2,307 matches
-
și cât de mândru ești de locul care ți se oferă în anume anticameră."251 De altfel, într-o primă fază, acceptă, dintr-un pur capriciu, aventura galantă cu Alta, aceasta nu poate rezista mult timp ispitei țesute de către un seducător redutabil, al cărui limbaj aluziv, perfect ajustat scopului amintește de "vânătorul Cătălin". Desfășurarea ulterioară a piesei decelează un mit, despre care nu se poate spune că este insolit 252, dar operant și în Luceafărul mitul lui Pygmalion. Cellino recunoaște în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vedere, ai spune că acolo jos se întâmplă ceva demn de revolta Luceafărului. Dar, dimpotrivă, acolo se întâmplă, sub pământească vinovăție, ceva încântător: cei doi stau împreună, <<sub șirul lung de mândri tei>>, și Cătălin, ușuraticul, nevrednicul și netrebnicul de seducător adolescent, este cuprins și el de poezie, transfigurat parcă de lumina din sufletul fetei, ce reflectă lumina Luceafărului...Cum de nu vede Luceafărul lucrarea ce a și început să o facă pe pământ, înfrumusețând viața celor de aici?"259 (s. n
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
biografie pe care G. Călinescu o consacră poetului național, constatăm o vădită atracție a acestuia față de actrițele de tot felul: "Inima poetului era cu deosebire sensibilă pentru artiste."278 Nu altfel stau lucrurile la Camil Petrescu, al cărui spirit de seducător se consuma nu arareori în aventuri galante nocturne, în compania celor mai obscure actrițe din capitală. Rămânând în aria constatărilor călinesciene, Eminescu, asemenea lui Ladima, este nu doar un poet al lunii, ci chiar un lunatec.279 Dependența de lună
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
diferită de lumea reală, În care elevii sunt ajutați de profesor care monitorizează progresul și dă, dacă e nevoie „Îngrășământ” mental suplimentar dacă este necesar; dar atmosferă poate deveni prea caldă, sufocanta. Și așa mai departe. Metaforele sunt periculos de seducătoare și ne pot Îndepărta de percepția exactă a realității. Dar ele pot să fie și o pereche de lentile prin care putem vedea realitatea dintr-o perspectivă diferită, poate chiar mai clar, fără implicația sentimentală și aspecte noi se pot
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
identitatea se construiește grație relațiilor individului cu alții, cu grupul; o identitate evoluează și se modifică în cursul existenței individului (Lipiansky, 1998). Aceste trei condiții au fost satisfăcute în procesul de creare a unei noi identități. A existat o ideologie seducătoare, disimulată eficient, într-o manieră accesibilă din punct de vedere cognitiv, recurgându-se adesea la simplificări și sloganuri. Serge Moscovici ne oferă un model explicativ al propagandei, ca operă de influențare psihologică. Propaganda acționează eficient prin instituirea unui raport social
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dat, n-am fost și eu copleșit de situațiile și piedicile care mi-au stat în cale? Credeți că ideea suicidului nu mi-a surâs de multe ori? Să cochetezi cu moartea este una dintre cele mai antrenante și mai seducătoare clipe din viața unui om. și cea mai intimă clipă de plăcere pe care o trăiești în viață pălește în apropierea morții. Niciodată nu mi-a fost dat să trăiesc senzațiile acelea de zbor și liniște și starea aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe pământ aș fi avut aceeași viziune asupra lucrurilor, aceeași frământare și același dezgust. În fond, faptul că trăiești la Rășinari sau la Paris n-are nici o legătură cu ce ești de fapt” (9 mai 1979 Ă 365). Oricât de seducătoare pare o astfel de ipoteză, confirmată în bună măsură chiar de Cioran, adevărul pe care opțiunile sale îl instituie e ceva mai complex. Pe de o parte, el e încântat într-o vreme de Paris, însă nu pentru că i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ființă, adică din adevăr, din Dumnezeu, în istorie. Dacă e calcul sau fatalitate în căutarea adevărului? Într-un loc, Cioran vorbește despre opțiune: „Unii caută Gloria; alții, adevărul. Îndrăznesc să mă situez printre ultimii. O misiune imposibilă e mult mai seducătoare decât un țel accesibil. Să râvnești aplauzele oamenilor Ă ce umilință!” (I, 55). Nu că el n-ar fi fost pândit de umilința aceasta. Plin de contradicții, se disprețuiește adesea pentru concesiile făcute spectacolului social, obedienței în fața Gloriei. Pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
La Cluj-Napoca a fost distinsă cu Premiul pentru debut la Salonul Național de Carte (1997), Premiul „Henri Jacquier” al Centrului Cultural Francez și cu Premiul Universității „Babeș-Bolyai” (2003). Eseul Antimemoriile lui Grobei înfățișează o lectură critică fluentă și coerentă, expusă seducător, a operei romanești a lui Nicolae Breban. Firește, P. examinează - într-o formulare personală, deseori originală - diferite chestiuni care au preocupat și anterior exegeza, îl consideră pe romancier un postflaubertian, revelează asumarea de către acesta, în spațiul ficțiunii (și în alt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
când istoria era mereu un apanaj al partidului, care luase În posesie istoria, și În documente, și În textele de propagandă. Mie, pe de altă parte, nu mi s-a părut carnavalescă cercetarea lui Ovidiu - ea poate fi atrăgătoare și seducătoare, și eu aici nu văd nimic rău; nu mi s-a părut construită dintr-o perspectivă ludică, ci dintr-o perspectivă cât se poate de serioasă și care poate să deschidă, așa cum mi s-a părut că deschidea și cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nici vorbă de viață veșnică, de trup glorios, de suflet fără trup sau viceversa, de mituri sau de ficțiuni, doar această idee simplă: a mântuirii pe pământ, în condițiile existenței pe care o cunoaștem. De altfel, ideea a părut destul de seducătoare pentru ca în momentul edificării mitului lui Isus cuiva să-i treacă prin cap să facă din această opțiune imanentă regula și legea. După modelul profetismului și al milenarismului anumitor secte evreiești, afirmarea unei alte vieți, ignorând moartea și negativitatea, după
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu-și mai exprimă din acel moment puterea față de oameni. Philodemos reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodemos examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Carol al IX-lea și ale lui Henric al III-lea. Stătea neclintită în fața lui Julien, care tocmai pusese spada la loc, și-l privea cu ochi din care pierise ura. Trebuie să recunoaștem că era de-a dreptul seducătoare în clipa aceea; cu siguranță că niciodată o altă femeie nu semănase mai puțin a păpușă pariziană (cuvântul acesta era principala obiecție a lui Julien împotriva femeilor din partea locului). "Iar o să mă cuprindă slăbiciunea pentru el, gândi Mathilde; nici vorbă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unor opere antice sau medievale pe care le-au tradus. Lui Chaucer îi revine meritul de a fi tălmăcit în engleză Romanul Trandafirului, dar și opera lui Boețiu, De consolatione philosophiae. Cei doi scriitori se remarcă mai ales prin felul seducător în care au știut să nareze, sunt niște povestitori înnăscuți, amuzanți, ironici și spirituali. Forța narațiunilor lor uimește și peste veacuri. Au reușit să surprindă, în capodopere precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe de o parte arta metamorfozei, iar pe de altă parte tendința fiecăruia de a explica condiția umană. Toți trei și-au trăit adevărul subiectiv, dar n-au reușit să găsească niciodată echilibrul într-o lume obiectivă 220. În Jurnalul seducătorului, Kierkegaard încearcă să găsescă acel ceva care-l reprezintă, afirmând că problema este de a mă înțelege pe mine, de a vedea ce vrea Dumnezeu să fac; trebuie să găsesc un adevăr care să fie adevăr pentru mine, să găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu pot fi șterse, conturul acesteia rămânând întipărit în însăși existența personajului. ,,Sfidarea" de care vorbea Kierkegaard o întrezărim la personajul Întâmplărilor... în momentul în care încearcă să surprindă prin soluții neconvenționale, șocante, kafkiene ceea ce filosoful danez numea, în Jurnalul seducătorului, "interesantul vieții", acel moment critic care, în plan estetic, produce autenticitate. ,,Interesantul vieții" rezidă în posibilitatea proiectării de către personaj a altor identități decât cea dată. Aceste proiecții iau naștere sub tirania formelor și obiectelor din real. În fragmentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sine, dorință generatoare de lumi fantastice, se poate decoda și un alt rol, proiecțiile imaginare pe care personajul narator le creează cu o măiestrie inegalabilă seduc fără îndoială lectorul. Citit prin lumile pe care le creează, personajul blecherian este un seducător care ,,seduce prin lumea pe care el o deschide și care este o lume ieșită din comun"228. Interpretând eseul lui Liiceanu, Despre seducție, Sorin Lavric observa că în realitate, seducția are un înțeles mult mai adânc și mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ducere la o parte", trecerea într-un alt orizont de viață, pe scurt schimbarea regimului de existență. Cu alte cuvinte, cel care este supus seducției este dus în altă parte decât cea în care se afla înainte să-și întâlnească seducătorul. Prin urmare, seducătorul trage după el ființa pe care a sedus-o, dându-i posibilitatea să participe la o lume pe care, în lipsa seducătorului, nu ar fi cunoscut-o poate niciodată. Seducătorul este mesagerul unei noi lumi și în același
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
parte", trecerea într-un alt orizont de viață, pe scurt schimbarea regimului de existență. Cu alte cuvinte, cel care este supus seducției este dus în altă parte decât cea în care se afla înainte să-și întâlnească seducătorul. Prin urmare, seducătorul trage după el ființa pe care a sedus-o, dându-i posibilitatea să participe la o lume pe care, în lipsa seducătorului, nu ar fi cunoscut-o poate niciodată. Seducătorul este mesagerul unei noi lumi și în același timp fermentul care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
seducției este dus în altă parte decât cea în care se afla înainte să-și întâlnească seducătorul. Prin urmare, seducătorul trage după el ființa pe care a sedus-o, dându-i posibilitatea să participe la o lume pe care, în lipsa seducătorului, nu ar fi cunoscut-o poate niciodată. Seducătorul este mesagerul unei noi lumi și în același timp fermentul care declanșează reacția sufletească a seducției. Și stă numai în puterea lui ca lumea spre care îl deschide pe cel sedus să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care se afla înainte să-și întâlnească seducătorul. Prin urmare, seducătorul trage după el ființa pe care a sedus-o, dându-i posibilitatea să participe la o lume pe care, în lipsa seducătorului, nu ar fi cunoscut-o poate niciodată. Seducătorul este mesagerul unei noi lumi și în același timp fermentul care declanșează reacția sufletească a seducției. Și stă numai în puterea lui ca lumea spre care îl deschide pe cel sedus să fie una bună sau rea. Depinde așadar numai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mesagerul unei noi lumi și în același timp fermentul care declanșează reacția sufletească a seducției. Și stă numai în puterea lui ca lumea spre care îl deschide pe cel sedus să fie una bună sau rea. Depinde așadar numai de seducător dacă seducția se petrece în folosul celui sedus sau, dimpotrivă, în dauna lui229. Plecând de la această ipoteză, putem observa traseul pe care personajul blecherian, aflat în ipostaza seducătorului îl parcurge pentru a comuta regimul existențial dat, într-un alt orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cel sedus să fie una bună sau rea. Depinde așadar numai de seducător dacă seducția se petrece în folosul celui sedus sau, dimpotrivă, în dauna lui229. Plecând de la această ipoteză, putem observa traseul pe care personajul blecherian, aflat în ipostaza seducătorului îl parcurge pentru a comuta regimul existențial dat, într-un alt orizont de existență. Astfel, ceea ce critica literară numea incipitul crizei identitității naratorului-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată: Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forțe egale 230 este de fapt începutul ,,jurnalului unui seducător"231 care va încerca să-și schimbe existența dată, creând multiple lumi imaginare și tot atâtea ipostaze fascinante al căror rol va fi să-l ,,seducă" pe cititor, să-l ducă departe de realitatea care i-a fost dată. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fi să-l ,,seducă" pe cititor, să-l ducă departe de realitatea care i-a fost dată. Ne depărtăm odată cu Blecher de statutul de bolnav din care aparent este imposibil de ieșit. Iar naratorul-personaj continuă, explicând identitatea ,,personajului abstract", a seducătorului: un corp în întregime nou, crescut în mine cu o piele și niște organe ce-mi sunt complet necunoscute. Rezolvirea ei este cerută de o luciditate mai profundă și mai esențială decât a creierului. Tot ce e capabil să se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]