18,720 matches
-
oralul de literatură română, Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu folosea bilete, ci propunea verbal diferite subiecte. "- Cine vrea să vorbească despre caracterul revoluționar al poeziei lui A. Toma? Ciorna răspunsului lui Cazimir umple opt pagini dintr-un carnet cu scoarțe cafenii și seamănă binișor cu un plan de lecție: invocă un șir interminabil de titluri (Va fi mai bine, Trăiască Comuna!, Secerișuri sfinte, Cîntul vieții, Cîntecul luntrașului, Avangardei, Șomaj, Solar, Acesta e cîntecul pîinii amare, Cînta o țesătoare, Marșul rezistenței, Răvaș din Ucraina
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
seara talentatul bookmaker ar fi incomparabil mai bine plasat. De-a lungul timpului omul care aduce cartea nu s-a transformat într-un robot mediatic, nu și-a lipit pe chip zîmbete false, nu a recurs la artificii ieftine. Nu seamănă (din fericire!) cu o vedetă, dar face o vedetă din cartea pe care o prezintă. Este un profesionist al cărții sobru, dar rivalizează cu un profesionist al televiziunii. Și-a păstrat bucuria cititului, iar asta nu se poate mima. Are
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
mult, trăind mai viu și mai intens o experiență fundamentală. Și el va trebui să accepte, cu filozofică înțelepciune, dar și cu puțină resemnare, că nu toți oamenii sunt la fel și că oamenii, așa cum sunt ei, nu prea îi seamănă. Reveria consonanței umane străbate această nuvelă antologică..." Și: În epoca literară respectivă, pe care o întrecea de la distanță, Desfășurarea se citea de noi, tinerii, cu sentimentul unei mari surprize. Iată, ne-am zis, se poate scrie și așa!" Frazele inaugurale
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
și el numit. E vorba (în stilul discursiv al "realismului socialist", dar și în stilul unor echivalențe care să anuleze regimul lozincard) de "o zi mare": "O zi mare, chiar dacă îi descrii și intervalele dintre clipe, nu numai clipele, tot seamănă cu o zi obișnuită./ Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, ca din nimic, cu toate că se culcase seara frânt de osteneală. Se trezi ca de obicei, cu capul la marginea căpătâiului și în locul unde trebuia
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
14): "Ilie Barbu nu știa mai mult decât alții, ba chiar îi scăpau unele lucruri, cum era, de pildă, alegerea președintelui gospodăriei. Pentru el principalul era că aveau să înceapă o viață cum nu mai fusese vreodată: să are, să semene și să culeagă bucatele la un loc, apoi să le împartă după munca fiecăruia. Dar cum se vor petrece toate acestea, cine o să aibă grijă ca lucrurile să iasă bine, cine o să fie tras la răspundere dacă ceva o să iasă
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
lui Titu Maiorescu din Poeți și critici (1886) : "între natura poetului și natura criticului este o incompatibilitate radicală" - utilă, probabil, pentru a calma agresivități din lumea literară (cum a fost cea a junilor Delavrancea și Vlahuță contra lui Vasile Alecsandri) - seamănă unei venerabile și vetust născute prejudecăți. Doar pentru vina de a se fi impus, cu vreo treizeci de cărți, printre cei mai de seamă critici literari români, lui Gheorghe Grigurcu (născut în 1936) i-a fost pus la îndoială, vreme
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
a întâmplat Ca abandon și piatră? Trec oamenii ca și cum nu ar mai trece. Pe cine aș putea să-l opresc Vorbindu-i în limba potopului Ce pe mine de mult m-a mistuit? Ce haină pot încă să îmbrac, Să semăn și eu a carne, A viață de toate zilele? Deodată să fiu suflul sacramental în gura omului ce-și paște pierderea Chiar prin glorie și ideal. Visul a tăcut exterior. Aud pași pe stradă Ce nu mai sunt și-n
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și dispare. Deasupra lui se poartă rana mea Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o memorie, o, cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele de zâne, Ceva din aer și de sub pământ Cu miros de coajă de lămâie. Nimic nu s-a împlinit, Numai reveria cu peticele ei de mister. Zac într-un mormânt clădit de eternitate. Cerul îmi pare și el
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
părăsit începând treptat să se întunece. Ziua s-a făcut noapte cu vânătoare Pe urmele mele și înaintea mea. Nu mai avea nici o importanță. Pe masa de pietre, întocmită în grabă De oamenii aceștia concreți Ai sfârșitului meu, ceva ce semăna Cu fulgerul care am fost Era vărsat într-un pahar Și fiecare din cei prezenți A avut parte de o înghițitură. Este aceasta o binecuvântare? Să înaintez cu mâinile întinse către umbra mea Ce se îndepărtează de mine cu fiecare
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n carte -/ priviți-mă și-o să vedeți ușor/ că nu-s asemeni nimănui în parte,/ deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor." Geo Dumitrescu și-a făcut cu seriozitate datoria față de literatura română, ca un om de onoare. Chiar și astăzi, când nu mai scrie aproape nimic - sau, mai exact, când nu mai publică aproape nimic - , reușește, prin simpla lui prezență
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
de odihnă Cînd i se arată Surîsul lui Isus La vederea aburului Din pîine Și graba unei albine De a-i ocoli dogoarea. * Sfîntul Francisc împărțindu-și somnul Cu vrăbiile, Cu toporașii osteniți De războiul lor cu bruma, Cineva a semănat Vînt în auzul ceresc De nu i-a ascultat Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete), Foarte încet Păstorul care cîntă în
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
Piterului înfometat, dar, prin compensație, înalt cultural. Construcția periplului precumpănitor literar este atent supravegheată de Ion Ianoși. Nu trecem pur și simplu de la un autor la altul. Unele capitole, demne de un compendiu sau de un curs universitar, cu care seamănă tot mai mult, propun tablouri de început, jumătăți sau sfârșit de veac, urmărite detaliat în toate palierele vieții. Pe acest fundal, sunt inserate capitole închinate unor personalități petersburgheze de prim rang. În plus, cartea începe și se încheie simetric cu
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
câteodată bani pentru pâine și pentru țigări, să fie supus unor infinite tărăgănări din partea editurilor (scrisese monografiile Luchian, Tonitza, I. Jalea) și hărțuielilor cenzurii, să fie acuzat de interpretări idealiste și de cosmopolitism. Situația lui dramatică în perioadele de conformism seamănă parcă a autoflagelare. Paginile de jurnal se transformă nu o dată, spuneam, în note de călătorie, unde sistematicele vizite în marile muzee ar putea să-l intereseze cu precădere pe un actual istoric de artă. Foarte generos față de tinerii plasticieni pe
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Și-n rafale de aer fierbinte Pe care le-a înghițit cu lăcomie în Florida. Dar iată a apărut și cîinele Theo jucîndu-se Cu mingea lui roșie Pe care am studiat-o speriată în prima ieșire în curtea Casei Poetului Semăna atît de tare cu o mică bombă Un fel de lubeniță cu mîner. Mă ridic de la masă și mă opresc în dreptul bibliotecii de împrumut de aici Printre cărți descopăr o mică socotitoare din lemn, cu bile Și deodată am doar
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
au încadrat în filiația asta. Și mai e ceva. Există un fel de contaminare de care ești uneori suspectat în virtutea inerției. X l-a tradus pe Y, traducerea sună fidel, ergo X nu poate să scrie decît cu condiția să semene cu Y. Însă dacă te referi la influența generală a actului traducerii, lucrurile se schimbă. Da, la asta mă refer. Ei bine, traducerea e un soi de gimnastică frazeologică prin care eviți o formă primejdioasă de anchiloză. Transpunînd scriitori cît
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
mai, o galerie în fața căreia comuți rapid de la un sentiment la altul. Culegerea asta de povestiri este radiografia unei urbe alienate și alienante, pe care însă e prea tîrziu ca s-o renegăm sau s-o părăsim. Bucureștiul anului 2004 seamănă cu un bust de bronz peste care cineva a aruncat în glumă o cămașă de forță. Iar gluma a prins. Mustind de realitate, avînd "cîrlig la realitate", după cum a spus Tudorel Urian, textele "Bazar"-ului par că se apropie de
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
eram pe peronul gării din D. Celesta Tenzi pleca la Cluj. Și din fereastra unui vagon mîna ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
cu “Waterloo”, melodie premiată de “Eurovision”. Văzusem concursul în direct televizat. Numai că despre altceva e vorba. Tot cam atunci apăruseră două doctorițe proaspăt absolvente, clujene: Tenzi și Felicia. Tenzi, pe care o mai chema și Celesta (absolut autentic!), deci , semăna cu blonda din formația ABBA! Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, cu-n bazin solid (în care-ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, să examinăm această povară anevoie de purtat, cărată către un misterios altundeva (,, Mergem încet spre cine știe unde”). Ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: ,,lemnul din care-i/ închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii/ cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa de comunicare)”. Un singur poem miniatural mi-a plăcut, el se numește Ruinele toamnei, deși seamănă, totuși, cu o producție de cenaclu de elevi: “ Și iar gestul de a grația/ frunzele de mesteacăn.” Alte poezii Pe o scară (fictivă) a valorii, poezia lui Vasile Dan s-ar afla pe undeva mai sus de mijloc. În volumul
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
de perete și în cameră năvăli nimeni altul decât Andrew în persoană. Era într-adevăr un bărbat de bărbat, cum se spunea în argoul acelei vremi. Avea o semeție extraordinară, care culca toate femeile la pământ. Știa baba ce știa. Semăna puțin cu James Bond, care se turna singur la MI-5, pe platourile din țara Galilor. “Ce vorbă umblă prin târg? strigă el, surescitat. Scapi de călău dacă eu o iau de nevastă pe baborniță?” “Mă rog, nu e cazul
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un păr lins și mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele. Ceea ce izbește este, fără îndoială, culoarea colților, stacojie, ca și cum ar avea bijuterii în gură, nu dantură! Periculozitatea este dată, cred, tocmai
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
ei bolnăvicioase pentru a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar fi servit la nimic să mă plâng. Traversasem amorf vârste și situații, nu știu cui îi semănam sau dacă semănam cuiva, dar obstinația și pasiunea de a mă devota unei idei îmi lipseau. Ceea ce îmi îngăduise într-un fel să plutesc între extreme - cu toate că ideea de extreme în acei ani nu prea avea sens. Istoria, atâta cât
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar fi servit la nimic să mă plâng. Traversasem amorf vârste și situații, nu știu cui îi semănam sau dacă semănam cuiva, dar obstinația și pasiunea de a mă devota unei idei îmi lipseau. Ceea ce îmi îngăduise într-un fel să plutesc între extreme - cu toate că ideea de extreme în acei ani nu prea avea sens. Istoria, atâta cât se făcea și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
în spirit creștinesc. Degeaba le-aș fi spus că " Dacă n-ai nas, n-ai nimic". Popasul în chenarul amabilității cu care reușeam să rezolv problema lor, nu foarte importantă, dar urgentă: consultarea unei cărți, accesul la o informație utilitară semăna cu o trezire neîncrezătoare dintr-un coșmar continuu, banalizat și el prin uzură. Am simțit în unele cazuri, pe lângă mulțumirea sinceră, de moment, o tensiune adiacentă a acestui fel de trezire, și, ca pe un semn, în definitiv, de bun
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]