811 matches
-
care mîngîia fațadele aurite și pietrele tocite de vreme. Ceea ce s-a risipit ca fumul din suita peregrinărilor ori a trăirilor mele nu suferă comparație, ca amplitudine și gravitate, cu ceea ce am izbutit să salvez documentar. Ajuns acum la vîrsta senectuții și presat mai ales de prieteni tineri să-mi scriu memoriile, resimt puternic lipsa unor însemnări de zi cu zi. Destinul e aproape să mi se împlinească și eu încă mă caut spre a regăsi figuri, repere și conexiuni uitate
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
o servesc continuu/ un meniu mereu același la micul dejun/ la masa de prînz la cină noaptea în somn// chiar dacă o privesc ca pe o femeie necunoscută/ și mă întreb oare ce mister îmi ascunde” (Un meniu mereu același). Perspectiva senectuții se dilată spre a descrie un arc supraindividual. La un capăt al său se află melancolia ancestrală, transcrisă cu resignare: „Sfînta familie/ stă noaptea la taifas/ pe prispa unei case vechi/ întrun sat din banat/ străbunicii bunicii părinții/ își trec
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
stînd cu brațul drept la spate. Poziția lui l-ar fi intrigat pe orice trecător, chiar dacă ar fi avut o treabă urgentă...de făcut. Cînd m-am apropiat mai bine de bătrîn, al cărui trup și cap tremurau de boala senectuții lui, i-am văzut pietroiul mare pe care-l ținea strîns în mînă la spate. Am stat, am așteptat, participînd, fără să vreau, la masacru. Cînd pe placa găurită a canalului apărură vreo trei-patru pui de șoricei, bătrînul, cu un
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
obligatorii. Una peste alta, ca și poezia, publicistica lasă impresia unui Arghezi care trăiește o a doua tinerețe, întunecată doar de amintitele articole encomiastice, și adumbrită uneori de apariția, între subiecte, a celor ce țin de memorialistică, semn indubitabil al senectuții. Calitativ, însă, volumul de față ne oferă dovezi incontestabile pentru o analiză rece, nesentimentală, a adevăratelor raporturi dintre poet și regimul comunist. În primul rând, volumul confirmă, în ciuda anului 1951 din subtitlu, realitatea interdicției care l-a afectat pe Arghezi
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
să mergi în tine până dai de gol”. În forfota alterilor stârniți la vorbă, golul abia de se întrezărește. 3. Instalarea în trecere sau moartea adulmecată. „Disciplina finitudinii” ( G. Liiceanu) se impune de la sine prin înaintarea în vârstă. Legată de senectute, de crepuscular, această literatură a morții e o experimentare nu neapărat mentală a morții, cât una sentimentală. Un efort melancolic-elegiac al realizării iminenței sale. Acutele sunt surdinizate printr-un joc al vecinătății nelitigioase. I se recunoaște apropierea în timp și
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
din urmă a ființei rostitoare, ci și extenuarea grea, catifelată a simțurilor pe care doar cuvintele le mai pot înviora. Aici, exemplele sunt nenumărate. Îl mai adaug pe Ion Cocora, din Ar mai fi de trăit, cu sindrofiile autumnale ale senectuții. Ca un desăvârșit maestru de ceremonii, poetul trece „foșnind prin zona de risc”. 4. Sfidarea de la distanță, pe care aș numi-o a morții parafine (împrumutând titlul lui Robert Șerban), e cea a poeziei tinere, care bravează fără plasă fiindcă
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur așa”. O confesiune motănească e astfel adusă din condei încît să fie congruentă cu una pe care ar puteao face bardul însuși: „«știi - eu nu am avut adulteță/ am avut numai pubertate și senectute/ alfabetul e o aventură/ nu merită să faci profeții»”. În continuare, felina se umanizează recurgînd la gesturi omenești preaomenești: „Nu sună nu anunță/ deschide ușa cu capul/ zice că e ortodox/ aprinde cinci lumînări pentru vii// tropăie în podea/ se-
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
cunoscut cam tot ceea ce omenește se poate imagina: copilăria lipsită de griji într-o familie înstărită, de intelectuali evrei din Maramureș, o adolescență și o tinerețe petrecute în mediile artistice românești și pariziene, o maturitate plină de capcane și o senectute încărcată de melancolii și de izbînzi spirituale. Victimă a holocaustului, a trăit direct infernul lagărelor naziste, scăpat ca prin minune - singurul, de altfel, din familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul celei de-a doua nașteri, el s-a
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
nici ea simultan cu nașterea formei, ci comentează, mai degrabă, disoluția acesteia, aneantizarea ei prin pierderea gravitației, prin explozia elementelor care nu mai au putere de coeziune. Dacă în tinerețe Kazar descria obiecte și jubila mocnit în fața măreției lor, la senectute el reconstruiește simboluri, recuperează narații și se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă a lumii. Spiritul curții vieneze și autoritarele mituri imperiale se întîlnesc în imagine cu viziunile lui Guenon și cu visul austerității franciscane. De altfel, ultimii ani Vasile Kazar
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
limitat și conjunctural al operei argheziene și anume perioada postbelică acuzată de oportunism. Însă negația nu se poate exercita fără a face distincții și departajări. Pe de o parte, rămân perfect valabile și păstrează legăturile firești cu etapele anterioare poezia senectuții, poezia universului domestic și poezia sensibilității metafizice din ultimele volume, Frunze (1961), Poeme noi (1963), Cadențe (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967), din volumele postume Frunzele tale (1968), Crengi (1970), XC (1970) și alte culegeri de inedite (Călătorie în
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
imaginea: Novák Emil După scrierile lui: Polcz Alaine Distribuția: Töröcsik Mari, Kali Andrea, Megyes Melinda, Salat Lehel Filmul analizează felul în care omul conviețuiește cu bătrânețea, modalitățile prin care el reușește să fie fericit în ciuda faptului că, ajuns la vârsta senectuții, nu are niciun sprijin alături. Monodrama are la bază scrierile autoarei Polcz Alaine. Filmările au fost realizate în salina din Turda și la Budapesta, rolul principal revenindu-i renumitei actrițe maghiare Mari Torocsik. Vineri, 23 noiembrie, ora 20.00 ”Dansată
Săptămâna Filmului Maghiar la MȚR. Vezi programul by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80780_a_82105]
-
în pictură, doar un iubitor de pictură, am albume, citesc, văd expoziții... Ai fost în expoziția mea de-acum un an și după ce ai parcurs-o mi-ai spus: ai talent. Să știi că așa este. Ajuns, deci, la o senectute respectabilă, să ți se spună că ai talent, e ceva, nu? Poate am fost inabil. Sau am făcut, mde, o glumă. Glumele noastre din ani și ani. Chiar și cînd, trecînd odată pe Armeană, și cînd nu erai defel vesel
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
tenace, ambițios, încrezător în talentul lui. Arta combinațiilor eficiente Roman noir și roman polițist, roman psihologic și roman de moravuri, Bildungsroman și satiră a lumii editoriale (cu editor, agent literar, secretară), portret al tânărului scriitor și portret al autorului la senectute, roman în roman - Adevărul despre cazul Harry Quebert probează o facilitate incredibilă de a jongla cu diferitele coduri și formule epice, aproape suspectă pentru vârsta lui. Acțiunea reușește să țină pe cititor cu sufletul la gură: tânărul scriitor Marcus Goldmann
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
Ibrăileanu, a cărui nostalgie o poartă: "nu mai întîlnești în critica actuală accente grave, similare cu cele din critica unui Ibrăileanu". Care sunt, așadar, trăsăturile de personaj conservator ale lui Constantin Călin? Mai întîi o îmbătrînire ușor stilizată, masca unei senectuți mereu subliniate, precum un suport al "seriozității" analizelor, o îndreptățire a moralităților: Am ajuns la o vîrstă care-mi evocă rămășițele zilelor. (...) Sunt hotărît să nu mă precipit, să-mi spun, după Boileau, Hatez-vous lentement, ca și cum termenul pentru Ťmarea trecereť
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
ruptură de cuvînt. Ei sunt niște copii bătrîni, epuizați la vîrste proaspete, dar purtînd trăsături veterane: ofiliți interior și atinși de blazare. Deși în exces, talentul lor nu durează din lipsa copturii interioare. Cazul opus e al creatorilor la care senectutea păstrează o tentă iremediabil infantilă, de teribilism sfidînd așteptările: Salvador Dali sau Eugen Ionescu. Longevitatea lor vine dintr-o vînă puerilă conservată pînă la moarte. E cazul întîrziaților cu iz juvenil, prețul plătit fiind aerul bufoneresc, de fanfaroni culturali, detaliu
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
tipar și în care au fost din nou verificate lecțiunile anterioare. Totodată, noua ediție, fără să fie una critică în adevăratul înțeles al cuvântului (ceea ce nici nu pretinde, de altminteri, să fie), a pus în paralel manuscrisul Hronicului..., text de senectute al poetului, și corespondența sa de tinerețe cu viitoarea soție, Cornelia Brediceanu. Astfel încât narațiunea, o autobiografie care pune accentul pe procesul de formare a scriitorului și filosofului, să poată fi creditată și la nivel documentar, prin intermediul notelor editorului. Am mai
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
acum este deosebit de interesant după ce ai aflat biografia lui Wolf von Aichelburg. În primul rînd prin luciditate, echilibru, modestie și efervescenta artistică. Avea 81 de ani și multe proiecte care îl pasionau și pentru care luptă. Un exemplu stenic de senectute activă, de forță creatoare nediminuată de timp, de încredere în prietenie: Se spune că omul bătrîn rămîne cu prietenii de odinioară. La mine, nu e cazul. Am făcut foarte mulți prieteni noi, multi mult mai tineri decît mine." Printre prietenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
sunt Prospero, Caliban sau Ariel. Nici o cîtime de tensiune psihologică, nici o unghie de dramă, nici o secundă de înălțare estetică. O pleașcă stridentă cu gimnaști în loc de actori și cu țipete în loc de replici. În ciuda harului personal, Caramitru pare un intrus pe care senectutea îl pune pe picior de inadecvare cu restul echipei de atleți. Inutil să cauți în Furtuna aceasta teatrul sacru dorit de Brook. Încă o decepție adeverind că teatrul o duce rău. Dar cartea lui Brook nu e o decepție, ci
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
izbucnire a colericului Pawel să ne arunce din nou în allegro. Soția lui Wlodek a fugit cu un septuagenar, fost militar, de care s-a îndrăgostit și cei trei pleacă în căutarea ei. Aparent ridicolă, acest coup de foudre la senectute subliniază tactic cealaltă extremă, fiul cel mic care este pe punctul de a deveni tată într-o relație care-i provoacă adolescența la o încercare dificilă, reponsabilizându-l prematur. Regizorul desființează barierele, fără a zgândări tabuurile, nu este privilegiat unghiul moral
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
angajat să-i ocrotească, o complexă metodă terapeutică elaborată de ea, utilizată pentru prima oară în țara noastră și peste hotare, destinată descătușării unor nebănuite forțe spirituale. Într-o încăpere spațioasă și primitoare, în care 50 de suflete la vârsta senectuții își regăsesc încrederea în puterea mâinilor și a minții, o zi ca cea în care Maria Goian îi trece pragul e una dintre cele mai fericite, trăite într-unul din ospitalierele cămine de bătrâni din această parte a țării, Căminul
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
Durere, lacrimi, regrete și disperare. Doi părinți ajunși la vârsta senectuții își trăiesc ultimii ani din viață cu tristețe în suflet. Copiii lor, pe care i-au crescut cu atâta dăruire, nu le mai calcă pragul. Și povestea este veche, de două decenii. La vremea când ar trebui să își țină
Strigăt disperat al unor bătrâni uitați de copiii lor: Moartea ne este mai aproape () [Corola-journal/Journalistic/44223_a_45548]
-
punct de vedere estetic, a istoriei literaturii. Sonetele lui Ronsard, romanele lui Nabokov, Jorge Semprun, Gabriel Garcia Márquez, Philipp Roth stau mărturie nefericitei și celei de pe urmă iubiri pentru o mult prea tînără femeie, a unui bărbat trecut de pragul senectuții... Copios recenzat deja înainte de apariție, romanul lui Martin Walser polarizează spiritele devenind un adevărat "eveniment" al primăverii literare germane. Curajul de a fi exploatat în registru romanesc această iubire tîrzie a lui Goethe, care ar fi cerut-o în căsătorie
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
ani ai săi. Aceeași disimulare studiată. Încât, din două una: ori artificiala, cabotina, bătrâna Elisabeth Taylor era o Suzy intrată pe ascuns în regnul uman; ori Suzy era o Elisabeth Taylor sexagenară catalogîndu-se, fatal, prin efectul, prin caracterul simiesc al senectuții, în tabăra marilor antropoide... Viclenia amîndurora mă șocase. Asemănare, comică aproape. Trebuia să ajung la Los Angeles ca să aflu ce mică este distanța între noi și strămoșii noștri. Dacă Darwin ar mai fi trăit, și ar mai fi avut un
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
anagrama licențioasă, jocuri de cuvinte cu efect libidinos, metafore și metonimii jignitoare. Fantezia este explozivă în acest registru, tocmai fiindcă ea rîvnește să-l spurce pe adversar în chip iremediabil. Registrul al optulea este cel funebru. Prin intermediul lui este vizată senectutea celor incriminați, mizîndu-se pe acuza unei decrepitudini cu efect repulsiv. De obicei, acest registru apelează la un atac corporal frontal, scopul fiind anihilarea existențială a celui incriminat, extincția acestuia. Felul în care i s-a oferit un sicriu gol lui
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
contemplației eliberatoare, al juisării spirituale, rococoul reprezintă perioada finală a poeziei macedonskiene, "artă de lux și artă de potolire". O artă deschisă luminii, dansului cuceritor al aparențelor mutat pe un meridian exotic, ca un dar al seninătății aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția creației macedonskiene urmează o curbă existențială, ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și psihocritică a înțelegerii poetului
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]