1,305 matches
-
idealuri sociale și naționale se pledează pentru un repertoriu „clasic” (drame, tragedii) și împotriva vodevilurilor și melodramelor. Articolele și cronicile dramatice de aici constituie primele manifestări importante ale criticii teatrale românești. La rubrica de critică, Heliade plasează un amplu comentariu („Serafimul și Heruvimul” și „Visul”) la două din poeziile sale. Fiecare număr este întregit de scurte note ale redactorului și de corespondențe despre teatrul din Moldova. L.V.
GAZETA TEATRULUI NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287207_a_288536]
-
, Ion (6.III.1942, Costișa, j. Suceava), poet, folclorist și istoric literar. Este fiul Domnicăi (n. Cucoș) și al lui Serafim Filipciuc, țărani. Face studii medii la Rădăuți și Suceava, după care urmează cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași (1963-1966), devenind profesor de limba și literatura română la Costișa (1966-1971), Rădăuți (1971), Câmpulung Moldovenesc (1977-2000). Este doctor în
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
Fiziolog au fost inserate în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În artele plastice sunt prezente nu doar animale cu funcție simbolică, ci și scene inspirate din narațiunile Fiziologului. Într-una din primele copii păstrate (cea a ieromonahului Serafim de la Bistrița, îndată după 1700), istorisirile despre animale sunt puse sub semnul apostolului Luca, patronul pictorilor, așezare grăitoare pentru această carte legată deopotrivă de arta cuvântului scris sau rostit și de artele figurative. În manuscrisul considerat cel mai vechi, cel
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
mai vechi manuscris păstrat, cel al lui Costea Dascălul (editat de Margareta D. Mociorniță și republicat cu un studiu introductiv de V. Guruianu), se păstrează texte cu o foarte mică audiență în limba română. Cealaltă formă, cea din manuscrisul lui Serafim de la Bistrița (editată de Cătălina Velculescu), se regăsește însă (uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
cel mai de jos. Într-adevăr, există nouă grade ale naturilor cerești, împărțite în trei ordine, iar tratatul conține numele și calitățile acestora. Din primul ordin fac parte, pornind de sus (însă autorul prezintă fiecare ordin de jos în sus), serafimii, heruvimii, tronurile; din al doilea, stăpânirile, virtuțile, puterile; din al treilea, principatele, arhanghelii, îngerii. Marii sacerdoți de pe pământ care formează primul nivel al ierarhiei Bisericii (a se vedea mai jos), sunt inițiați de către îngeri și pot fi numiți chiar ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îngeri și pot fi numiți chiar ei îngeri pentru că, așa cum se întâmplă cu orice alt ordin, au proprietățile ordinului imediat superior, însă într-o măsură mai mică. În capitolele finale sunt explicate purificarea la care este supus Isaia de către un serafim (Isaia 6) și imaginile și simbolurile prin care în Scripturi sunt indicate puterile cerești. Procesele descendente (purificare, iluminare, perfecțiune) și ascendente (apropierea de Dumnezeu) care se desfășoară în virtutea ierarhiei cerești continuă în Ierarhia ecleziastică, expusă într-un tratat special alcătuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
divină) și trupul material. Descendența ființei lui Dumnezeu capătă expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască e transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea care permite creaturilor s-o primească. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc propria sarcină exercitând o triplă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care i-a cunoscut, ST, 1975, 2; Bucur Țincu, „Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut”, F, 1975, 3; Grigore Popa, Amintirile lui Onisifor Ghibu, VR, 1975, 6; Mircea Popa, O istorie a literaturii didactice românești, ST, 1976, 3; Serafim Duicu, Memorialistică, VTRA, 1977, 3; Micu, Lecturi, 156-157; Blaga Mihoc, Dimensiunea unei personalități, F, 1981, 5; Bucur Țincu, Confesiunile unui luptător, VTRA, 1981, 11; Zaharia Sângeorzan, Amintirile unui pedagog militant, VR, 1982, 2; Horia Stanca, O ucenicie de luptă pe
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
Semne pe scut”, TR, 1973, 24; Al. Piru, Un poet auster: Emil Giurgiuca, RL, 1974, 6; Crohmălniceanu, Literatura, II, 178-180; Fanache, Întâlniri, 155-160; Valentin Tașcu, Două antologii în fața timpului, T, 1978, 2; Septimiu Bucur, Banchetul lui Lucullus, îngr. și pref. Serafim Duicu, Cluj-Napoca, 1978, 282-284; Leon Baconsky, Emil Giurgiuca, ST, 1981, 12; Vlaicu Bârna, Emil Giurgiuca. Dăruit poeziei, RL, 1986, 51; Vasile Netea, Un rapsod transilvănean, LCF, 1986, 51; Bălan, Repere, 121-138; Doina Uricaru, Contemplare și consimțire, RL, 1989, 38; Simion
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
Lucian Blaga inedit, RL, 1975, 14; Dumitru Micu, Lucian Blaga în amintiri și documente, LCF, 1975, 16; Dan Mutașcu, Lebăda vorbitoare, SPM, 1975, 218; Valentin Tașcu, „Lucian Blaga inedit”, F, 1975, 6; D. Vatamaniuc, „Lucian Blaga inedit”, RITL, 1975, 3; Serafim Duicu, „Lucian Blaga inedit. Amintiri și documente”, VTRA, 1976, 5; Constantin Cubleșan, „Patima albă”, TR, 1976, 28; Dan Laurențiu, Modul optativ, LCF, 1976, 31; Dumitru Micu, „Aur în floare de suflet”, CNT, 1976, 37; Radu G. Țeposu, Renașterea poetului, ECH
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
1956; Chemarea stelelor, Chișinău, 1962; Vioara albă, Chișinău, 1963; Ritmuri, Chișinău, 1965; Ciuleandra, Chișinău, 1965; Bucolica, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1970; Lăutarii, Chișinău, 1972; Sufletul ciocârliilor, Chișinău, 1974. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Coordonatele poeziei lui Emil Loteanu, RLSL, 1966, 1; Serafim Saka, Emil Loteanu, „Nistru”, 1970, 7; Mihail Dolgan, Idee și imagine poetică, Chișinău, 1971, 262-278; A. Conunov, Emil Loteanu, Chișinău, 1968; L. Tarasenko, Ecran: Razmâșlenija i obzorî, Moscova, 1979, 136-141; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 208. M.Dg.
LOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
lui Edgar Allan Poe de Ion Frunzetti și Nuvelele fantastice ale lui Poe de Oscar Lemnaru. Tot comentarii semnează Petru Comarnescu (Realismul poetic al lui Edgar Lee Masters) și Ionel Jianu (Petru Neagoe). Au mai colaborat Iordan Chimet, Nicolae Mărgineanu, Serafim Buta, Paul Donici. În seria a doua, la rubricile „Articole”, „Mărturii”, „Documente”, se publică articole despre personalități românești și relațiile lor cu America, despre cultura română în America: Dan Grigorescu, Cănd românii descoperă America. Un ambasador al culturii americane - despre
REVISTA ROMANO-AMERICANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289258_a_290587]
-
, Serafim (16.III.1935, Vancicăuți - Hotin), prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Bordeianu) și al lui Teodot Saca. Rămas orfan de ambii părinți - tatăl cade în august 1944 în război, iar mama moare de tifos în 1945 - , S. va fi
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Cimpoi, Chișinău, 1987; ed. postfață Mircea Ciobanu, București, 1993; Pentru tine bat..., pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1987; Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (în colaborare cu Valeriu Matei), Chișinău, 1988; Basarabia în Gulag, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Serafim Saka, în Profile literare, Chișinău, 1972, 510-514; Valentina Tăzlăuanu, „...m-am aruncat la un moment dat să cuprind cât mai multă viață în brațe și în peniță” (interviu cu Serafim Saka), LA, 1987, 20; Mihail Garaz, Cine sîntem, LA, 1988
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
1988; Basarabia în Gulag, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Serafim Saka, în Profile literare, Chișinău, 1972, 510-514; Valentina Tăzlăuanu, „...m-am aruncat la un moment dat să cuprind cât mai multă viață în brațe și în peniță” (interviu cu Serafim Saka), LA, 1987, 20; Mihail Garaz, Cine sîntem, LA, 1988, 37; Ioan Holban, [„Linia de plutire”], „Moldova socialistă”, 1988, 212; Constantin Cubleșan, „Vămile”, ALA, 1991, 91; Mihai Cimpoi, Fenomenologia inerției, RL, 1991, 26; Dan Mănucă, Un romancier și trei personaje
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Mănucă, Un romancier și trei personaje, LCF, 1991, 32; Nicolae Popa, Între Potop și Apocalipsă, „Sfatul Țării”, 1992, 220-224; Ioan Adam, Dincolo de oceanul Prut, „Vocea României”, 1994, 122; Laurențiu Ulici, Un prozator basarabean, RMB, 1994, 1 323; Vladimir Beșleagă, Linia Serafim, „Contrafort”, 1995, 5-6; Victor Teleucă, Cine suntem?, „Moldova suverană”, 1995, 43-44; L. Dorian, „Basarabia în Gulag”, „Porto-Franco”, 1996, 2; Nicolae Negru, Înțelegerea suferinței, „Basarabia”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 195-196; Mănucă, Perspective, 130-138; Arcadie Suceveanu, Cavalerul lui Altceva, „Contrafort
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Nicolae Negru, Înțelegerea suferinței, „Basarabia”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 195-196; Mănucă, Perspective, 130-138; Arcadie Suceveanu, Cavalerul lui Altceva, „Contrafort”, 1998, 4-5; Cristina Cârstea, „Nu eu mi-am ales genul, ci el m-a ales pe mine” (interviu cu Serafim Saka), CRC, 1999, 8; Dan Mănucă, Serafim Saka (O parabolă a condiției umane), LA, 2000, 12; Rotaru, O ist., VI (2001), 501-503; Popa, Ist. lit., II, 1196; Constantin Cheianu, „Strădania de a te menține pe loc duce înapoi” (interviu cu
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 195-196; Mănucă, Perspective, 130-138; Arcadie Suceveanu, Cavalerul lui Altceva, „Contrafort”, 1998, 4-5; Cristina Cârstea, „Nu eu mi-am ales genul, ci el m-a ales pe mine” (interviu cu Serafim Saka), CRC, 1999, 8; Dan Mănucă, Serafim Saka (O parabolă a condiției umane), LA, 2000, 12; Rotaru, O ist., VI (2001), 501-503; Popa, Ist. lit., II, 1196; Constantin Cheianu, „Strădania de a te menține pe loc duce înapoi” (interviu cu Serafim Saka), „Democrația”, 2002, 1 octombrie. M.C.
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Saka), CRC, 1999, 8; Dan Mănucă, Serafim Saka (O parabolă a condiției umane), LA, 2000, 12; Rotaru, O ist., VI (2001), 501-503; Popa, Ist. lit., II, 1196; Constantin Cheianu, „Strădania de a te menține pe loc duce înapoi” (interviu cu Serafim Saka), „Democrația”, 2002, 1 octombrie. M.C.
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
de gradul cel mai de jos. Există nouă grade ale naturilor cerești, împărțite în trei ordine, iar tratatul conține numele și calitățile acestora. Din primul ordin fac parte, pornind de sus (însă autorul prezintă fiecare ordin de jos în sus), serafimii, heruvimii, tronurile; din al doilea, stăpînirile, virtuțile, puterile; din al treilea, principatele, arhanghelii, îngerii. Marii sacerdoți de pe pămînt, care formează primul nivel al ierarhiei Bisericii (cf. infra), sînt inițiați de către îngeri și pot fi numiți ei înșiși îngeri deoarece, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îngeri și pot fi numiți ei înșiși îngeri deoarece, așa cum se întîmplă cu orice alt ordin, au proprietățile ordinului imediat superior, însă într-o măsură mai mică. în capitolele finale sînt comentate purificarea la care este supus Isaia de către un serafim (Isaia 6) și imaginile și simbolurile prin care sînt indicate în Scripturi puterile cerești. Procesele descendente (purificare, iluminare, desăvîrșire) și ascendente (apropierea de Dumnezeu) care se desfășoară în virtutea ierarhiei cerești continuă în Ierarhia ecleziastică, expusă într-un tratat special alcătuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și trupul material. Descendența ființei din Dumnezeu capătă o expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice, care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască este transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor, care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea creaturilor de a o primi. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc sarcina, exercitînd o triplă acțiune asupra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Viața și opera (1925), D. Bolintineanu. Viața și opera (1941), Doinele lui V. Alecsandri (1952), cât și un număr apreciabil de articole despre G. Coșbuc, Lamartine, Lessing, Eminescu, Antioh Cantemir, Ion Creangă, Vasile Conta, spătarul Nicolae Milescu, Padre Augusto Magne, Serafim Pereira de Silva Neto, M. Bartoli, Ernesto da Faria Junior, Sever Pop, N. Cartojan, Sextil Pușcariu, G. Murnu, Pericle Papahagi, apărute în reviste din țară și din străinătate. A publicat, de asemenea, o serie de articole despre folclorul românesc, care
DIMITRIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
de după călugărire ale altor boieri ce au optat pentru acest celibat particular: aga Stoica Berilescu - monahul Serghie (ctitor al Mănăstirii Vălenii-de-Munte din Prahova; și tatăl lui Stoica, postelnicul Ștefan își sfârșise viața între zidurile mănăstirii; ca monah l-a chemat Serafim); marele șetrar Tudor Greceanu - monahul Teofil (ctitor al Schitului Greci); marele stolnic Radu Izvoranu - călugărul Rafailă (a înălțat Mănăstirea Sfântul Ioan Grecesc din București) etc. Câteodată mănăstirile adăposteau „disidenți” firavi și speriați. Ca în cazul acelui mare clucer Tudoran (era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Izvorani, a avut un fiu numit Bunul. Știm cu siguranță că aga Stoica Berilescu (monahul Serghie) a avut copii (o fată se numea Stoichița) și că, „luând chip îngeresc”, a urmat pilda tatălui său, postelnicul Ștefan din Berilești, devenit monahul Serafim 265. Și fiii marilor boieri, cum vedem, se călugăreau. Unii chiar din tinerețe. Nicolae, fiul grecului Manolachi Hrisoverghi, ajuns mare stolnic în Moldova, a intrat între monahi în 1701. Un alt fiu al lui Cornea Brăiloiu, Vlăduț, a devenit monahul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]