581 matches
-
alte hermeneutici negative pentru că nu mai crede într-un primat al gândirii, al adevărului și al conștiinței. 16. Etapa filosofică a hermeneuticii: Heidegger Cu filosofia Ființei a lui Martin Heidegger, ne reîntoarcem la un moment din evoluția tematizării comunicării, a semnificării sau a limbii când tema nu era formulată până în ultimele sale concluzii. Dar ne întoarcem totodată și într-o altă variantă a formulării acestei tematizări. Pentru că diferența dintre structuralismul francez și filosofia heideggeriană a Ființei este diferența dintre semiologie (sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției de comunicare sau din perspectiva procesului de înțelegere. Efectul acestei distanțe poate fi bine sesizat dacă le confruntăm pe amândouă cu ființa stranie a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
anume adevărul semnificație. în general, o dată cu refuzul de a reduce limba la un simplu instrument, ideea acestui tip de adevăr este prezentă în toate orientările care se împărtășesc din această tematizare. La Heidegger, acolo unde limba este însăși puterea de semnificare a Ființei, adevărul este gândit ca "scoatere din ascundere". O scoatere din ascundere pe calea poeziei sau filosofiei, a gândirii poetice sau a gândirii existențiale autentice. în general, pentru a doua parte a evoluției filosofiei lui Heidegger, Ființa pare să
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sporovăială de salon intelectual, într-o dezordonată încălcare a timpilor și spațiilor culturale. Chiar dacă, prin firea lucrurilor, actualitatea se lasă greu ordonată, ceea ce se poate imediat constata este persistența tematizării filosofice mai sus enunțată și analizată: cea a comunicării, a semnificării, a limbii. Diferențele de formă apar numai atunci când se încearcă sinteze între două sau chiar I între cele trei tendințe principale ale filosofiei contemporane. în conținut, | diferența se situează între cei care continuă în formule sintetice \ postmoderne tentativa comună a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
diferit influențelor post-structuraliste, heideggerian-gadameriene sau filosofiei analitice. Postmodernismul se arată a fi o sinteză mai extinsă decât lăsase să se vadă anterior. într-un prim moment, cea mai vizibilă atitudine a fost deconstrucția. Sinteza operată aici recupera o semiologie a semnificării și o hermeneutică a discontinuității, pentru care intervalul dintre diferitele orizonturi istorice devenea de netrecut. Este cel mai net exemplu al unei lecturi a semnelor în temeiul imanenței disipate, a diferenței constitutive din sistemele semnificante, ce provine din semiologia structuralistă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
altele. Evidențierea diversității și multitudinii domeniilor nu face decât să îmbogățească și mai mult conceptul de comunicare. Ele pun în lumină ceea ce este comun, nemodificabil tuturor, dar și specificitatea. 1.4.1. Limbajul și sistemele de comunicare. Analiza sistemelor de semnificare și a limbajului dobândește o pondere importantă în studii de specialitate prin lingvistică. Din anii 1950 lingvistica devine chiar model de referință, nod central al culturii prin însăși lucrarea lui Cl. Levi-Strauss, L’Antropologie structurale, apărută în 1958. Autorul identifică
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
semnificațiilor aferente. Aceste semnificații sunt receptate, trăite exclusiv pe cale psihoafectivă. Fără a dispare cu desăvârșire o astfel de cale este dublată la nivelul mitului de cea a înțelegerii raționale, relativ explicite, ca urmare a unor mult mai largi posibilități de semnificare a limbajului verbal. Pragmatic, relația emitent - receptor nu diferă fundamental în cazul celor două tipuri de text/discurs, ambele fiind marcate de aceeași finalitate. Ceea ce le deosebește, este gradul de rafinare conceptuală a mitului în raport cu ritul, o anumită superioritate a
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
nouă abordare filosofică a spațiului și timpului, noi relaționări între timp și spațiu, istorie și geografie. În opinia noastră, domeniul geografiei simbolice se întrepătrunde cu cel al imagologiei, adică cu studiul reprezentării Celuilalt și a spațiului locuit de acesta, împreună cu semnificările lor de către observator. Nu este deci de mirare ca importanți comparatiști continentali , preocupați și de imagologie, studiile identitare sau studiile viatice, au abordat și aspecte ale geografiei simbolice a unor spații reale sau metaforice, exemplele fiind nenumărate: Hugo Dyserinck 10
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
pot fi permanent schimbate, multiplicate și diseminate printr-un joc al deși re-contextualizărilor. Deconstrucția sistemelor filosofice dihotomice înseamnă pentru filosoful francez Jacques Derrida mai mult decât "răsturnarea" termenilor dihotomiei, a diferenței antinomice, adică și "deplasarea" generală simultană a sistemului, jocul semnificărilor într-o rețea care simulează dinamismul, un joc conceptual și non-conceptual în spațiul originar al diferențelor (di-ferența)32. Prin acest demers, este deconstruit "logocentrismul" (atenția asupra cuvântului originar în relație cu care pot fi adecvate alte concepte precum adevăr, identitate
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
structura de prelucrare a informației de plăți fără numerar reprezintă un sistem tehnico-economic de creare, intermediere, circulație și valorificare a datelor printr-un ansamblu coerent și definit în prealabil de operator, cuprinzând metode, tehnici și proceduri de transfer, analiza, compunere, semnificare a datelor, efectuate prin infrastructuri de comunicare ordonată, transparente și reconstituibile pentru operatori sau beneficiari, după caz; ... c) operatorul de plăți fără numerar, care reprezintă responsabilul pentru activarea și gestionarea structurii de prelucrare; ... d) beneficiarii, care reprezintă utilizatorii inițiali, intermediari
REGULAMENT Nr. 1 din 7 martie 1995 privind principiile şi organizarea avizării tehnice a sistemelor de plati şi decontări fără numerar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111676_a_113005]
-
esteticului de contextul social este sancționabilă partinic și biografiile individuale sunt așezate pe fundalul confruntării cu o reacțiune ubicuă. Reperele încetează de mai fi strict literare și răscoala țarănească de la 1907 sau greva generală de la 1920 au un potențial de semnificare superior. Listarea inamicilor este parte a ritualului critic și, de la Nichifor Crainic până la Mircea Eliade, adversarii își ocupă poziția în tabelul mendeelevian. Statutul de clasic este dependent de aplicarea grilei partinității și evaluarea interbelicilor este marcată de o voluptate a
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
semnificînd o alienare a spiritului în raport cu sine. Nu e o falsificare a aparenței, ci una a esenței însăși contaminată de absurd, deoarece miturile alcătuiesc, după cum spunea Mircea Eliade, "paradigmele pentru toate actele omenești semnificative". Asistăm la o invazie a de-semnificării în chiar sanctuarul semnificației înalte: "Veniți/ s-a redeschis altarul/ priviți-l/ îngenunchiați/ lingeți-l!// Oglinda s-a subțiat/ de tot -/ tînărul Narcis linge la ea" (S-a redeschis altarul). Sau următoarea dublă demitere, mitologică și uraniană, sub acolada unei
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
structura de prelucrare a informației de plăți fără numerar reprezintă un sistem tehnico-economic de creare, intermediere, circulație și valorificare a datelor printr-un ansamblu coerent și definit în prealabil de operator, cuprinzând metode, tehnici și proceduri de transfer, analiză, compunere, semnificare a datelor, efectuate prin infrastructuri de comunicare ordonată, transparente și reconstituibile pentru operatori sau beneficiari, după caz; ... c) operatorul de plăți fără numerar, care reprezintă responsabilul pentru activarea și gestionarea structurii de prelucrare; ... d) beneficiarii, care reprezintă utilizatorii inițiali, intermediari
REGULAMENT nr. 1 din 7 martie 1995 privind principiile şi organizarea avizării tehnice a sistemelor de plăţi şi decontări fără numerar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/199816_a_201145]
-
neagă existența unei necesități. Există deci necesitate fără cauzalitate, în virtutea căreia, dacă ceva este știut, acel ceva trebuie să se întâmple. Cunoașterea nu este o cauză a ceea ce se întâmplă ori se va întâmpla, legătura necesară având însă loc prin semnificare: ceea ce există în cunoașterea lui Dumnezeu este doar un semn sau un simptom pentru ceea ce se va întâmpla. Totuși, aceasta nu anulează libertatea, din moment ce, pentru înfăptuirea unei acțiuni, omul are nevoie de pricepere, de îndemânare sau meșteșug. Un cărăuș, de
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Semiotica este disciplina care cercetează felul în care funcționează comunicarea și semnificarea, i.e. relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs. Unitatea fundamentală semiotică este semnul. Semiotica reprezintă totodată studiul semnelor și codurilor - semne care sunt utilizate în procesul de producere și interpretare a mesajelor, respectiv codurile care guvernează utilizarea acestor
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
alcătuiri distincte, fiecare dintre acestea fiind identificabilă și recognoscibilă ca atare, pe baza raportului tip - ocurență, moment al ocurenței. Semnele iconice pot fi de două tipuri: "figurative" și "nonfigurative". Semnele iconice figurative (iconi naturali) se întâlnesc la primul nivel de semnificare. Ele reprezintă spațial proprietăți spațiale, trimit la referentul sau semnificantul lor printr-o relație directă, cu temei obiectiv, de tip indexal sau prin imitarea, cu diferite grade de acuratețe, a acestui tip de relație. „Citirea” semnelor iconice figurative se învață
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
în sine, dar și semnificații conotative - ea poate fi asociată cu luxul, o viață lipsită de griji și o slujbă pe măsură, haine elegante, stil de viață sofisticat, mâncăruri fine etc. Pare aproape superflu să spunem că scopul procesului de semnificare este acela de a determina semnificațiile, adică setul de înțelesuri ale unui mesaj. În procesul atribuirii de semnificații, esențială este identificarea semnificatului (conceptului) pe baza unor indici oferiți de semnificant, adică de semn. Moriarty (2005) insistă asupra faptului că pentru
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
În accepțiunea lui Jaques Derrida, procesul constă în aceea că fiecare semnificat se transformă la rândul său într-un semnificant pentru alt semnificat. De exemplu: Aston Martin -> mașină de lux -> James Bond -> agent secret. 2.Abducția- Altă abordare a procesului semnificării presupune analizarea tipului de activități mentale implicat în atribuirea de sens ca un efort complex al inferenței. Această abordare este bazată pe ideea că logica oferă principiile care guvernează validitatea inferențelor. În încercarea de a înțelege rolul interpretantului în procesul
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
alte condiții, așadar nu senzația aduce cunoașterea autentică. Pe de altă parte simțurile nu se califică unele pe altele, nu se caracterizează funcțional, nu conceptualizează percepțiile, nu realizează 'existența conceptuală' a formelor, asta însemnând probabil că nu semnifică și conștientizează semnificarea realității. Tânărul Theaitetos caută noi răspunsuri și declară că numai 'sufletul' permite cunoașterea corectă, el fiind partea din uman care construiește și operează cu sensurile cuvintelor, care raționează prin intermediul limbajului producând discursuri asupra tuturor aspectelor realității. Așadar cunoașterea este 'opinie
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
științelor spiritului. Exemplu: expresia—lat. l-u-x gr. m-ē-n Obiectul conținutul—lat. luminătoarea, cea care luminează spațiul lună gr. cea care măsoară timpul Observații: • Relația dintre o expresie și un conținut se numește semnificație/simbol/semn. (relația 1 sau relația de semnificare) • Semnificația (expresia+conținutul) poate trimite la un obiect particular al lumii. (relația 2 sau relația de desemnare) • Obiectul la care se face referire prin actul de desemnare este, cum se poate observa și din acest exemplu, același, indiferent de limbă
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
fiind un sens generalizant, care denominează și înglobează o largă gamă de particularități structurale, relaționale, dinamice sau interactive, provenite din același spațiu fenomenal sau intelectiv, acoperind aceeași acțiune creativă sau descriptiv-explicantă. Exemplu clasic de concept filozofic este substanță sau materia, semnificare generica care include în dimensiunea ei conceptuală diversitatea stărilor materiei și a manifestărilor ei fenomenale. Conceptele științifice sunt calitative, adică numai modal semnificante și separante de modalități că forma, relația, proprietatea, interactivitatea și conceptele cantitative, cuantificante precis de modalitate. Știință
Concept () [Corola-website/Science/306183_a_307512]
-
prima și cea mai amplă și dorită valoare, din toate cele accesibile, sau numai gândite ca posibile. Folosirea intensivă și generalizată a limbajului natural pentru a descoperi idei și efecte noi a realizat o mulțime de limbaje noi, specializate, adaptate semnificării și descrierii de forme, relații și dependente foarte specifice, greu sau imposibil de surprins analizant și corelant numai prin sensurile naturale. Limbajul sau mai bine spus limbajele matematice este cel mai bun exemplu de invenție a unei mulțimi de particularități
Idee () [Corola-website/Science/306184_a_307513]
-
vorbirea este un fapt de creație individuală. Un merit decisiv al structuralismului este și acela de a fi redefinit noțiunea de "valoare" în lingvistică. Valoarea unității lingvistice nu este nici reductibilă la aspectul său "semnificat" (adică la conținutul său în semnificare), nici la aspectul său "semnificant" (respectiv forma sa acustică sau grafică). Valoarea se exprimă în "raportul" existent între "semnificant" și "semnificat", raport care constituie un element original în întregul sistem lingvistic. Analiza structurală are ca scop delimitarea unităților lingvistice în funcție de
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
intermediară între lume și Dumnezeu, care determină astral destinul realităților corporale. În legătură cu aceasta, Albert se întreabă dacă raportul cer-pământ este de tip cauză-efect sau unul de tipul relației semnificant-semnificat. Va opta pentru a doua variantă, adică pentru o relație de semnificare, încercând să evite o soluție care ar anula problema responsabilității. În plus, va încerca mai mult: faptul că relația dintre sublunar și astral este una semiotică nu legitimează, totuși, posibilitatea unei hermeneutici a semnelor cerești. Semnele cerești nu dezvăluie destinul
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]