48,599 matches
-
grave, de marile interogații pe seama destinului, timpului, istoriei etc., ci, mai degrabă, se dovedește fascinat de universul mărunt, al "boabei și fărâmei", un univers doar în aparență minor, care, la o privire mai atentă, își vădește aspecte și reliefuri inedite, semnificații cu totul aparte. Ion Pop observă, în acest sens, că " Ceea ce a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor �70 încă din Versuri-le începutului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric. Regimul, dominant, al interogației neliniștite
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
candoare. Idila transpusă în lumea vegetală are, am spune irizări ale necunoscutului, este transpusă în regim alegoric și simbolic, cu numeroase conotații ale vagului și ale mirajului depărtării. Poezia este structurată în două secvențe, cu o conformație similară, dar având semnificații distincte. Prima parte este scrisă în regim euforic, transcriind elanurile sentimentale ale "crinilor" îndrăgostiți, ce poartă o corespondență galantă, cu concursul unor "poștași înflăcărați": "Trăia într-un oraș din miazăzi/ Un crin înzăpezit în datorii// Care primea, scrise pe pluș
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
este un grai de "da". Obîrșia cuvîntului e slavă: răspund afirmativ la întrebări, prin acest "da", bulgarii, sîrbii, rușii. În paranteză fie spus: Tristan Tzara, în primu-i Manifest, amintește dubla afirmație, "da, da", din rusă și română, drept o posibilă semnificație fortuită a derizoriului cuvânt dada, pescuit cu coupe-papier-ul din Larousse. — Or, cum dadaismul e o culme a nihilismului în artă, sensul acestei "duble afirmații" nu poate fi decît un contrasens... Limbă de "da", româna nu-i, totuși, una slavă, — tot
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
istorice integrate unei fraze (mai) ample, supraordonate, prin multiplicarea căreia se ajunge la textul unei epoci. Dar, ca și în textul lingvistic (fie el mesaj literar sau nu), textul propriu-zis al Istoriei, secvența din Textul ei general, nu este totul. Semnificațiile textului unei epoci se percep prin raportarea la alte texte, care alcătuiesc fundalul contextual, dar și prin autoraportare, la mesajele liminale sub- sau metatextuale. Prin urmare, dacă evenimentul creează paradigma în Istorie, cu alte cuvinte dacă relațiile dintre evenimentele istorice
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
o viață �banală, lipsită de evenimente" și o operă cu virtuți compensatoare, permanent ispitită de senzațional și de neprevăzut. Și totuși, se pot distinge pe harta fără reliefuri pronunțate ale acestei existențe fade cel puțin două episoade erotice de certă semnificație, două �iubiri imposibile" rupte parcă dintr-un imaginar populat nu de �suflete tari", nici de �suflete moarte", ci de suflete chinuite în bolgii dantești, �bolgii de caznă" cum le numește Perpessicius.
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
lîngă urechea și sufletul meu. Și de la acest cuvînt orbitor, nemaiîntîlnit (deși-l întîlnisem pînă atunci de un milion de ori), trîmbițat auroral sub geana unui orizont genuin, căpătîndu-și brusc, adevărata haină, cea inițială probabil, nemurdărită-n falduri de nici o semnificație alta decît aceea a existenței lui pure, transparente și opace în același timp, de la acest cuvînt inventat, alcătuit din vocale curate ce-mi fulgera înțelegerea ca-n paradis, în fața căruia tremurasem de emoția începutului a ceva tainic, dumnezeiesc, profund fericit
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
atunci o formidabilă partidă, pe viață și pe moarte, între savantul ignorat și oficialitatea comunistă de la București, oficialitate ce avea să se declare, peste mulți ani și discret, învinsă. Episodul portughez din biografia eliadescă ăși dobăndește abia la sfărșit adevărata semnificație: aceea de probă inițiatică totală. Ca să înceapă o viață nouă, eroul a trebuit să sufere intens, să fie nenorocit din cauza războiului pierdut, să-și sacrifice, ritual, cea mai apropiată ființă - pe Nina. Toate acestea au reprezentat probabil răscumpărarea obligatorie pentru ca
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
din Țiganiada, făcută de doamna Maria Pavel. S-a inclus acolo și bibliografia critică fundamentală despre scriitor. Textul însuși, dimpreună cu cei care îl comentează în infrapagină, mai precis, comentatorii erudiți (Mitru Perea și Erudițian, figuri complementare) ne conving asupra semnificației general-umane, chiar în debutul Cântecului XI. Poetul, se spune, are în vedere “neamul omenesc”, cecitatea celor asupriți și nebunia universală. Încât reducționismul la o singură comunitate națională mutilează înțelesul universal al operei. Mai mult, scrisă la sfârșitul epocii luminilor, când
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
epice, idei-ecouri ale doctrinei luminilor, tratate cu luciditatea îndurerată a ironistului, personaje, comentarii din infrapagină etc. Cât îl privește pe Vlad, Aufklärer-ul, cel care, după legendă, ambiționa să scoată mulțimea din starea ei de minorat, i se dă în poemă semnificația personajului de contrast, o paradigmă. În raport cu faptele lui, detaliate narativ în registru grav, se relevă eroicomicul unei umanități instinctuale, ridicolă prin pretenții, incapabilă de acțiune ordonată, inconștientă, manipulată de forțe supramundane care figurează puteri politice contemporane. Când își încredințează destinul
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
de notre époque”. Gânditorul Budai-Deleanu îl întrece pe istoricul și lingvistul din el, despre care se vorbește pe larg în prefață. Ar putea să pară gratuită speranța că traducerea Țiganiadei în franceză, abia acum, ar mai putea recupera ceva din semnificația unei opere scrise acum două secole, dacă ideile scriitorului privind discrepanța între visurile umanității și neputința împlinirii lor n-ar fi atât de pregnant actuale. Pentru această valoare pledează măsurat prefața și tot fondul actual de gândire motivează cu asupra
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
științe sau tehnici se pierde, omul dă altă întrebuințare și alte valori materialului acestei științe. Există o lege a conservării materialului care nu e decât corolarul legii degradării sensului înțelegând prin aceasta orice alterare, orice pierdere sau uitare a unei semnificații originare”. Lucrarea este mai amplă decât precedenta pentru că își propune un tablou mai complex al universului mental babilonian, de la mistica metalurgică și cosmologie până la alchimia propriu-zisă. Nu mai știu cine a spus-o, dar mi-a rămas în memorie această
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
Dosto i se mai pot face bancuri”, „cu Cehov nu-i de glumit”! Din propoziția asta cred că se poate scoate o carte! Păcat c-ați spus-o dumneavoastră, nu eu! Ceea ce mă încîntă la propoziția cu pricina este multitudinea semnificației; o găină bună de jumulit, fulg cu fulg, la foc scăzut, cîntărind în mînă, cu voluptate, greutatea leșului fraged. Scrisoarea asta este scrisă, vai, fără cafea! Am mișunat de dimineață, fetele zvelte și somnoroase mi-au spus că trebuia s-
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
are a se mai sfîrși." Textul e revelație, e participare la transcendență prin totalitatea infinită a sensurilor sale sacre. Actul comentării e echivalentul intrării în spațiul descris de aceste sensuri, al actualizării mesajului sub forma aducerii la lumină a unor semnificații posibile. Gestul interpretării se impune de la sine și, într-un pasaj strecurat către finalul comentariului întîlnirii lui Iisus cu ucenicii pe Marea Tiberiadei, André Scrima oferă explicația necesității actului hermeneutic: „Eram totuși obligați să nu trecem sub tăcere acest mesaj
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
locuri "blestemate", aplicarea unui "tratament fabulatoriu" în lumi artificiale: bîlci, cinematograf sau panopticum, abluțiuni în noroiul izbăvitor, primordial. Corect afiliat de către Ov. S. Crohmălniceanu direcției literare Kafka, Robert Walser și Bruno Schulz, nu sînt de neglijat nici unele explozii poetice cu semnificație întîrziată în Bacovia, B. Fundoianu, L. Dimov și mai ales în proza lui M. Cărtărescu din Orbitor. Autobiograficul filigranat într-un fel de conștiință metafizică, straniul halou oniric, anatomicul misterios și senzual, abiogeneza ca debusolare a materiei vii, dependența eminamente
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
de care o tenace propagandă prosovietică se servește în anii postbelici este recognoscibil în toate intervențiile lui Mihail Sadoveanu. Entuziasmul nu pare să cunoască limite și deschiderea către lumea nouă implică o preocupare de a tălmăci cititorului și cetățeanului autohton semnificația actului legal în care democratismul stalinist își află expresia ultimă: constituția de la 1936, obiect de export, ce concentrează în sine toate virtuțile unui sistem din care exploatarea economică, violența și inegalitatea sunt evacuate. Lectura clasicului Sadoveanu este un ecou îndepărtat
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
marelui salt înainte, de la răsărit. Stilul scriitorului se adaptează poziției de demnitate publică și dimensiunile edenice ale României populare sunt validate la nivel cantitativ. Rămân ascunse, în nota de subsol, suferința umană, teroarea, violența etatică. Dar totul este lipsit de semnificație dacă se raportează la proiectul grandios de ridicare către lumină al națiunii muncitoare: Deci, în șapte ani, cât statul nou, subt îndrumările comitetului central al partidului muncitoresc român, a lucrat pentru ridicarea culturală a poporului, două milioane de neștiutori de carte
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
alienat. Excesul uzează, iar din disperare nu mai rămâne decât spectacolul ei, deși un anume glisaj emoțional face sesizabilă o pendulare pe diverse paliere ale intensității. Însuși discursul poetic este unul cumva detașat, relatând frecvent din mijlocul unui gol de semnificații: "sunt un bărbat singur. nu-i nici o mândrie în asta. doar sunt / hoarde de nefericiți care umblă și caută / alți nefericiți - numai că între nefericiți și nefericiți / sunt mari praguri de nefericire" (12 octombrie 1992) Aici viața se bea și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
un adevărat «roman» experiența ei de viață în plină comunizare a României."3 Ideea era, mai departe, detaliată și nuanțată: "Prozatoarea, în spiritul autenticist al vremii, tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, adică acordînd notației personale semnificații artistice și urmărind nedisimulat un adevărat plan epic, o construcție narativă pe cale de consolidare."4 În același sens erau și concluziile: "Jurnalul Soranei Gurian, mai mult decît proza ei literară propriu-zisă, face dovada unei excepționale vocații scriitoricești" și, fiind "cea
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
îmbrăcate în fracuri, uniformă de ceremonie la vremea aceea, care îl conduseră prin mulțime, spre un podium. La un moment dat regele rosti o cuvîntare expusă cu glas sigur, răsunător, plăcut ca tonalitate și ca expresie verbală, subliniind importanța și semnificația expoziției inagurată cu ocazia sărbătoririi Zilei Cărții. După cuvîntarea suveranului s-au rostit discursuri de care nu-mi aduc aminte. Știu doar că am contemplat de departe, cu interes, impresionanta statură a suveranului, care era îmbrăcat într-o haină strălucitoare
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
vieți,/ dacă te-ai uita/ la ființa / cu multe chipuri schimbătoare/ care îți gâfâie/ în spate/ dar frica ta este/ prea mare/ mai bine ia-o la fugă/ și nu privi înapoi." (Epifanie IV) Titlurile poemelor au și ele o semnificație: par a desemna tablouri sau eboșe abstracte, sugestii de existență ba chiar de existențialism. Foarte puține imagini concrete, deși poeziile sunt transparente, simplificate, ele sunt cel mai adesea punctele de plecare a meditațiilor de profunzime și serenitate orientală, sau de
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
interesante, stârnind lectura no mather what. Povestiri din câteva tușe Povestirile Getei Brătescu sunt de fapt o sumă de momente simplificate până la esența care dezvăluie dintr-odată foarte mult. Detaliile au un loc aparte, atent distribuite, astfel încât, cantitatea virtuală de semnificații este concentrată la maxim. Multe povestiri frizează banalul, căci compozițiile sunt trasate din doar câteve linii simple și comune, dar, în același timp, se pretează la articularea a numeroase sensuri: "litera ă...ș va funcționa ca un sesam. Pagina cedează
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
acest mic roman întâmplări "absolut reale". Aș zice, însă, parafrazând un celebru dicton, să n-avem încredere în scriitorii târgovișteni nici atunci când fac confesiuni. Sau mai ales atunci. Situația care declanșează această autobiografie, asistată îndeaproape de ficțiune, avea chiar o semnificație aparte în anul apariției primei ediții. Un tânăr care vrea să se angajeze într-un institut de cercetări, ajuns în fața eternului șef de cadre, e nevoit să ofere câteve variante biografice instantanee asupra cărora revine aleatoriu, modificându-le sau completându
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
Zestrea de aur, care tot iese la suprafață din mormanul de celuloză sufocantă al acestei camere în care-mi duc viața. Iese cu impetuozitate și, nu știu cum, mereu invers, cu titlul în jos și ultima copertă în sus. Abia acum înțeleg semnificația, și a fotografiei, și a încăpățânării de-a mi se impune privirii: Madi, zâmbind trist și enigmatic, așezată ca pentru a fi zidită într-un sicriu din cărămizi - cărămida perforată numită "eficient" -, e deja dincolo. Fotografia e veche de câteva
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
dinamismul în necesitatea mărturisirii, care unește, în aceste pagini, responsabilitatea și reculegerea în fața Frumosului, ardența ideii și suculența inefabilă a metaforei. Cu alte vorbe, Virgil Ierunca târăște metafizica la judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări și sfâșieri lăuntrice, din avânturi și limite autoimpuse, din patos al interogației și voluptate epicureică a degustării esteticului. Se mai poate observa că Virgil Ierunca percepe
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
a mă fi născut, de a continua. N-am nici o dorință, nici o vrere, nici o nădejde. Aproape fericit. Beatitudine fără grație și fără zei". Nu trebuie neglijat nici talentul de portretist al autorului. Dintr-o trăsătură succintă, dintr-un detaliu cu semnificație expresă, dintr-un gest individualizator sunt compuse chipuri și identități ale exilului românesc, figuri ale culturii franceze a epocii, o întreagă lume trăiește cu adevărat aici, cu mizeriile și beatitudinile ei. Jurnalul lui Virgil Ierunca are, de aceea, nu doar
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]