600 matches
-
unității germane întrucît adeziunea lor față de Imperiul dispărut își pierduse sensul. Dar cum austriecii figurează în capul listei învinșilor, aliații nu vor acorda nici o atenție acestei expresii a voinței lor.319 În decembrie 1918, ei se opun chiar tentativei de secesiune a Boemiei germanofone regiunea Sudet tetativă reprimată de către Masaryk în spijinul Franței. Și tot astfel, mai tîrziu, în septembrie 1919, în virtutea unei părtiniri identice, abatele Hlinka va fi tratat drept dușman fiindcă ceruse ca slovacii, compatrioții săi, să fie consultați
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
armenilor înainte chiar ca aceștia să-și exprime revendicările asupra enclavei Karabakh situate în teritoriu azerbaidjan.352? Dacă această ipoteză se dovedește adevărată, trebuie să spunem că rezultatul obținut a fost contrar așteptărilor, întrucît faptul a declanșat spirala pro-cesului de secesiune în Caucaz. Deși într-un mod mai puțin dramatic, doi ani mai tîrziu manevrele lui Gorbaciov vor conferi o tonalitate accentuat conflictuală momentului în care Țările baltice își revendică independența. La 11 martie 1990, Lituania își va recupera suveranitatea la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fapt, nu există decît un singur factor de accelerare a separatismului centro-european, care nu se manifestă în spațiul iugoslav. Și acesta este tocmai acela benign, bazat pe duplicitatea guvernanților care șovăie dacă să regrete dezmembrarea unui stat, examinînd fără nemulțumire secesiunea uneia dintre părțile componente. Nu este de neconceput faptul că Vaclav Havel și Vaclav Klaus să fi fost animați de un astfel de sentiment în 1993, cînd Slovacia a considerat, cu prea multă ușurință, că este bine să se rupă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
asociere, asemănările lor, să identificăm ceea ce le face complementare, să luăm seama la periurban (sau rurban), care induce schimbări ale identității colective și noi exigențe privind gestionarea serviciilor publice, să luăm seama la "ghetouri", la cartierele care fac și suportă "secesiunea", creșterea violenței, care au probleme cu integrarea tinerilor, să luăm seama la polarizare, la fractura dintre bogați și săraci. Mobilizarea noastră nu este însă la înălțimea mizelor actuale. Să reflectăm înainte de a acționa, desigur, dar să și acționăm până nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din cartierele sensibile, prin tendința celor mai favorizați de a se regrupa în periferii rezidențiale, în rezidențe bine securizate. Sigur, ghetourile în care stau săracii și vilele securizate ale bogaților sunt situații excepționale, dar ele relevă existența unor "gesturi de secesiune"527 obișnuite, care modelează evoluția actuală a spațiului urban și schimbă termenii chestiunii urbane 528. Pe vremea epocii industriale, aceasta însemna exodul săracilor spre orașul protejat de burghezi. Atunci erau temeri legate de creșterea riscului epidemiilor, creșterea criminalității și a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a dorului de ducă"529, care face ca numeroși tineri adulți să dezerteze din acele locuri dacă au posibilitatea să o facă, sau să se resemneze aparent și să se "adapteze" condiției lor. Mai mult decât o constatare sociodemografică, tema secesiunii urbane este un model de interpretare menit să explice cercul vicios ce se instalează între tendința "ei între ei" și înmulțirea "incivilităților". Acestea, ca și "violențele urbane", apar ca o modalitate "ostentativă" a celor săraci de a face secesiune. "Ele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tema secesiunii urbane este un model de interpretare menit să explice cercul vicios ce se instalează între tendința "ei între ei" și înmulțirea "incivilităților". Acestea, ca și "violențele urbane", apar ca o modalitate "ostentativă" a celor săraci de a face secesiune. "Ele le permit recucerirea stimei de sine în lipsa tuturor celorlalte mijloace; se retrag din oraș pentru a se muta pe un teritoriu al lor, de unde își fac remarcată separarea prin incivilități și toată insecuritatea ce rezultă de aici"530. În
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Nord ca, dacă cineva pune mîna pe un exemplar al "Neamului românesc" să-l dea și altora. Cît de puțin știa el despre eficiența NKDV-ului! Credea că are de-a face cu poliția austro-ungară sau cu "Ohrana" țaristă 14. Secesiunea, date fiind sutele de mii de locuitori evrei, a adus din nou în prim-plan chestiunea evreiască. În învălmășeala creată de termenul scurt stabilit de ultimatumul rușilor și de retragerea haotică a românilor s-au întîmplat multe care n-ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a mai interveni. Dar, pe 18 decembrie, Partidul Comunist Lituanian s-a scindat; o majoritate zdrobitoare voia independența imediată. Gorbaciov nu mai putea rămâne neutru. Pe 11 ianuarie 1990, el s-a deplasat la Vilnius, unde s-a pronunțat Împotriva secesiunii propuse, făcând apel la moderație. Însă (a câta oară?) era contrazis de propriul exemplu. Încurajat de victoria electorală a grupării Sajüdis, de faptul că Gorbaciov convinsese Comitetul Central Sovietic să renunțe la garantarea prin constituție a „rolului conducător” al Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Astfel, În timp ce Gorbaciov se zbătea Între posibil și dezirabil, vorbind despre un „federalism controlat” (un compromis gorbaciovist tipic), Elțîn susținea public și cu convingere lupta statelor baltice pentru independență. În aprilie 1991, Gorbaciov a acordat cu reticență republicilor dreptul la secesiune prin noua Constituție a Uniunii, dar această concesie făcută realității nu a făcut decât să-i șubrezească și mai mult poziția: inamicii lui conservatori erau acum convinși că Gorbaciov trebuie Înlăturat pentru ca ordinea să fie restabilită. Între timp, pe 12
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prea târziu. Comunismul era acum irelevant - la fel și Mihail Gorbaciov. Desigur, fostul secretar general era Încă președintele Uniunii Sovietice. Dar relevanța Uniunii era pusă ea Însăși sub semnul Întrebării. Puciul ratat fusese ultimul și cel mai mare imbold dat secesiunii. Între 24 august și 21 septembrie, Ucraina, Belarus, Moldova, Azerbaidjan, KÎrgîzstan, Uzbekistan, Georgia, Tadjikistan și Armenia au călcat pe urmele republicilor baltice și s-au declarat independente de Uniunea Sovietică - majoritatea În zilele confuze care au urmat Întoarcerii lui Gorbaciov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
8% din populație și asigurau 25% din bugetul federal) au fost cei mai scandalizați. În cursul lunii următoare, parlamentul sloven a anunțat că se retrage din sistemul fiscal federal și a proclamat independența republicii, fără a iniția Însă măsuri de secesiune. În mai puțin de o lună i-au urmat exemplul parlamentul croat, apoi cel macedonean din Skopje. Inițial, consecințele acestor evenimente au fost neclare. Importanta minoritate sârbă din sud-estul Croației - comasată În vechea regiune de frontieră Krajina - avea deja conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Statele Unite sprijină o „Iugoslavie unită și democratică”. Dar, În acel moment, o Iugoslavie „unită și democratică” era deja un oximoron. La cinci zile după declarația lui Baker, atât Slovenia, cât și Croația și-au securizat frontierele și au inițiat unilateral secesiunea, cu sprijinul covârșitor al populației și aprobarea tacită a unor importanți lideri europeni. În replică, armata federală s-a apropiat de noua graniță slovenă. Războiul iugoslav era pe cale să Înceapă. Sau, mai bine zis, războaiele iugoslave, fiindcă au fost cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
declara că „a sosit ceasul Europei”. Dar, cu toate comisiile la nivel Înalt care anchetau, arbitrau și făceau propuneri, Comunitatea Europeană și diferitele ei agenții s-au dovedit neputincioase - nu În ultimul rând pentru că existau două tabere: cei ce favorizau secesiunea republicilor (Germania și Austria) și cei care doreau menținerea statelor și a granițelor existente (Franța) și care, din acest motiv, dar nu numai, simpatizau Întru câtva Serbia. Cum SUA (și, prin urmare, NATO) nu s-au amestecat, singura speranță erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru a negocia o soluție „justă”, În parte pentru a evita un conflict mai amplu În sudul Balcanilor. Temerile nu erau complet nejustificate: dacă Iugoslavia nu putea fi constrânsă să-i trateze omenește pe cetățenii albanezi, iar ei optau pentru secesiune, acest lucru risca să afecteze grav Macedonia Învecinată, unde exista, de asemenea, o minoritate albaneză numeroasă și nemulțumită. Macedonia, devenită de curând independentă și intitulată, la insistența grecilor, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei 9, a fost dintotdeauna o regiune cu probleme. Granițele ei cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el și-a putut revendica În mod credibil apartenența la comunitatea internațională. Dar responsabilitatea ultimă pentru catastrofa iugoslavă le revine până la urmă sârbilor și liderului lor ales, Slobodan Miloševiæ. Tentativa sa de a acapara puterea a Împins celelalte republici la secesiune. Miloševiæ i-a Încurajat apoi pe frații sârbi să constituie enclave pe teritoriul Bosniei și Croației și le-a oferit sprijinul său armat. și tot Miloševiæ este cel care a autorizat și a orchestrat atacul susținut asupra populației albaneze din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297 IX.3. Revista "Ileana" / 306 Capitolul X. X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck / 319 X.2. Țigăncile lui Vermont Senzualismul decadent / 326 Capitolul XI. XI.1. Salomeea în literatură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să-și construiască propriul spațiu, care să corespundă proiecției sale imaginare despre artă, care ține locul religiosului. Sacerdoțiul artistic presupune edificarea unui spațiu de cult, acesta va fi templul artei amenajat fie pentru o întreagă grupare artistică cum este casa Secesiunii realizată de arhitectul Olbrich, fie că artistul își va transforma propria locuință într-un spațiu destinat artei și construit, decorat în consecință, cum este casa-atelier-muzeu a lui Gustave Moreau, a lui Fernand Khnopff sau a Ceciliei Cuțescu-Storck. Mai mult decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care prin precizia detaliului, a prezenței fizice a anatomiei, insuflă un fel de viață păgână unui repertoriu care era în cursul secolului XIX fixat în formalism. [...] Böcklin, literalmente, dă un corp mitului, îl vivifică..."70. Acest revival aflat sub semnul Secesiunii, atât în Imperiul Austro-Ungar, cât și în Germania, insuflă culturii greco-latine, circumscrisă valorilor apolinice, spiritul dinonisiac al unei modernități care poartă amprenta sensibilității simboliste și decadente. Această metamorfoză subtilă era excelent dramatizată de către Thomas Mann în romanul său, Moarte la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-o pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului definește civilizatoarea revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști ai Secesiunii vieneze, paricid explicat pe larg de Freud în Totem și tabu. Zeița este reprezentată bidimensional, ceea ce implică un efect suplimentar de abstractizare. A treia Atenă din reprezentările lui Klimt relevă întregul potențial subversiv pe care îl aduce arta lui Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
c-un pămătuf de frunze, sau cu vrejul unei plante neexistente"184. III.3. Arta bizantină și simbolismul În studiul său din 1909, Arta în România, Tzigara-Samurcaș aprecia apariția picturii moderne tocmai prin disocierea de arta bizantină. În sensul acestei secesiuni fondatoare, criticul atribuia lui Nicolae Grigorescu opera de pionierat, al cărui merit "de a fi mijlocit tranzițiunea de la bizantinism la pictura adevărată, dezrobindu-ne de hieratismul bizantin"185 ar constitui piatra de hotar a artei naționale. Pe fondul succesului pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la sfârșitul secolului XIX îi conferă o scuză "rătăcirilor" tânărului pictor român. "Pictorii münchenezi treceau printr-o perioadă de confuzii și rătăciri, curentul la modă fiind atunci "secesionismul". Dorind să rupă cu trecutul și să înnoiască arta, promotorii curentului secesionist "secesiune" înseamnă ruptură sau despărțire răsunătoare s-au îndepărtat de realitate, trecând la fel de fel de reverii, alegorii, fantezii idealizante, care s-au dovedit nefaste pentru artă, fiind un semn al decăderii ei. Pornit de la München în 1892 și răspândindu-se în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a Secession-ului Vienez (dedicată compozitorului Beethoven), având în centru un singur exponat, sculptura lui Max Klinger. Cu toate acestea, există un întreg context decorativ, din care se desprinde prin proporții și forța viziunii, Friza Beethoven. Întreaga expoziție evidențiază panestetismul Secesiunii și utopia sa estetizantă. Friza lui Klimt trebuia să respecte un program, înfățișarea progresului omenirii prin intermediul artei, care dobândea și o funcție soteriologică, așa cum remarcă și Carl Schorske: "Acesta era, cu siguranță, punctul culminant al unei tendințe secesioniste menționat mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
erodate de un permanent declin. Spre deosebire de Schubertul lui Klimt, Beethovenul lui Klinger pare sustras oricărei determinări mondene. Solitar, așezat pe tronul său, cu corpul aproape gol, se abandonează unei contemplări armonioase, sustrase oricărei contingențe. Arhitectul Josef Hoffmann transformase spațiul Casei Secesiunii într-un templu al artei, "un altar labirintic" (Carl Schorske), consacrat temporar divinității muzicii, la care s-a adăugat prezentarea simfoniei a IX-a de către Gustav Mahler, și ea adaptată spațiului sacerdotal. Klimt și-a organizat Friza în trei tablouri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu puterea ei de gândire și de visare, a dat acestor tablouri un conținut spiritual"470. Cu această dimensiune "contemplativă" și aceste figuri spiritualizate, hieratice, avem în Cecilia Cuțescu-Storck o reprezentantă a simbolismului românesc în pictură. Capitolul IX IX.1. Secesiuni europene De la bun început, ceea ce pare să constituie numitorul comun al majorității secesionismelor europene, minirevoluții artistice care configurează profilul unei arte moderne proteice, este eclectismul lor, dublat de antiacademismul manifest al celor care li se alătură corelat cu atitudinea antiestablishment
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]