2,355 matches
-
păsări, ființe umile. Cele mai generoase poeme sunt scrise în perioada cînd era vânat, ca poet evreu. De atflel, întreg volumul Ultime cose, unde arta sa atinge cote de o incredibilă puritate, este conceput între anii 1935-1943. Ca și cum salvarea supremă, seninătatea paradoxală, victoria prin spirit asupra barbariei numai poezia i le mai putea furniza, cum obsevă cu justețe unul dintre comentatorii săi avizați 2. De când gura lui aproape că a amuțit, iubește lucruri ce aproape că nu cuvântă, de pildă câinele
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
ori o pereche de ciorapi, cu un croșet făcut dintr-un fir de sârmă, ace de cusut din fire de mătură și fire de păr în loc de ață, minunata Lena Constante (între timp, dispărută dintre noi) vorbește în 2002 cu mare seninătate despre viața și tapiseriile ei: ,Viață din bucăți, draga mea, am mai vorbit noi despre asta. Din zdrențe, dacă ne gândim la tapiseriile mele. Depinde cum le așează timpul pe toate, cum le amestecă și le încurcă.". Și un alt
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
cu pielea obrazului ca de hrean deshidratat, s-a răzgândit... Ah, pensionarii, acești inși cu chip de înțelepți, unii chiar de înger și cu suflet atât de plin de înțelepciuni că noi, tinerii, neînțelegându-i mai niciodată, îi numim cu seninătate senili... ...Surorii bunicii i-am pus în sicriu o casetă video cu telenovela respectivă și un videoplayer, iar în cavoul de marmură furată de la Rușchița, o masă, și un scaun... - ...Las'să mai vadă și ea din când în când
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
duioase, pe alocuri sarcastice, trăiește drama și nostalgia unei duioșii dispă rute în drama umană. în multe din poezii se referă la pierderea elementului paradisiac al vieții, care coincide cu trăirile unei copilării rănite. Adesea, Corneliu șerban se opune cu seninătate fatalului social și metafizic. Lumea de dincolo, pentru șerban nu există, sau chiar dacă există, nu-l interesează. Dar dacă moartea naturală, odată ce-i inevitabilă, constituie o lege a vieții, moartea spirituală a creatorului, mai ales când ea e provacată de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
s-a născut. „Tânărul păstor din Miorița - susține Hristos Ziatas - înfruntă cu mult curaj o sentință dată, nu numai fiindcă vede în ea eliberarea din ipostaza sa pământeană, dar, neputând înlătura inevitabilul (nu fatalul!), primește moartea cu stoicism dacic și seninătate creștină, la el forma alegorică de nuntă fiind înțeleasă, după cum se vede, nu ca o reîntoarcere în ciclul veșnic al refacerii naturii, ci această contopire cu elementele cosmosului este percepută ca o pătrundere în nepieire”. în vederea informării corecte a cititorilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pentru acel ,ceva în plus": un mod de a trăi viața cu ochii larg deschiși, cu bucuria de a înțelege, de a observa miracolele care se petrec în jurul nostru și de a oferi un zîmbet necunoscutului care îți întretaie drumul. Seninătate, luciditate și bucuria vieții. Simplă, frumoasă și veche de cînd lumea, aceasta este formula magică menită să descifreze personalitatea lui Mihai Șora.
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
la un moment un cumpărător pentru ea. Firește că e neplăcut pentru memoria maestrului sculptor să aibă în palmares o statuie mitocosită astfel. Dar, pentru liniștea urmașilor săi, asemenea licențe au tot avut loc în istorie. Romanii au practicat cu seninătate acest soi de reutilizare a corpului în dauna capului. Admit că statuia lui Caragiale, chiar cu capul schimbat, are dreptul la cea mai potrivită expunere publică. Era însă bine expus acest Caragiale rătăcit pe vasta peluză de la Național? Ba încă
Plimbările lui Caragiale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10855_a_12180]
-
Cronicar Mozart și Islamul Concis, miezos și plin de luciditate este excelentul articol al lui Petru Iancu din numărul din 13-19 octombrie al Dilemei vechi. Articolul este intitulat "Suicidul politic corect" și are drept temă seninătatea timorată cu care Europa, pusă în fața valului islamic, își dovedește neputința de a mai reacționa în vreun fel. O suită de ezitări sau de măsuri pripite ne arată din ce în ce mai des că europenii sînt incapabili să țină piept presiunii psihologice pe
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
lui Dumnezeu, agnus Dei, cel care am venit să ispășesc păcatele lumii!..." Presimțirea lucidă și halucinată a starețului Zosima că individul ordinar și inconștient din fața sa, cunoscut ca insolent și stricător de moravuri, va avea puterea de a accepta, cu seninătate, aproape cu voioșie, să ispășească pentru crima altuia, ni-l arată pe acest monah ca pe unul din acei rari oameni care, dincolo de toate, mai cred posibilă sfințenia, capacitatea cuiva de a porni pe acest drum! Deoarece, încă o dată după
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
totul rece, impersonal, nu sugerează verdicte morale, nu se străduiește, ca atâția alții, să-și conducă cititorii spre o teză preconcepută), o anumită ingenuitate perversă în abordarea unor teme vechi de când lumea, dar mereu născătoare de scandal (descrierea cu multă seninătate a incestului, îi va oripila, cu siguranță, pe mulți, nu neapărat foarte pudibonzi), fac din acest roman o reușită și explică succesul său canadian. Nu ne rămâne decât să sperăm că traducerea românească, pe care eu o aștept cu mare
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
are ce căuta în genere într-o lucrare de istorie a filosofiei apusene. Asta, firește, dacă nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
din partea cuiva care crede în Dumnezeu cu umilință. Mircea e nefericit că lipsește această umilință și are anxietatea incertitudinii, pe care ateii n-o simt, fiindcă n-au comerț cu absolutul. El duce dorul unei împăcări lăuntrice și al unei seninătăți la care îndoiala îl împiedică să ajungă. Caută certitudinea, pe un drum pe care cei mai mulți dintre noi obosesc într-un fel de armistițiu călduț între o credință mediocră și o îndoială prudentă. Oamenii ca Mircea Cărtărescu sînt stîngaci la ceremonii
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
riguros în construcția imaginii fără a neglija forța de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul se comportă ca un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
are ce căuta în genere într-o lucrare de istorie a filosofiei apusene. Asta, firește, dacă nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
de tip metafizic, care te poate înfricoșa, aparent fără motiv, asemenea nimicului nopții pe care-l dorim revelat. La finele volumului Apocalypsis cum figuris această răvășire începe să se limpezească: cele șapte nuvele devin motorul zborului iluminat, personajele întâlnite readuc seninătatea lăuntrica. Spusele lor blânde, dar ferme, sunt balsamul ce alină rănile necicatrizate și ascunse de ochii curioși. Ne oglindim în scrisul lui Artur Silveștri, care s-a luptat cu moartea, dar - mai ales - și cu frica de moarte. A avut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
riguros în construcția imaginii fără a neglija forța de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul se comportă ca un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
plan politic, erotic, etic), nu-i rămâne altă cale de ales decât recursul mitopoetic, id est proiecția ideală a patriei și a națiunii, a „sfintelor firi vizionare”, la sânul cărora accentele exilului său pământesc se estompează, convertindu-se în legendă, seninătate, vis paseist. Adevăratul triumf al poetului va avea loc însă în lumea ideilor, deplina sa maturitate expresivă fiind reperabilă în poemul Luceafărul (1883), o sinteză a creației eminesciene. Aici poetulalbatros își desface aripile în toată magnifica lor amplitudine. Metafora revelatorie
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
Humanitas, în vederea unei lămuriri finale. Pus în fața adevărului, Chețan n-are nici o clipă de derută. „Omul era remarcabil. Nu i-a tresărit nici un mușchi. Pe fața lui nu se vedea nimic, abso- lut ni-mic.“ (p. 30) Uimirea provocată de seninătatea informatorului, a cărui conștiință părea atinsă de anestezie morală, îi inspiră lui Gabriel Liiceanu hotărîrea de a scrie cartea Dragul meu turnător, al cărei laitmotiv este: cum se poate ca răul spiritual să dea naștere unui om al cărui simț
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
deodată ți se pare că ești un proscris, care se hrănește doar cu eșecuri, pe care le dorești, cu câtă satisfacție!” Echilibrul eroului rămâne, totuși, precar, balastul și povara trecutului nu se lasă ușor abandonate, resemnarea se infiltrează sub aparenta seninătate a reîntâlnirilor cu Orlando. Chiar și adagiul din final despre iubire ca „singura aducătoare de fericire pură” sună ironic, chiar parodic.
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
Ochiul căprui al dragostei noastre au intrat în malaxorul tendențios al actualității, cu șanse mici să impună ceva în plus, oricât de mărunt, edificiului Nostalgiei ori Orbitorului. Volumul aduce în prim-plan un Cărtărescu matur și resemnat, ce privește fără seninătate tinerețea sfârșită laolaltă cu lumea care „s-a schimbat tulburător” (O treime de sabie, o treime de scut). Se găsește, cum ar spune Stanzel, în ipostaza unui narator „întrupat”, pentru care mărturisirea prin scris fixează viziunea de ansamblu, în căutarea
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
Cronicar Adevăruri, neadevăruri Seria de atacuri smintite la adresa Uniunii Scriitorilor și a conducerii sale continuă netulburată. Se aruncă pe piață, cu seninătate, cele mai cumplite acuzații fără acoperire, se scormonește inacceptabil în viața personală, se colportează, se mistifică, iar neadevăruri strigătoare la cer se lansează în spațiul public prezentate ca adevăruri sigure. De exemplu, s-a rostogolit în mai multe medii această
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
miturile lui Don Juan, Narcis și barbari, Octavian Paler strecoară gânduri despre bătrânețe; ele au farmecul notațiilor lui Livius Ciocârlie, prinse în categoria autoironiei vindicative. Bătrânețea nu are nevoie de modestie, crede naratorul, iar înțelepciunea vârstei e expirată, câtă vreme seninătatea lipsește. Conferințele, trebuie spus, sunt ținute în fața moliilor - simboluri ale degradării și singurătății -, pe care naratorul le tratează cu ironie. Probabil că ele exprimă cel mai bine fatalitatea. Mitologia a fost pentru scriitor istoria unui deficit, a celui ce refuză
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
de roluri domestice. Sau toastul prilejuit de cucerirea Kievului de către nemți, cînd Eugen Lovinescu ciocnește cupa de șampanie cu Camil Petrescu, momentul sărbătoresc petrecîndu-se la ceva vreme după ce romancierul îl răstignise pe critic în pamfletul Dl. Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile. Dar fiorul solidarității beligerante era mai puternic decît mărunta discordie literară dintre cei doi. La fel, o tentă memorabilă răzbate din împrejurările în care autorul își mărturisește cu cavalerism lașitatea: la Eforie, copil singur pe plajă, calcă într-o
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
au și existat, într-un subtext pe care Vona îl neglijează, și de data aceasta. Similar e rezumată prietenia cu Emil Ivănescu (fratele lui Mircea), tânărul sclipitor care, la 22 de ani, anunță și pune în practică, cu o incredibilă seninătate, propria sinucidere. Datorită insistențelor Martei Petreu, tulburătoarea poveste subiacentă e readusă la lumină dintr-un articol-necrolog publicat de Vona în 1947. Cele câteva rânduri lapidare, prea concentrate pentru un ochi neatent se explicitează, din fericire, prin acest text complementar. De
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
de liniște la care visez când sunt departe, ca la un medicament care-mi vindecă toate bolile. Acolo, laptele e mai dulce, aerul mai curat, pâinea mai plină de miez, vinul mai aromat și toate lucrurile vorbesc parcă despre puritate, seninătate și liniște. Am descoperit abia acum, dar niciodată nu e prea târziu, ceea ce voia să spună Marcel Proust în romanul “ În căutarea timpului pierdut”, cum că timpul poate fi îmblânzit, pentru că este o scurgere constantă în care trecutul și prezentul
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]