5,267 matches
-
așteaptă să îi conducă, încetează să existe; și legitimitatea presupune existența.64 Napoleon spunea că se teme mai mult de ostilitatea a trei ziare decît de o mie de baionete. Și La Boétie înțelesese că sclavii, și nu tiranul, determină servitutea voluntară. Judecătorul enunță regulile și jandarmul veghează la respectarea lor. Dar și unul, și altul pierd teren, și odată cu ei statul, pe care-1 fac să se răstoarne atunci cînd cei guvernați încetează a mai crede în el. Dezamăgirea sociologilor în fața
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
CENZURII Relația inversă • Urmărirea • Cenzura: omagiul adus de autoritate puterii • Nevoia de control • Este interzis să nu interzici Istoria politică a comunicării este adesea scandată ca o ascensiune epică spre libertate: inexorabilă și radioasă emergență ce străpunge corsetele întunecate ale servituții. Legendă atrăgătoare, dar sumară. Istoria îndelungată a instituțiilor de cenzură, pe care o vom lua aici în discuție începînd cu epoca tipografiei, prezintă un anumit număr de mecanisme recurente, în rîndul cărora nu domnesc intențiile, fie ele bune sau rele
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
proceda însă la nici o modificare menită unei acordări cât mai totale, căci desăvârșită nu putea fi, cu restul cărții, dar care inevitabil ar fi erodat ceva din sensul ei, ca orice traducere - într’un ansamblu mai larg, respectând astfel o servitute - proprie domeniului căruia i s’a consacrat, cercetarea, în care se sfârșește prin a ști tot mai mult (în domeniul abordat) despre tot mai puțin (în ansamblul științei) -, anume aceea că, în domeniile conexe, acel cercetător poate fi cel mult
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ar frâna drumul, de loc ușor, pe care Ea îl parcurge acum. Dar, ca “spirit descarnat”, Ea ar putea primi cu bucurie un sacrificiu. Musai prin foc. CVZ vă lasă acum, pentru a-și îndeplini această însărcinare, în același timp servitute a existenței lui în cadrul devenirii/evoluției Lumii.
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
BJ optează pentru interpretarea ontologizantă a LXX, opțiune pe care o explică în notă190. Pe lângă cele spuse despre această expresie mai sus, la 3.1.2., facem următoarea observație: traducerea acestei expresii este un caz ce ilustrează felul în care servituțile unei limbi care se interpune între original și traducere pot săraci sensul atât denotativ, cât și conotativ al unui cuvânt sau text. Poate că traducătorii Septuagintei nu au voit neapărat să transforme expresia într-o definiție ontologica a dumnezeirii; pur
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
originale, pentru accentuare, în limbile care permit acest lucru, iar română este, din fericire, printre acestea. Lucrul cel mai supărător la traducerea Cornilescu este „cumințirea” topicii. Impresia este că a confruntat traducerea cu Revised Standard Version, dar topica engleză are servituți foarte mari, la care română nu trebuie obligată. De asemenea, „aproape”, având valoare și de adjectiv, nu numai de adverb, este mai potrivit pentru a reda conținutul lui Q"rÄ>, care este un adjectiv, decat prepoziția „lângă”. Semnificații de bază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-o cu tente de griuri colorate, dar această tentă plată nu mai reprezintă ca în pictura clasică, echivalentul culorii locale din natură, ci doar o sugerează metaforic, fără să o reproducă. In arta secolului nostru, tonul rupt se eliberează de servitutea imitație tentelor din natură și ca atare, obsesia impresionistă a freneziei solare încetează. E. Valorația. Valoare intensitatea de deschis sau de închisa tonului de culoare (Planșa nr. 36). Valoarea presupune semnificația subiectivă obiectivată, simbolul, starea afectivă și rațională, gradul de
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de exemplu, pentru grecii antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.a.m.d. Termenii de tiranie, despotism și dictatură sunt însă „sinonime virtuale” și orice cercetare lipsită de prejudecăți și pasiuni nejustificabile trebuie să recunoască că tirania a fost și rămâne o problemă persistentă și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cei care asigură legea creștină în viața cotidiană, dar și ierarhia catolică până la vârful ei - papa. Spiritul Liber constată că clerul domină poporul de rând, pe oamenii de condiție modestă, amețindu-i cu ficțiuni care-i permit justificarea penitenței, a servituții, a sclaviei, a dominației. Păcatul generează culpabilitate, care osândește trupul în sensul urii de sine. Dumnezeu nu se aseamănă câtuși de puțin cu o figură antropomorfică, el nu cere nici nu impune nimic, nu pedepsește și nu afurisește, nu urăște
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și nimic altceva. Cuvântul lui, exemplul lui, învățătura lui, mărturia lui, viața lui, blândețea și înțelepciunea lui, dar nu și pe cei care se reclamă din toate acestea pentru a susține exact inversul - violența, brutalitatea, războiul, mizeria, exploatarea, teroarea, dominația, servitutea etc. Erasmus, dar și Valla, mizează pe Hristos contra Bisericii și a clerului. Ca antidot împotriva edictelor Vaticanului, ei propun cuvântul, gândirea și filosofia lui Isus complice al lui Epicur. Proiectul lor? Să reformeze Biserica pentru a o salva... Elogiul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
venerarea moaștelor, practica postului sau a pelerinajului, cultul sfinților și al Fecioarei, spovedania și indulgențele, pe călugări îi găsește corupți, îmbuibați, lacomi. Idealurile de sărăcie, castitate și supunere? Tot atâtea constrângeri care generează rele: parazitism social, vicii contrare naturii și servitute, de exemplu. Acestei critici, Erasmus îi adaugă și niște îndemnuri: trebuie să regăsim credința de la originii, să acționăm în perspectiva spiritului evanghelic, să citim textele sacre în original pentru a evita medierea clerului incult sau interesat. în șarjele sale eroice
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asupra anumitor date fără să se știe întotdeauna dacă greșeala ține de o voință deliberată sau de o reală incapacitate de a-și aminti: așa se întâmplă atunci când menționează data testamentului lui La Boătie sau cea a redactării Discursului asupra servituții voluntare, cartea prietenului său; asupra datei morții tatălui său; asupra timpului pe care mărturisește că l-a consacrat traducerii cărții lui Raymond Sebord pentru a-i face plăcere prietenului său. După cum Montaigne nu va ști niciodată să socotească. Cifrele nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
totuși la a face publice niște relații care depășesc cu mult arcul de cititori enunțați inițial). Mai spune că redactează această carte nepereche pentru a include în ea, ca într-un tabernacol, cartea lui La Boătie - acel sublim Discurs asupra servituții voluntare. Numai că nu chiar acesta e lucrul pe care-l face, după ce, în prealabil a diminuat opera lui La Boătie: un exercițiu de stil, o lucrare de tinerețe, o broșurică fără pretenții, o compilație zice el! Adevăratul motiv? în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Charron, Drumul spre înțelepciune, Metrodoros, Egalitatea bărbaților și a femeilor, Marie de Gournay, Eleganțele limbii latine, Valla, Elogiul nebuniei, Erasmus, Eneadele, Plotin, Epicurianul, Erasmus, Eseu asupra intelectului omenesc, Locke, Eseu asupra liberului arbitru, Erasmus, Discurs despre metodă, Descartes, Discurs asupra servituții voluntare, La Boătie, Dispute dialectice, Valla, Eseuri, Montaigne, îvezi capitolul consacrat lui Montaigne) Eseuri morale și politice, Hume, Etica nicomahică, Aristotel, Evanghelia lui Filip, Evanghelia lui Matei, Evanghelia lui Toma Expunere în rezumat a teologiei, Toma d’Aquino, Heautontimoroumemos, Terențiu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunoscut și mai răspândit, dar nu și cel mai tipic este scriitorul „naiv” (despre care am vorbit în legătură cu Aventuri în vreme de război și de pace, de Francesco De Gaetano). Artistul „naiv” se prezintă ca scriitor într-o situație de servitute față de o cultură oficială despre care el știe doar că există. Acest lucru implică o subordonare față de acea figură apriorică pe care clasa dominantă o are despre el și vrea să continue să o aibă. Este o „figură comică”. De
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Zărnescu, „ce va fi cândva”. Într-un articol programatic publicat în 1988, în revista „Amfiteatru”, A. pledează pentru o gramatică a imaginației sui-generis: „Adevăratul mister al facerii textului - explică el - este refacerea existenței înseși, cu ajutorul unei gramatici eliberate de orice servitute.” Odată cu Tobit, se inaugurează așa-numitul ciclu biblic, continuat cu Sara, care nu face decât să reia și să complice - cam forțat - formula. Scenografia istorică e prizată în continuare, cu un plus de emfază pozitivistă, jucată. O listă de referințe
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
proprie Însușirii unei noi sintalități, românul ajuns și stabilit În America accepta, nu ca pe un privilegiu, desigur, lupta cu sine, pentru intrarea și adaptarea cu realitățile Lumii Noi. Această apropiere, care nu e sinonimă cu americanizarea, dar este o servitute acceptată și indispensabilă, nu este ușoară, iar reușita ei a depins Întotdeauna de o multitudine de circumstanțe: vîrstă, educație, cunoașterea limbii engleze, profesie, mediul de unde venea (sat sau oraș), situația familială, structura psihică, motivația emigrării etc. Dincolo de dificultățile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
supraviețuirii În România devenise mai evidentă. Drama emigrantului român, care se confunda cu aceea a exilatului, nu era determinată numaidecît ori În primul rînd de grija zilei de mîine, ci de imposibilitatea și apoi de refuzul de a suporta o servitute ideologică, mistificantă. Între perspectiva de a renunța la propria identitate, agresată permanent și denaturată, și aceea de a o relua de la capăt, undeva, departe, unde totul Îi era străin, deci de a-și Însuși o identitate nouă, exilatul român se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
imprevizibil și halucinant, pentru că, așa cum recunoaște Alexandru Nemoianu, „ceea ce nu reușeam să depășesc erau spaima, starea de nesiguranță (condiția de om liber și răspunzător de faptele și deciziile lui Îmi părea mult mai șubredă și mai «provizorie» decît cea de servitute socialistă. Și, măcar parțial, era adevărat) [sublinierea ne aparține] și criza de identitate. Mă frămîntă dorul de «casă», nu Îmi venea să cred că tot trecutul meu a fost irelevant”. Dar, cum o Întoarcere nu mai era posibilă, noua sa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
muncă aferentă acestora ar fi supusă doar unui control slab, Întregul proiect ar ajunge să semene periculos de mult cu o mare - deși fragmentată - plantație de stat. Ceea ce un observator neutru ar fi putut considera drept o nouă formă de servitute, oricât de binevoitoare, era acceptat fără nici o suspiciune de către elită, deoarece politica aceasta se desfășura sub semnul „dezvoltării”. Dacă privim retrospectiv, pare incredibil că un stat a putut Începe strămutarea atâtor milioane de oameni cu atât de mult avânt, dar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pot fi ușor stocate și transportate (de pildă, cerealele) și ce au o valoare relativ ridicată per unitate de volum și greutate. Cei care locuiau În asemenea spații vedeau, desigur, altfel lucrurile și Își comparau libertatea, mobilitatea și onoarea cu servitutea celor supuși curții. Un proverb afgan grăitor și nepărtinitor surprinde această distincție: „Dările mănâncă văile, onoarea mănâncă dealurile”. Unul dintre cele mai bune mijloace de a circumscrie asemenea locuri este Întrebarea Încotro se Îndreptau șerbii și sclavii fugari și unde
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în 1953. Publică versuri, romane, reportaje, eseuri, scrie piese de teatru (dintre care trei au fost reprezentate), scenarii radiofonice, literatură pentru copii, face traduceri. După absolvirea primei facultăți lucrează la „Scânteia tineretului”, unde, în calitate de „corespondent special”, semnează reportaje marcate de servituțile propagandistice ale epocii, este redactor la „Amfiteatru” (1966-1974), apoi la „Viața studențească”, mai târziu - la „Contemporanul-Ideea europeană” (1990), la Casa Editorială Sapiens (1991-1992). Din 2002 face parte din redacția Editurii Hasefer. I. s-a manifestat mai întâi ca poet. Volumele
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
emancipate de cercul închis al alterităților, al gândirii naționaliste, teologico-ideologice. Marxismul e un prometeism care, recuperând o origine și proclamând un timp viitor, își propunea să scoată omenirea dintr-o lungă habitudine, aceea a istoriei trăite ca perpetuă experiență a servituții 101. Societatea medievală lăsase evreului administrarea banului ca pe ceva rușinos, murdar, de care te lipsești cu bucurie. Dar în vremea lui Marx banul devenise demult un semn al reușitei sociale. Dosarul cupidității fusese redeschis, banul reabilitat, evreul însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ambivalente ale burghezului și ale intelectualului: primul, client de negăsit, solicitat și disprețuit în același timp, al doilea, prinț al spiritului făcând negoț, vrând-nevrând, cu intimitatea sa cea mai secretă 122. De simpatia lui se bucurau toți cei care refuzau servituțile vieții utilitare: săracii și mai ales declasații, cei pe care prejudecata burgheză îi excludea (boemul, pictorul, prostituata, actorul, nobilul ruinat) și care urmau, analogic, destinul liber cugetătorului nefericit 123. Muncitorul era, așadar, un alter-ego al lui Marx. Teoriile lui Marx
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un alt fenomen social care merită discutat, și anume faptul că optzeciștii s-au atașat de universități - obiectiv vorbind, nu se putea altfel! - la palierul ierarhic inferior, devenind asistenți. Procedând În acest fel, ei și-au asumat, totodată, și inerentele servituți instituționale care derivau din exigența ascensiunii ierarhice din sistem, cele mai importante dintre ele - am discutat acest aspect În detaliu În prefața Experienței externe - venind din direcția succesivelor modificări „subtile” ale legii Învățământului superior, care au fost operate „cu cap
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]