1,273 matches
-
să te vadă însurat, răspunse Emma, a cărui minte ascuțită și bănuitoare sesizase într-o secundă substratul amabilității lui Alex. — S-ar zice că însurătoarea mea preocupă pe toată lumea. „Uhuu! Uhuu!“ — Asta-i mama care o cheamă pe Ruby. Pe servitoare? Ei, uite-o din nou pe fata aceea! Hattie și Pearl, amândouă cu nasul roșu și zgribulite de frig, treceau pe lângă ei, îndreptându-se spre ieșire. Temperatura, care mai scăzuse cu un grad, avea efecte diferite asupra înfățișării lor, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se simțea alarmată, îngrijorată, geloasă. Și acum probabil că vor fi mulți tineri frumoși cărora ea le va deschide ușa și pentru care va trebui să fie invizibilă și bătrână. În America nu avusese niciodată senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casa atât de subit. S-ar fi cuvenit, măcar din curtoazie, să mă anunțe și pe mine. Știi că niciodată n-am auzit vreun cuvânt de mulțumire de la ele, niciodată nu m-au invitat să iau un ceai cu ele. Servitoarea e, desigur, foarte grosolană, dar fata s-ar presupune că-i bine-crescută. Am auzit vorbindu-se că-i întârziată mintal, și cred că așa și e; oricum, am ieșit în grădină și numai ce-o văd sunând la ușa Papucului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Când a venit din nou în față, a dat cu ochii de mine. Am întrebat-o: „Pot să-ți fiu cu ceva de folos?“ și mi-a strigat: „Unde-i Pearl?“, pur și simplu, fără măcar un „bună ziua“. Pearl e servitoarea. I-am răspuns: „A plecat, mi-a lăsat cheile și lucrurile dumitale sunt toate împachetate“. Eram gata s-o întreb când are de gând să elibereze casa, dar mi-am dat seama că arăta completamente distrusă, era plânsă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Adu-l pe Tom McCaffrey. — Nu ți-ar plăcea. — Ba da. Nu mi-ar plăcea mie să-l aduc. Fii serios! — E lăudăros și plin de încredere în sine și frumos, exact opusul meu. — Și fetele? Nici una? — Ba da, o servitoare cu accent londonez, care arată ca o gravură în lemn, veche și uscată. — Glumești. Aș vrea să te însori. — Nu vrei. Ba da, îmi doresc din inimă. Și aș vrea să-ți aduci aici viața ta adevărată. — Viața mea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prompt în mișcare pe Mike Seanu ca să descopere cât mai mult, sugerându-i, între patru ochi, s-o tragă de limbă pe Ruby. „Licheluța“ era țigan de origine. Ba chiar (după cum știa Gavin Oare) rudă de departe cu Ruby. Bătrâna servitoare, care n-ar fi deschis gura în fața nimănui altcuiva, și-a dezlegat limba în fața acestui băiat, de care era mândră. Seanu, instructat de șeful lui, o luase la întrebări de felul: „Așadar, e adevărat, nu-i așa, ceea ce vorbește toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
petrecere și rezultatul a fost că toți colegii, afară de Charlot, pe care îl lăsa rece orice femeie, se îndrăgostiră de ea. Mă simțeam puțin măgulit fiindcă toți mă invidiau că pusesem mâna pe o femeie atât de fermecătoare. Chiar Rița, servitoarea care ne făcea curățenie și ne spăla rufele, mi-a spus în treacăt: ― Aferim, domnule Petrican, așa fetiță mai rar! Cunoștințele printre fete le făceam, de obicei, la balurile studențești, unde mă duceam cu doctorul, care, ca și mine, era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
țăran însoțit de un tânăr fercheș, care mergea puțin înainte ― e tată-său, îmi spuneam, și se rușinează de el.) Și așa, până când am ajuns acasă, în strada Amzei. Dispoziția mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rița, servitoarea noastră, tocmai ieșea din pivnița ei, unde locuia, ducând în brațe un coș plin cu rufe. ― Știi, domnule Tudor, că s-a-nchiriat camera de lingă dumneata? ― Cine a luat-o? ― O fată, boboc! ― Singură? ― Ba nu, e cu maică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de lingă dumneata? ― Cine a luat-o? ― O fată, boboc! ― Singură? ― Ba nu, e cu maică-sa. Apoi, depărtîndu-se, Rița a glumit, amenințîndu-mă cu degetul: cred și eu că ai fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut să-i fac mustrări, dar m-am răzgândit. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? M-am urcat la mansardă și până acolo, prins de alte gânduri, am avut destul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să uit noutatea pe care mi-o dăduse Rița. În fundul culoarului, din bucătăria Dorinei, se auzeau strigăte disperate: ― Școala, școa-la, vaco! Că te dau cu capul de toți pereții! Piftie te fac! Virgilică, actorul, făcea obișnuita lecție cu Gheorghița, fata servitoarei. Ușa camerei proaspăt închiriate era deschisă larg, la perete. O femeie freca scândurile de zor, iar în prag o fată înaltă și zveltă, care stătea cu spatele, supraveghea lucrul. Când am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Trebuie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-i umple viața de mine, s-o alimenteze necontenit cu gândurile mele, să-i trezească nădejdi, dorințe, visuri. Ascultam cum umbla prin odaie, trântind orice găsea. O chemă pe Rița și o certă aspru (probabil fără nici un motiv) pentru că servitoarea ieșind afară, exclamă: ― Azi nu e în toane bune domnișoara... He-he! așa te vreau, fetițo! Dumnezeule, ce bine îmi părea, așa de bine! Binecuvântam gândul care mă îndemnase să-mi petrec noaptea la chef. Dacă nu se întîmpla așa, mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu era încă vindecat, continua tratamentul medical acasă. Faptul presupunea o prealabilă înțelegere între ei.) I-am aflat adresa din fișier și iată-mă în strada Clopotarii Vechi sunând la ușa unui apartament de la etajul al cincilea. O bătrânică (probabil servitoarea) veni să-mi deschidă. ― E acasă domnul Nenișor? ― Da. Sînteți doctorul? ― Nu. Anunță pe avocatul Petrican. Am așteptat câteva minute până să se întoarcă. Încă nu știam ce trebuia să fac în caz că ar fi refuzat să mă primească. (Și motive
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în prima săptămână după pronunțarea divorțului nu introduci actele la starea civilă, te împușc oriunde te voi găsi, înțelegi? Un țipăt de femeie, de undeva din apropiere, ne strivi auzul. Am înțeles numaidecât despre ce era vorba. ― Cum, dumneata permiți servitoarei să asculte ce vorbim? ― N-am servitoare. E mama!... Bătrâna se ivi și cu toată spaima pe care o trăsese, îmi ceru scuze. ― Liniștiți-vă, doamnă; fiului dumneavoastră nu i se va în-tîmpla nimic dacă de aci înainte înțelege să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
introduci actele la starea civilă, te împușc oriunde te voi găsi, înțelegi? Un țipăt de femeie, de undeva din apropiere, ne strivi auzul. Am înțeles numaidecât despre ce era vorba. ― Cum, dumneata permiți servitoarei să asculte ce vorbim? ― N-am servitoare. E mama!... Bătrâna se ivi și cu toată spaima pe care o trăsese, îmi ceru scuze. ― Liniștiți-vă, doamnă; fiului dumneavoastră nu i se va în-tîmpla nimic dacă de aci înainte înțelege să se poarte corect. Trebuie să recunoaștem însă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără excepție și irevocabil o hazna a sufletului, pivnița fetidă a inimii? De ce, fără drept de apel, carnea, carnalitatea, ca apanaj drăcesc, este condamnată din principiu să fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trenulețul și păpușile și le așeză sub crengile acestuia, pe covor. Ce frumos arătau acolo, dar ce tristețe pe bieții copii, văzând că au rămas cu brațele goale! Le-a dispărut toată bucuria! Însă frumoasa și buna doamnă chemă o servitoare și-i spuse să-i ducă la baie, să-i spele, să le dea hăinuțe curate și să le dea de mâncare. Când reveniră, erau de nerecunoscut! Curați, pieptănați și îmbrăcați cu haine noi, păreau niște prințișori. Privindu-se în
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
vederea noastră în număr de 4 - 5 persoane, între care și d-l Constantin Simțion. Am zis numitului Eminescu, că n-are să sufere nici un dezagrament, că trebuie să se calmeze.., și drept răspuns, se repede la amicii săi, și la servitoarea băiei îmbrîncindu-i pe ușe, apoi aruncîndu-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară. 599 {EminescuOpXVI 600} Am fost siliți să-l îmbrăcăm în camisolul de forță și astfel l-am condus institutului "Caritatea", cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
recent al otrăvii, cunoscuse câteva zile de mizerie așa de mare că nu râvnea decât să mănânce și să doarmă fără grijă. Adusă de însăși buna Lina, care avea specialitatea corvezilor, sosirea fetei nu făcuse nici o senzație. Elena sunase și servitoarea condusese pe Mika-Le într-o cameră dinainte hotărâtă. Cameră modestă și comodă totdeodată, așa cum cerea rangul hărăzit fetei de binefăcătoare. Elena rămăsese de vorbă cu Lina despre proiectele ei muzicale, despre sănătatea doctorului și grijile de proprietari ale Rimilor. Nimeni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mergea! . . . Dacă ar fi fost vorba numai de ea, du-te-vino! Elena fusese de părere că Sia ar fi trebuit să fie mai conciliantă; cât despre doctor, era un om prea serios ca să se supere pe unele libertăți luate de o servitoare așa de veche. Baba nu trebuia să plece. Fata aceea - explicase Lina ca s-o scuze - o și ea, de câteva zile, răcită. Așa mare cum se vede, e totuși lingavă. Tot ea trebuie să-i facă ceaiuri, deoarece baba
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la pozele de la cinematografe, iar în dreptul Intrării Zalomit m-am abătut prin Cișmigiu, unde am admirat din nou iarba fragedă, grasă, cu gândul la Mali și Cioanta. Am reușit să pierd, astfel, masa de prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de melancolie, uimire și recunoștință. Căci, fără ei, adolescența mea ar fi rămas teribil de fadă. Niciodată n-am mai fost capabil de o asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie, după aceea fugeam imediat la bibliotecă. Restituiam cărțile citite și luam altă provizie. Întors acasă, mă închideam în cameră și mă așterneam pe lectură. Dacă promisiunile unui titlu nu se confirmau, luam altă carte, căci "prada" era în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe care, probabil, a aruncat-o. În acea vreme, mă învîrteam pe la marginile civilizației. Patru ani, mâncasem în cantine de internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă lămuresc cum se mănâncă având un șervet alb pe genunchi. Eram, încă, la jumătatea drumului dintre prânzurile naturale
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
așteptase câteva ore în gară, iar pe la zece, unsprezece, dimineața, a ajuns în strada Vasile Lascăr. Când am terminat orele la liceu, l-am găsit în bucătărie. Discuta cu mătușa Terica. La un moment dat, mătușa Terica i-a cerut servitoarei să pună masa. Tata s-a ridicat de pe scaun, a zis "mulțumesc, noi mergem în oraș" și m-a dus la un restaurant. Nu știu dacă îi spusesem vreodată că eu mâneam exclusiv la bucătărie. Și de ce i-aș fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
față. Pe majordomi Îi chema Celso și Daniel. Celso povestea că era nepotul primarului din districtul Huarocondo, din provincia Anta, departamentul Cuzco. În afară de asta, mai era casierul clubului „Prietenii din Huarocondo“, cu sediul la Lince. Acolo se Întîlneau majordomi, chelneri, servitoare, bucătărese și uneori venea și șoferul de pe linia Descalzos - San Isidro. Ca și cum toate astea ar fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier al clubului, avea În păstrare toți banii și, cum lacătul de la ușa localului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i execute ordinele. O singură dată În viață pierduse hîrtiile și Susan, covîrșită de păreri de rău din pricina celor Întîmplate, nu fusese În stare să-l ajute. I se rupea inima de milă pentru Julius, ce prostuță, oricare altă servitoare ar fi putut ține locul Vilmei, ce rost avea să te atașezi așa de mult de oamenii ăștia. „Ce prostuță ești, Susan“, se gîndea Juan Lucas, În timp ce conducea Mercedesul pe autostrada care ducea spre sud și, cu coada ochiului, vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]