2,035 matches
-
Sălaș, op. cît., p. 256: "L'homme du tango, fils d'une classe batarde et batard lui-même (que Gardel en fût un n'est pas un hasard), n'a ni père, ni famille. Toute son affectivité este centrée sur le seul personnage stable de son histoire: să mère." 155 Horacio Sălaș, op. cît., p. 259: "Madre hay una sola / y aunque un día la olvide / me enseñó al final de la vida / que a ese amor / hay que volver". 156 www.centrocultural
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
d'assurance médicale privée (puisqu'il accuse comme injuste toute différence qualitative quelque petite qu'elle soit dans la fourniture de services médicaux pour des patients dont les besoins médicaux sont égaux). Du point de vue de cet idéal, le seul système juste de distribution des services médicaux est un système qui n'offre à personne, ni même à ceux qui voudraient en payer plus, la possibilité d'accéder à des services médicaux dont la qualité est supérieure à celle des
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
ne apropiem... Am să-ți citez o strofă din Gérard de Nerval, care e, dacă vrei, semnul sub care stă destinul versurilor mele: "Je suis le ténébreux, le veuf, l'incosolé, / Le prince d'Aquitaine à la tour abolie. / Ma seule étoile est morte. Et mon luth constélé / Porte le soleil noire de la mélancolie.//" Da... în sfârșit, ne apropiem... E întrebarea dacă e realizat în operă. Așteptăm volumul promis de vreo zece ani..."113 În finalul considerațiilor noastre despre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pământeanul" Ladima se resemnează cu tentativa sa de a-și sublima, prin zbor, personalitatea supradimensionată moral și poetic. Nu reușește să acceadă la lumina solară și resimte dureros eșecul. Ne-o spune voalat prin "vocea" lui Gerard de Nerval ("Ma seule étoile est morte. Et mon luth constélé / Porte le soleil noire de la mélancolie.//"), după cum afirmă și unele din stihurile sale: "Eu, plin de bale și vâscos, greu lupt / Alăturea din soare să mă-nfrupt.//"). Zborul și prăbușirea imaginară lasă lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de frază). 51 Vezi Lacan,:1962/63 L'angoisse 09/01/63 Qu'est-ce qui fait qu'une image spéculaire est distincte de ce qu'elle représente ? c'est que la droite devient la gauche et inversement. Une surface à une seule face ne peut pas être retournée. Ainsi une bande de Mœbius, si vous en retournez une sur elle-même, elle sera toujours identique à elle-même. C'est ce que j'appelle n'avoir pas d'image spéculaire. 52 Pentru cei curioși
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
discurs infinit ... tot aici se produc și variantele de lectură ... orice unitate intertextuală are drept funcție o schimbare de sens. Oglinda asemeni unui operator textual. Julia Kristeva “nous appelerons intertextualite cette interaction textuelle qui se produit a 1-interieur d-un seul texte”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Există un alt generator de intertextualitate și anume citatul „cobori În jos, luceafăr blînd” fiind un mesaj În interiorul altui mesaj ... oglinda și luciul apei sunt și vehicule temporale. Hyperion se transformă În timpul călătoriilor, există
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
inferos care este pămîntul blestemat de la Adam prințul stelar ar fi repetat angoasa unui alt erou damnat prin iubire ar fi cîntat și el aria perdantului „je suis le tenebreux, le veuf, l-inconsole, le prince a la Tour abolie, ma seule Etoile este morte, et mon luth constelle porte le soleil noir de la melancolie”. Și pentru că Tatăl nu mai dorește dezamăgirea nu mai vrea să arunce În lume o nictanee jertfelnică, Îi refuză acestui fiu răzvrătit epicleză, invocarea duhului sfînt și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
obștei, Sfat de obște 604. Privilegiul din anul 1441 a fost redactat în seimul (soim) întrunit în satul Bulgari. Un alt document al aceluiași domnitor Petru I, datat în anul 1448, denumește Adunarea stărilor conform uzanțelor din cancelariile europene: congregatio seu parlamento 605. Versiunea slavonă a documentului revine asupra terminologiei, indicând un seim viitor, în care cei absenți urmau să își dea acordul în privința reînnoirii omagiului către regele Poloniei. Sub același nume seim este consemnată adunarea comună de rezolvare a unui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
devise "Quod omnes tangit, ab omnibus debet approbari ": elle reste, sur le plan de la réalité politique et administrative, un idéal chimérique. De même, nous voyons que les députés ne reçoivent jamais qu'un mandat impératif, limité d'ordinaire à une seule affaire. Ils sont obligés de faire retour à leurs commettants chaque fois que la délibération prend un tour imprévu. En Pologne, par exemple, à la Diète de 1581 le pouvoir des députés fixés d'avance fut sévèrement stigmatisé: le député
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rien de plus que ce qui s'y trouve écrit; celui qui envoie des députés cum limitata potestate pourrait le faire à moins de frais en envoyant une lettre. C'est ce le contexte auquel s'imposa le liberum veto, seul principe juridiquement compatible avec l'indépendance des états, le droit pour un membre isolé de rompre les Diètes et les diètines. Il était applicable â chaque Diète, ordinaire ou extraordinaire, et à chacune diètine. Les Polonais ont devancé la plupart
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
opposant n'a pas cédé. Ces deux "armes" frappent non seulement une Chambre, mais l'Assemblée entière des états. Mais ce qui, à Aragon, est pris aux députés de la noblesse et des villes, est en Pologne l'apanage de la noblesse seule. Quoi qu'il en soit, c'est une similitude unique en son genre, et la "szlachta" polono-lituanienne l'avait mieux connue. Toutefois le délai accordé pour présenter les protestations à la Diète expire au moment de la clôture des débats. Le
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
simplificării: femeia pariziana este asociată cu eternul feminin 50. Pariziana este descendentă Evei biblice, care dorea mai mult decat avea, fapt simbolizat prin mărul interzis: "Eve avait l'immortalité de la jeunesse et de la beauté, elle possédait le nécessaire, le superflu seul lui manquait. A cette époque-là, le superflu était une pomme. Elle voulut l'avoir. Eve était une Parisienne biblique" [Delord, p.4]. Văzute din această perspectivă, Nana și Sidonie Chèbe sunt Eve moderne 51 care doresc averile pe care nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
realizarea ambițiilor sale mondene. Educația sentimentală a lui Frédéric urmează o curbă în descreștere, de la romantism la vulgaritate și compromis. "La relation avec Rosanette et Mme Dambreuse n'est qu'une comédie, qui ne parvient jamais à faire oublier la seule vraie passion de Frédéric" [Aurégan, p.65]. Pariziana lui Flaubert, în mai mare măsură decât altele, este un personaj contradictoriu. Aici se resimte modernitatea personajelor flaubertiene, a căror psihologie rezultă din procese ce țin atât de sfera conștientului, cât și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
căsătorească cu Saccard, de sfaturile căruia are nevoie în gestionarea afacerilor, pentru a nu fi împiedicată să facă filantropie: "Puis, ayant remis să réponse au lendemain, elle finit par refuser: sans doute elle avait réfléchi qu'elle ne serait plus seule maîtresse de șes aumônes, et elle entendait en disposer en souveraine absolue, même follement" [Zola, L'Argent, p.55]. Figură prințesei Oriviedo rămâne unică și neînțeleasa, dar întredeschide o dimensiune nouă a parizienei, capabilă de generozitate. Constatăm că Pariziana găsește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Limbajul enigmatic, caracterizeazt printr-o doză de confuzie, prin crearea unor ambiguități, devine comunicare galanta, cu dedesubturi: "Mme Bouchard (...) s'attardait encore devant Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce qu'elle était trop bête quand îl y avait du monde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.76]. Sintaxa feminină este eliptica și ambigua, cu inversiuni frecvente ale termenilor da și nu. Oscilarea doamnei Dambreuse între da și nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este un apel la dorința sau poate deveni un obstacol, cănd toaletă îl disimulează și îl închide. Rochia nu are o valoare estetică în sine, daca nu exprimă tensiunea corpului. "Et puis elles trottinent d'une façon incomparable; et le seul frémissement de leur tournure nous fait courir des désirs dans leș moelles ..." [Maupassant, Rouerie, în La parure, p.302]. "Toaletă poate fi un instrument de cucerire, (...) artă ei constă în a crea miraje, a oferi privirilor un obiect imaginar" [Beauvoir
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'une grande harmonie. Ah! On peut dire qu'aujourd'hui on a le sentiment des nuances" [Maupassant, Fort comme la mort, p.35]. O Pariziana se poate mulțumi și cu un singur detaliu de efect care să atragă atenția: "Seule une roșe rouge, piquée dans șes cheveux noirs, attirait l'œil violemment, semblait marquer să physionomie, accentuer son caractère spécial, lui donner la note vive et brusque qu'il fallait" [Maupassant, Bel-Ami, p.27]. Machiajul modelează și accentuează trăsăturile și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de diferite vârste: "C'est un composé d'esprit, de grace et de sensibilité; une intarissable source de séduction; la justification éclatante de la supériorité de la France sur leș autres nations; la femme qu'on rêve à seize ans, et la seule dont on se souvienne à soixante" [apud Oster, Goulemot, p. 249, subl.n.]. 23 Libertatea civilă este refuzată de Codul civil, care devine închisoarea femeilor franceze, legiferând ideea conform căreia femeia este proprietatea bărbatului, idee ce se răspândește în întreaga
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
abolition, ou tout au moins "une réglementation du mariage plus intelligente" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.322]. 33 Pionierele, aceste femei excepționale care deplasau frontierele, trebuiau să înfrunte suspiciunea care planează asupra feminității. Flaubert scria despre ea că era "le seule grand homme" al secolului ("homme", se traduce din franceză "om" dar și "bărbat"), înaintând ipoteza că ea ar putea face parte din sexul al treilea. Criticul literar G.H.Lewes mărturisește în 1850 despre competitivitatea feminină: "Faptul că grupul de femei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
La rue montait dans l'appartement, avec son roulement de voitures, son coudoiement d'inconnus, să licence de paroles. Le père, la belle-mère, le beau-fils agissaient, pariaient, se mettaient à l'aise, comme și chacun d'eux se fût trouvé seul, vivant en garçon." [Zola, La Сurée, p.169]. 227 Niciodată nu se scrie despre adulter atât de mult ca în secolul al XIX-lea: discurs literar, dar și medical, economic, juridic, politic, fiecare având un cuvânt de spus despre această
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Rabaud et l'abbé Jouve. (...) Puis, ces dîners du mardi étaient devenus une véritable institution. Leș convives s'y retorouvaient, comme à un devoir, juste à sept heures sonnantes, avec la même joie tranquille. (...) Le dîner du mardi était le seul événement de la semaine qui mettait en l'air la maison" [Zola, Une page d'amour, p.55, 56]. 278 "C'était une folie d'empiler cinq cents personnes dans un appartement où l'on aurait tenu deux cents à peine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la pian care are un efect deosebit asupra sensibilității lui Olivier Bertin: "Elle avait un talent réel et une compréhension subtile de l'émotion qui court dans leș sons" [Maupassant, Fort comme la mort, p.251]. "Mme Arnoux, se croyant seule, s'amusait à chanter" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.113]. "Leș aquarelles étaient de Mme Caroline, des vues de là-bas; des types, des costumes, ce qu'elle avait remarqué et croqué en accompagnant son frère, avec un sens très personnel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
decât de muzică serioasă [ibidem, p.114]. Michèle de Burne "passait pour avoir la plus remarquable voix connue parmi leș femmes du monde" [Maupassant, Notre cœur, p.65]. Doamna Arnoux poate fi surprinsă exersând în singurătate: "Mme Arnoux, se croyant seule, s'amusait à chanter. Elle faisait des gammes, des trilles, des arpèges"[Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.113]. Stilul de interpretare al doamnei Dambreuse seamănă cu ea însăși: "Elle avait une façon de jouer du piano, correcte et dure" [Flaubert
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'un être. On dirait qu'on subit une possession étrange, intime, confuse, troublante et exquise parce qu'elle est mystérieuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.67- 68]. 308 "Ce fut comme une apparition: Elle était assise, au milieu du banc, toute seule; ou du moins îl ne distingua personne, dans l'éblouissement que lui envoyèrent șes yeux. (...) Elle avait un large chapeau de paille, avec des rubans roses, qui palpitaient au vent, derrière elle. Șes bandeaux noirs, contournant la pointe de șes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vanités, de dépits d'amour-propre, n'inspirant ni dévouement ni constance, seulement des aventures tragiques, des duels, des suicides d'où l'on revient presque toujours et d'où l'on revient guéri" [ibidem, p.279]. 313 "Duroy se trouva seul avec Mme de Marelle dans un fiacre qui roulait. Tout à coup îl sentit remuer son pied. Elle avait fait un mouvement, un mouvement sec, nerveux, d'impatience ou d'appel peut-être" [Maupassant, Bel-Ami, p.73-74]. Îl rencontra encore leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]