1,092 matches
-
Nu zău, se crede de 14 ani... Ce faci, Șerbănică?" Melania apucă delicat motanul de urechi: ― Cred că e timpul să mergem la culcare. CAPITOLUL III PANICĂ ÎN CĂSUȚA CU ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unul din ei e nebun... Se apropie de fereastră. Se auzeau camioanele, autobuzele și tramvaiele dimineții, siluete cenușii se strecurau pe lângă ziduri ocolind cu pași inegali bălțile. Deși întuneric, se simțeau zorile, atmosfera înfrigurată a începutului de zi, se vedeau serviete, sacoșe, copii mici cu căciulite albe ținuți în brațe, morfolind adormiți un covrig cald. ― Plouă! Maiorul vorbea cu spatele întors: Du-te la laborator și roagă-i pe căpitanul Dinu să-ți fabrice în timp record două sau trei dispozitive
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușă. ― Lăsați, vă cred... ― Să-i vedeți recuzita! Ce teatru! Ce Tănase! Și-a confecționat uite așa un teanc ― arată cu mâinile ― de bancnote. Hârtie, domnule! Hîrtie! Doar prima și ultima sânt sute. Le leagă cu elastic, bagă într-o servietă o sticlă în așa fel încît să se vadă gâtul astupat cu un ciocălău, vin de țară adică, și pleacă la vânătoare prin Consignația. Întâlnești acolo tot felul de maimuțe. Ochește una care-i place, și-i cere sfatul. Cică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i? ― Alături. Avea un palton lung, pe talie și purta ochelari cu rame subțiri de aur. Peste servieta diplomat, își așezase căciulița din blană de castor. Figura era inexpresivă și, în afară de aerul "străin", nimic altceva nu l-ar fi putut caracteriza. Cristescu se simți vag dezorientat, incapabil să-l califice, să-l situeze undeva, într-un cadru oarecare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi recunoscător dacă în acest interval nu veți încerca să luați legătura cu ea. ― Sper... Sper că nu e nimic rău. ― Sper și eu, domnule Van der Hoph, și vă mulțumesc pentru înțelegerea de care dați dovadă. Olandezul își luă servieta și căciulița. ― Locuiesc la Intercontinental... Dacă aveți nevoie de mine sau dacă ea... Poate vreți să vă notați: camera 518. Puse mâna pe clanță, ezită câteva secunde, apoi se întoarse spre Cristescu: ― Nu vă supărați... Cât durează la dumneavoastră formalitățile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
moment de un activist intrat în grațiile mai marilor zilei. Era un croitor de la Fabrica de Confecții care, în noua situație, și-a lăsat acul, creta croitorului și metrul schimbându le cu fițuici și pliante diferite, toate purtate într-o servietă oarecare. Ca semn distinctiv al reprezentantului - avea un picior mai scurt, deci om însemnat... om care probabil că s-o fi întrebat în sinea lui dacă va face față - cu puțina lui carte - unei adunări selecte de oameni ai cărții
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și ieși furtunos din cameră, trântind ușa în spatele ei. Urmă un moment de tăcere. — Să se consemneze că martora a părăsit camera la ora 3:45 p.m., prin aceasta depoziția încheindu-se, zise Sindler. Începu să își pună hârtiile în servietă. — N-am mai auzit niciodată de așa ceva, Barry, zise Whitey. Ce legătură au testele genetice cu custodia copilului? — Exact asta trebuie să se constate prin teste, spuse Sindler. Este o procedură nouă, dar cred că vei constata că acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai auzit niciodată de așa ceva, Barry, zise Whitey. Ce legătură au testele genetice cu custodia copilului? — Exact asta trebuie să se constate prin teste, spuse Sindler. Este o procedură nouă, dar cred că vei constata că acesta e viitorul. Închise servieta, strânse mâna flască a lui Whitey și ieși din birou. Capitolul 12 Josh Winkler închise ușa biroului său și porni spre bufet, când sună telefonul. Era mama lui. Era amabilă, ceea ce semnala întotdeauna un pericol. — Josh, dragule, vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avea toate motivele să încerce să termine repede. Fă-o cu puștiul, își spuse el. Simplu și la obiect. Intră Dolly, cu o hârtie în mână. În acea zi purta un costum bleumarin, pantofi fără toc, cămașă albă. Avea o servietă maronie, de piele. Ca de obicei, trăsăturile ei obișnuite îi permiteau să nu atragă atenția. — Cum ți se pare? întrebă ea, întinzându-i hârtia. Se uită repede peste ea. Era o notiță gen „Pentru cei interesați“, semnată de Alex Burnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pentru că era alături de ea. Nu o mai văzuse de săptămâni de zile. — Să intre. Se ridică, își băgă repede cămașa în pantaloni și se întoarse spre ușă. O tânără de treizeci de ani, purtând un costum albastru obișnuit și o servietă, intră în cameră. Avea un zâmbet plăcut, o față grăsuță și părul lung până la umeri. — Domnul Diehl? Sunt Andrea Woodman, de la BDG. Îmi pare rău că nu am putut să vă întâlnesc mai devreme, dar am fost atât de ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Era subțire ca paiu’, dar Îi plăcea cum gătesc. N-am reușit să pun cărniță pe el. GÎndea prea mult, Îți zic io. Așa Înalt, cu ochi așa frumoși, și mereu se Îmbrăca așa curat și elegant, cu cravată, cu servietă frumoasă. Un adevărat domn. Mamă și fiică Își șterg lacrimile de pe gene. Lui Wakefield Îi vine greu să creadă că un profesor ar putea fi ucis din cauza unor basme esoterice. Doar dacă băieții răi foloseau și ei basmele acelea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cerul e plumburiu, greu de zăpadă gata să cadă, dar nu este frig deloc și Wakefield Își duce pardesiul pe braț umblînd alene pe aleile Parcului Arhitectural Internațional, alături de Mariana. Numai că nu sînt la plimbare, Mariana ține strîns o servietă care nu se potrivește deloc cu ia ei lungă și cojocul de oaie cu marginile Împodobite cu broderie manuală. Ce s-a ales de haute couture și parfumurile de 500 de dolari gramul? Chiar și miroase a oaie. Se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor burse În Suedia pentru a ajuta la construirea OSUPOR. După un tur de strîngeri de mînă și după ce se asigură că În fiecare mînă există cîte o broșură cu orfani, Mariana Înșfacă „scrisoarea de intenție“ și o Îndeasă În servietă, singurul ei accesoriu fără conotații etnice. Mahmureala lui Wakefield s-a dus, mulțumită pastilei de la Susan și o euforie moderată Îi ia locul. O privește pe fosta sa soție cu admirație reală În timp ce ea Își ia rămas bun de la aliații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la Hiroshima, riscă ea o explicație. Dar chipul nu e tragic, e doar suprafață pură. Oricum ar fi, Orașul Femeilor Îi deprimă. Mica gașcă veselă cade pe gînduri și atunci Mariana decide să-i părăsească. Wakefield o privește Îndepărtîndu-se, cu servieta legănîndu-se Într-o mînă cu o precizie de pendul. Înăuntrul ei orfanii așteaptă zile mai bune. Wakefield se simte ca și cum ar fi unul dintre ei. — Să ieșim de-aici imediat, poruncește Milena. Am nevoie de o băutură, de un joint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lățește de-a curmezișul orizontului său. Ce ți-am făcut eu ție? admonestează Wakefield apariția. Nimic, Îi răspunde ea, dar e un nimic al naibii de vast, la fel ca și cerul. Wakefield se uită În altă parte, dar tot aude țăcănitul servietei ei. Ori le dă drumul orfanilor, ori Îi Închide la loc. Pentru o clipă regretă lamentabila lui lipsă de interes, dar apoi Își ia seama: sînt orfanii Marianei. Dacă i-ar privi, fie și pentru o clipă, ar deveni Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rețetele contrafăcute de la Hollywood? — Nu-i rău, admise Ben, mijind ochii de un albastru pal întocmai ca tatălui său, de fapt e un exemplu de referință al expresionismului german. Acum unde e celălalt film pe care l-am văzut în servieta ta? Jack cedă, întrebându-se când învățase fiul său atât de bine să-l trateze ca pe un copil. — Acum - zise Ben derulând caseta în miezul acțiunii sângeroase și așezându-se comod, spune-mi ce părere ai despre un thriller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuia să fie atât de tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu comunicate de presă pentru acasă, sticlele cu apă minerală erau vârâte în serviete, numerele de telefon ale nefericitelor victime erau notate pentru a încerca să li se dea de urmă mai târziu de acasă. Miriam, care aștepta de o jumătate de oră încordată, cu ochii ațintiți asupra ușii închise a lui Jack, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
șef-secretară, tată-fiică. Fu gata să adauge și doctor-pacient, dar reformulă numindu-l doctor-asistentă. Era venerația față de erou, în stare pură, și trebuia să aibă mai multă minte și să nu se lase antrenat în asta. Pe de altă parte - închise servieta de piele fină pe care subordonații i-o făcuseră cadou de ziua lui, plângându-se că aceea veche îi dădea aerul unui profesor de muzică - în momentul acesta în care era gata să se lase doborât de gelozie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
picioarele, ascunzând-o pe una în spatele celeilalte. — Deci, Franny, ce e cu povestea acestui nou proiect al tău prin care pretinzi că putem să lansăm o ofensivă împotriva Express-ului în loc să ne lăsăm cumpărați de ei? Fran se întinse după servietă și le puse dinainte estimările și graficele pentru Fair Exchange pe care le pregătise profitând de fiecare clipă liberă. Apoi își puse tot talentul și entuziasmul la bătaie, încercând să convingă întregul grup. — Vezi, mamă, nu e doar o ofertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o convingă să meargă la cârciumă. Miriam refuzase. De bună seamă, se putea să lucreze la un articol pentru care trebuia să ardă gazul până în miez de noapte. Sau se putea, la fel de bine, să-l aștepte pe el. Își luă servieta și stinse luminile. — Noapte bună, Miriam. Devotamentul tău e admirabil, dar nu mai sta prea mult. Drept răspuns Miriam sări de pe scaun. — De fapt, chiar voiam să mă opresc. Dacă o mai țin mult așa, o să mă trezesc cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta, dar, la cinci minute după ce se întorsese, Carrie reușise ca prin farmec să dea impresia că el era soțul care călcase aiurea și ea victima nevinovată, care avusese multe de îndurat. Era o adevărată performanță. Încă de când își strângea servieta, pregătindu-se să plece de la lucru, Jack trebui să recunoască faptul că aștepta cu groază această seară. Carrie avea să-și pună la bătaie probabil tot numărul à la Martha Stewart. Uite, nu-i așa că suntem o familie fericită, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
autorului) între temperamentul romantic, sentimental, defetist și cel „avangardist”, instinctual, dur: „Sînt un romantic fără leac, un sentimental sortit înfrîngerii. Resorturile animalului primitiv din mine s’au frînt. Slava și biruința sînt numai pentru cei aspri și cutezători”. „Domnul cu servieta” este numele generic al birocratului „burghez” pe care vrea să-l jefuiască spre a scăpa de sărăcie (G. Călinescu a fost printre cei dintîi care au identificat, în construcția lui, influența lui Urmuz). Un personaj expresionist, metonimic și categorial, prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conștiință. Toate eforturile eroului de a relua contactul cu lumea exterioară (prin scris, prin amorul cu o tîrfă sordidă ș.a.) nu fac decît să îi amplifice deriva, colorînd-o strident și grotesc. În pragul nebuniei definitive, el are halucinația Domnului cu servieta, ale cărui cuvinte de spaimă („am venit să-mi dai partea mea”, amintind finalul nuvelei caragialiene În vreme de război) „dansează” suprarealist - inclusiv tipografic (v. punerea în pagină experimentală, cu literele zigzagate). Un text mai puțin comentat de exegeza anterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din trup cu o viață proprie”. Constatare subtilă, valorînd cît întreg capitolul dedicat autorului „Fuchsiadei”! În Paradisul suspinelor al lui Ion Vinea „se întîlnește și metoda lui Urmuz, excesul de importanță dat laturei minerale a omului în portretul Domnului cu Servieta, redusă la limitele seriozității descriptive”. Nu lipsesc observații cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de fratele ei, Tomoe a traversat la intersecția Hibiya și s-a îndreptat spre hotelul Nikkatsu. Deși plouase dimineață, cerul era acum senin și trotuarele umede reflectau razele strălucitoare ale soarelui. Ferestrele clădirilor sclipeau. Străini și japonezi, cu documente și serviete în mâini, se îndreptau spre serviciu. Un taxi se opri, scăpă de pasager și luă altul în loc. Începea o nouă zi... plină, ca toate celelalte. Tomoe trebuia să se întâlnească cu Ōkuma la cafeneaua de la subsolul hotelului Nikkatsu. Sosea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]