9,019 matches
-
la timpul prezent, în formula mă seacă; aceasta a devenit o marcă generală a respingerii și a deprecierii, a antipatiei față de situații și persoane indezirabile. Un articol de acum cîțiva ani era structurat în jurul acestei construcții, căreia îi ilustra conținutul semantic: "Expresia Ťcutare mă seacăť devine deja o axiomă cînd ești față în față cu televizorul. Te seacă, adică nu e propriu-zis lîngă tine ca să-i spui vreo două, dar se află tot timpul în casa ta. Te seacă, adică te
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
cvasi-sinonimele sale, prin acumulări contextuale: "nu numai că mă seacă, da' mă și usucă simplul fapt că există un personaj ca ăsta" (roportal.ro, 8.04.2006). Numai că aceste motivații nu dovedesc nimic: ele pot fi ulterioare, justificînd modificarea semantică fără a-i indica în chip indiscutabil originea. Există însă o sursă exterioară care ar trebui avută în vedere, pentru a explica plauzibil construcția în discuție: în italiană, verbul seccare (de aceeași origine cu românescul a seca: din latinescul siccare
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
pentru a explica plauzibil construcția în discuție: în italiană, verbul seccare (de aceeași origine cu românescul a seca: din latinescul siccare) are, pe lângă sensurile "a usca", "a goli de apă" etc. și pe acela de "a plictisi, a irita"; evoluția semantică nu e foarte clară, dar semnificația este foarte veche, bine atestată în literatură și în dicționare. În italiana familiară cotidiană, replica mi secca "mă enervează; nu-mi place" este foarte frecventă. Italiana nu reprezintă, desigur, în momentul de față, o
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
un limbaj simplu, direct, aproape apoftegmatic. De aceea, citind echivalentul francez, impresia lectorului este exact aceeași pe care o are la lectura în limba română. Punerea în oglindă a celor două versiuni demonstrează că, inclusiv la nivelul fiecărui vers, conținutul semantic este identic între versiunea română și cea franceză. Firește, sonoritatea diferă de la o limbă la alta, dar aceasta nu schimbă în nici un fel sensurile poemului. Pentru exemplificare voi reproduce în paralel cele două versiuni ale poemului tabloul/le tableau: vreau
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
fierbere, precum și frisonul ori vertijul sunt apanajele Paradisului. Știu însă că, dincolo de argumentele polistilistice, am fost confiscat de generozitatea polisemică a muzicii lui Costin Miereanu și a libretului semnat de Sylvie Bouissou. Căci opera deține o impresionantă scală de nivele semantice ce se dezvăluie succesiv, fiecare detaliu - și întregul ca atare - fiind incluse în diferite sisteme de raporturi, primind, totodată, mai multe semnificații smultane: basm pentru copii, film de acțiune pentru adolescentți, dramma-giocoso pentru adulți, fantezie nostalgică pentru cei de vârsta
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
operă artistică este deschisă sau, respectiv, închisă. Atunci când opera este deschisă, ea transmite o pluralitate de semnificații coabitante în spațiul aceluiași semnificant. În muzică, mai mult decât în celelalte limbaje artistice, ambiguitatea deține proprietatea laxității, a mobilității, gradele de echivoc semantic întinzându-se pe o scală de la un minim spre un maxim, aceste grade fiind în totalitatea lor probabile și relative. Dezordinea, informalul, indeterminarea gestului componistic (toate cu caracter aproximativ și, uneori, comensurabil), precum și dialectica dintre formă și deschidere, ce îmbracă
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
adică, de densitatea evenimentelor și de natura forțelor care o pun în mișcare), produsele sonore se pot împărți în două categorii distinctive și, de multe ori, delimitabile: contemplative și narative. Muzicile contemplative poartă în sine un coeficient ridicat de închidere semantică, tinzând către o unică interpretare a mesajului sonor. Muzicile narative, dimpotrivă, relevă un procent crescut de deschidere, adăpostind o pluralitate de conținuturi în stare să ducă la multiple interpretări posibile. Creațiile contemplative pot fi percepute îndeobște ca muzici închise, iar
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
pluralitate de conținuturi în stare să ducă la multiple interpretări posibile. Creațiile contemplative pot fi percepute îndeobște ca muzici închise, iar creațiile narative pot fi recepționate ca muzici deschise. Pornind de la premisa conform cărora ambiguitatea este direct proporțională cu deschiderea semantică și claritatea cu închiderea, ajungem la concluzia că muzicile, cu cât sunt mai ambigue, cu atât sunt mai narative și, cu cât mai clare, cu atât mai contemplative. În beletristică lucrurile stau invers: o operă literară cu cât este mai
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
determina să audă și să înțeleagă efluviile sonore în felul în care autorul (chiar dacă era însăși producătorul anonim și colectiv, sau poate tocmai de aceea) încerca să-i seducă spiritul. În Evul Mediu s-a produs o schismă la nivel semantic: pe de o parte muzica de cult (gregoriană sau bizantină), prioritar monosemică, proliferează sacralitatea și contemplativitatea creațiilor tradiționale, antice (cu precădere muzica greacă, ebraică, nord-africană sau autohtonă); pe de altă parte muzica laică (a cavalerilor), polisemică, în ton cu arta
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
lăsați în mijlocul drumului, ale căror haine nu ni se mai potrivesc. Se subînțelege că hainele sunt litera unor cuvinte care, deși sunt de origine grecească, nu mai sunt de semnificație grecească. Le-am rebotezat înțelesul și le-am reciclat hramul semantic, transformîndu-le în ceva care, cu toate că le păstrează leit litera, nu le mai păstrează spiritul. Pe scurt, paradigma în care facem azi filozofie nu mai are decît vagi legături cu tiparul spiritual al întemeietorilor filozofiei, de aici senzația incomodă, de obicei
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
Și totuși, indicii ale spiritului pot fi surprinse de dicționarele etimologice. Avantajul lor este că te face să înțelegi cum anume sensul și litera unui cuvînt s-au modificat în funcție de schimbarea paradigmei. }i se dă punctul de plecare, traiectoria lui semantică și stadiul lui final, iar tu, în măsura în care ești pasionat de filologie, poți afla regulile de care a ascultat traiectoria fluctuantă a semnificației lui. Firește, ceea ce vezi acolo nu e spiritul cuvîntului, ci urmele pe care schimbarea lui le lasă în
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
și se sublimează. În imaginea lui intră, deopotrivă, mineralul, vegetalul, acvaticul și etericul. Și în același registru sunt descrise toate celelalte elemente. Acest nivel al decriptării și ordonării lumii, cel al contemplației globale, se suprapune, însă, unuia particular, al analizei semantice și textuale. Obiectul său este limbajul, în general, și limbajul plastic, în particular. Întregul univers imagistic este, astfel, o demonstrație privind natura convențională a informației vizuale, dar și o denunțare a instabilității și a iluziei percepțiilor. Portretele, sume de imagini
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
distanță și de interes, fondul și obiectul percepției sunt în permanentă mișcare. Limbajul este evaluat implicit ca un șir nesfîrșit de reformulări, de reinvestiri și de reconsiderări. Formele însele, în ansamblu și în detaliu, nu sunt decît capcane optice și semantice pe care Arcimboldo le întinde privitorului spre a-i dezvălui precaritatea certitudinilor și a-i flata stereotipiile experienței. Iar contemporanii i-au înțeles provocarea cu o remarcabilă promptitudine. Madrigalul canonicului Gregorio Comanini, dedicat lucrării Nimfa Flora, este un model de
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
ce înțeleg eu și ce înțeleg alții prin arhetip muzical, pentru a nu crea și mai multă confuzie: eu definesc astfel un fel de cadru psihologic, un nivel primordial al muzicii (în sensul lui C. G. Jung), funcționând "înaintea" celui semantic sau estetic, existent deci în orice fel de muzică, mai accentuat în diferite perioade (de exemplu, la Beethoven, Wagner, în comparație cu Mozart ori Brahms), dar existând întotdeauna, inevitabil. Expresia "musică arhetipală" este, din acest motiv, pleonastică: muzica nu poate fi decât
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
Ampere introducea termenul de "cibernetică" la trunchiul științelor politice, înțelegînd prin asta arta guvernării. James Maxwell tocmai inventase și el un sistem mecanic care reușea să se autoguverneze, să se autoregleze. În engleză, s-a utilizat termenul "governor", apoi speculațiile semantice au amintit de termenul latin "guvernor", precum și de cel grecesc "Kibernetis". Interesant este că acesta din urmă avea și sensul de a cîrmui, de a pilota și cunoștea și substantivizarea în cîrmaci și pilot. Iată că sugestia lui Ampere de
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
de importantă e tema de care se leagă - dar este condiționat, în mult mai mare măsură, ca în cazul tuturor jocurilor de cuvinte, de calitățile lor intrinseci: respectarea unor reguli de bună formare, efect de surpriză, grad înalt de motivare semantică. Există mai multe modele formale ale contopirilor: cele două cuvinte se pot afla în succesiune, cu suprapunere parțială (ca în ridicultură, din ridicol și cultură); unul îl înglobează pe celălalt, total (Bookarest) sau parțial (ca în universecuritari, din universș...țitari
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
substantiv) primind prin analogie un -o de legătură: socio-politic, economico-social, greco-latin. Pentru vorbitorul de limbă română, fabulospirit trimite spontan la un compus de tipul fabulo-spirit, mai curînd decît la o fuziune între fabulos și spirit. Și mai importantă este relația semantică și sintactică a componentelor. De obicei cuvîntul-valiză se bazează pe un raport semantic preexistent între cuvinte care sînt fie sinonime parțiale (polițian), fie antonime (glocalizare); e mai rară relația sintagmatică, de tip determinat-determinant; oricum, și aceasta trebuie să aibă deja
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
de limbă română, fabulospirit trimite spontan la un compus de tipul fabulo-spirit, mai curînd decît la o fuziune între fabulos și spirit. Și mai importantă este relația semantică și sintactică a componentelor. De obicei cuvîntul-valiză se bazează pe un raport semantic preexistent între cuvinte care sînt fie sinonime parțiale (polițian), fie antonime (glocalizare); e mai rară relația sintagmatică, de tip determinat-determinant; oricum, și aceasta trebuie să aibă deja stabilitate, să fie un clișeu ușor de recunoscut. În cazul lui fabulospirit, condițiile
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
preexistent între cuvinte care sînt fie sinonime parțiale (polițian), fie antonime (glocalizare); e mai rară relația sintagmatică, de tip determinat-determinant; oricum, și aceasta trebuie să aibă deja stabilitate, să fie un clișeu ușor de recunoscut. În cazul lui fabulospirit, condițiile semantice și sintactice nu sînt, în mod evident, respectate: cuvintele fabulos (la care se pare că s-au gîndit autorii termenului, conform unor declarații publice) și spirit nu au o relație stabilă în limbă, iar sintagma pe care ele ar putea
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
ci, cel mult, spirit fabulos. E cert că jocul a fost gîndit în engleză, unde e normală ordinea adjectiv + substantiv; dar nici în engleză, mă tem, sintagma nu e o suficient de stabilă ca să justifice transformarea sa în cuvînt-valiză. Relația semantică contribuie de altfel la efectul de surpriză: pentru un bun cuvînt-valiză (ca pentru orice joc de cuvinte reușit), legătura preexistentă, latentă, trebuie să stea la baza unei asocieri surprinzătoare, semnificative. În cazul sinonimelor, surpriza apare pe fundalul excluderii lor reciproce
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
intonație afectivă, "extraordinar"; spirit înseamnă "suflet, principiu vital", "intelect", "inteligență", "umor", "caracter specific", "fantomă". Cel puțin la fel de multe și divergente sînt și sensurile din engleză (în plus, la spirit se adaugă și sensul "alcool"). Fabulospirit trezește un set de asociații semantice difuze și confuze, dintre care cele mai probabile trimit la un "spirit de fabulație", activînd stereotipul "povestașului", al orientalului care se întrece în minciuni, al balcanicului care fabulează, poate cu talent, dar în care nu poți avea încredere.
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
aproape toate personajele romanului, conform unei estetici a dublului, sunt mai mult decât par a fi și-n plus frământate de dileme, enigme, șarade. Limbajul atribuit personajelor este volubil, versatil și eficient, autoarea îngăduindu-și când și când unele voluptăți semantice cu parfum de epocă. Felurite stiluri de comunicare califică tot atâtea caractere. Bogdan Crețu semnează o foarte exactă prefață; analizând atent romanul, nu ezită să creadă că din trena romanului Război și pace și din mantaua lui Tolstoi "iese și
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
a revoluțiilor tehnologice, experimentul fiind denumit mitanaliză și definit ca "demers practic ce constă în a discerne miturile latente din textul literar și a le interoga pentru a stabili câteva posibilități din mulțimea acelora care sunt înscrise în raza lor semantică" (p. 83), unul dintre avantajele unei astfel de metode fiind "libertatea de a opera dincolo de constrângerile oricărui postulat metafizic al vreunei teorii oarecare" (p. 101). Practicând o astfel de abordare a textului literar, sunt depășite atât barierele spațiale, cât și
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
vechiul DA oferea traducerea cuvintelor în franceză); prefața explicitează raportul dintre cele două segmente, subliniind asemănările și justificînd diferențele. Normele redacționale sînt cele ale seriei noi, lucru perfect normal, cu tot regretul pe care îl poate provoca renunțarea la explicațiile semantice și etimologice foarte interesante din vechiul DA. Coordonatorii aduc argumente solide pentru opțiunile lor (nevoia de unificare, posibilitatea de a integra explicațiile etimologice într-un dicționar specializat). E evident că trebuie păstrată unitatea, dar rămîne regretul că la conceperea noii
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
uz, precum decrețel, la care explicația mi se pare totuși cam laconică și neclară pentru cititorii din viitor: "copil (nedorit) născut în urma decretului din anul 1966". Dimensiunile unor articole sînt impresionante și uneori îl pot chiar intimida pe cititor: descrierea semantică și ilustrarea prin citate a verbului a da se întinde pe 18 pagini, cea a prepoziției de pe mai mult de 80 de pagini (cu un material foarte util pentru lingvist, dar riscînd să devină impracticabil prin dificultatea de a găsi
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]