3,720 matches
-
-ți rămân oasele. Dar eu știam că, dacă stau acolo, am să-L văd din nou. Dacă adorm. Mergeam pe deal, dar somnul nu venea. Nici regele nu venea. Venea, în schimb, odată cu seara, liniștea aceea plină de lacrimi, care sfâșie sufletul și te lasă istovit și gol și plin de groază pe dinăuntru. Așa o fi când mori, îmi spuneam... De atunci nu-L mai văzusem. Dar las' că știu eu ce am de făcut. Unchiu-mio și cu vecinu' Cleopa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sunt lângă tine, te uiți la puntea de raze și crezi că vor veni pe acolo... Ziua ești cu toți ceilalți, râzi, îți cauți hrană, te mai și joci, vorbești cu toți, dar odată singur, golul se întinde și te sfâșie înlăuntru... ai plânge de dor, dar durerea ți-a uscat și lacrimile, iar când te culci, adormi cu gândul să-i visezi... Îi știi dincolo de zare și-i chemi... cu fiecare val pleacă de la tine strigătul și fiecare val se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o voce mică, pierită, speriată : Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și care, odată îndepărtată, lasă să se ivească două fotografii neclare, îngălbenite de vreme. Dora le privește cu atenție. Una din ele înfățișează un grup de șapte bărbați ce par a nu avea în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Lipițanului. Din șaretă a coborât Atanasie, feciorul de încredere al tatii, care ne-a rămas credincios până azi. Aproape că nu l-am recunoscut. Feciorul falnic pe care îl știam mergea clătinân-du-se ca un om beat. Hainele de pe el erau sfâșiate, pe cap purta o legătură năclăită cu sânge. Cu toate astea tata s-a grăbit să afle de la el cât mai multe : "Doamna după care te-ai dus ? Unde-i doamna și fetița ? Ce s-a întâmplat ? Spune ! Vorbește !" Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în genunchi, aplecată asupra mea și nu contenea să-mi spună cuvinte drăgăstoase care m-au ajutat să mă liniștesc și să ațipesc. M-am trezit din nou pe când eram târâtă pe o scară abruptă din piatră care părea să sfâșie carnea de pe mine. Apoi am fost trântită pe o pardoseală slinoasă. Am deschis ochiul valid și i-am văzut pe chinuitorii mei. Erau acum patru militari dintre care unul părea să fie șeful care zbiera la ceilalți. Deși știam puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mare cât un vițel, te rog să mă crezi că la fel de mare ca un vițel. Eram stupefiată de această mărime neobișnuită și în același timp o frică de moarte mi se strecura în suflet : "Oare monstrul ăsta nu o să-mi sfâșie fetița ? Dintr-o singură mușcătură îi poate înhăța căpușorul..." Vocea Minodorei, care înțelesese că mi-e frică, a încercat să mă liniștească : "Nu te teme mamă, e foarte blând și foarte înțelept. Te-a lins la ochi și ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dorul de Simion, despre care nu mai știam nimic, dorul de acasă, dorul de părinții rătăciți nu se știe pe unde, dorul de frații pierduți și mai ales dorul de o viață normală. O aduceam în brațe, înfășată în scutece sfâșiate din mizerabile cerșafuri de pat de spital de lagăr, o aduceam pe Alindora, fructul violării copilului-mamă, a Minodorei, sora ta. Teodora își întrerupe povestirea. O tăcere lungă se lasă împreună cu seara de iarnă care se grăbește să cadă odată cu fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lungimea unui deget, purtând pe ea o cămașă grosolană și un pantalon cenușiu prea larg. La lumina galbenă a lămpii de petrol, a cărei flacără pâlpâie, este aplecată deasupra paginii de hârtie pe care creionul, nu prea bine ascuțit, o sfâșie pe alocuri. Orice, dar nu trebuie ca el, Vasili, bărbatul în devenire, să ia notă mai mare ca ea ! Într-un colț al paginii, lipită, o modestă floricică presată, o floricică de un galben decolorat cu pete cafenii date de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
suferințe, așa cum ne dorim și noi, nu-i așa ? Și a plecat poate într-o lume mai bună pe care noi nu o cunoaștem." "Cuvintele Alindorei de atunci... Ce mult m-au ajutat să mă vindec de durerea care mă sfâșia", își continuă Victor gândirea, care deîndată ce ajunge la Alindora reușește cu greu să o și părăsească : "Eu, eu eram deja îndrăgostit de ea de atunci, de la spital. Sau poate... Dar nici azi nu știu dacă femeia cu care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lăcomia lor și pizma erau fără de margini, cu chiteală la vedere asupra pământurilor ce le-au fost rânduite moldovenilor să-și ducă traiul la Carpați, la apa Nistrului, la Dunăre și până la Marea cea Mare. Și au chibzuit s-o sfâșie în bucăți și s-o înghită darabă cu darabă până la dispariția ei totală în pântecele lor nesățios. Și au venit păgânii cu sabia, și au venit creștinii cu paloșul, dar și cu crucea și au cerut pământ și apă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
toată seara, s-a simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-o casă de creștin. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un aspect îmbucurător. Trandafirii roșii erau mari și proaspeți. Mă strecurai în casă și o văzui pe Elizabeth. Aceasta mă îmbrățișă cu tandrețe și exuberanță. Irin, scumpa mea, pe unde ai umblat? Cum putuși să pleci? Nu știi că îi sfâșiași sufletul conașului Angi? Și tot așa, Elizabeth promisese să mă ajute cu Angi. Îi pregăti un mic dejun fastuos și bătui la ușa lui. Intră. Nici nu se trezi bine și surpriza pe care i-o făcui îl învioră rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
relația ce se pretinde a fi strânsă, căci acesta este un aliat de încredere, de toată lumea îmbrățișat, numai câtă vreme slujește interesul celui ce îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité1 este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. 94 Rareș Tiron Pe când stătea odată la căpătâiul bolnavei, printre bolboroseli gâfâite și alte zgomote de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca lumină, iar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Începând de atunci, lumea creștină europeană avea să privească sinuciderea ca pe un păcat capital, refuzându-i nefericitului orice posibilitate de redempțiune (să ne amintim, de pildă, descrierile dantești din Cântul al XIII-lea al Infernului, în care sinucigașii sunt sfâșiați de câini în pădurea crescută din propriile lor umbre trupești). Aceasta nu-i va împiedica însă pe spanioli ca, o dată cu descoperirea Lumii Noi, să folosească tot arma morții voluntare pentru a combate, în expresia lui A. Alvarez, "epidemia de sinucideri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ori, sinuciderile din Japonia pot fi grupate sub semnul celei de-a doua categorii descrise de Durkheim: atent, în primul rând, la reacția grupului față de actele sale, niponul obișnuit capitulează rapid atunci când devine convins că i-a dezamăgit pe ceilalți. Sfâșiat între aparență (tatemae) și esență (honne), el nu poate evita catastrofa (totuși, pentru a fi fidel realității, trebuie să notez că, mai ales în perioada contemporană, apar din ce în ce mai des cazuri de sinucideri egoiste sau amorale). Există mai multe situații în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
strânge în ea energia vitală, cum, abandonând intrusului trupul pe care nimic nu-l mai poate salva, își concentrează forța într-un punct interior imuabil, inaccesibil. De ce nu îl împinge, pur și simplu, cu cotul? Doamne! Nu, nu și capul. Sfâșiată între râs și jenă, văd cum capul monstruos, cu buzele spasmodic răsfrânte în somnul agitat, se instalează pe o traiectorie clară. Cu fiecare secundă, se apropie de umărul ei subțire, de gâtul transparent, de coafura pietrificată stalactitic. Sunt convinsă că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
p. Chr.) au fost puși pe rug pentru convingerile lor religioase, care nu erau și ale împăratului. Corneliu Tacit (+ 117 p. Chr) vorbind despre aceste persecuții zice: "Temnițele se deschiseră acum pentru martirii creștinismului; fiarele sălbatice se pregătiră spre a sfâșia cu lăcomie mii de creștini și RUGURILE SE APRINSERĂ pentru a arde de vii pe mărturisitorii credinței. Chinurile cele mai înfiorătoare se urziră pentru sprijinitorii cultului creștin". // Cine-i de vină în ipoteza asta? Focul, martirii sau împăratul? Dacă urâm
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dezolarea și oroarea acolo unde până mai ieri străluceau tonalitățile sclipitoare ale fragmentelor de sticlă șlefuită și pietrelor colorate. Scenele sfinte sunt literalmente ciopârțite, lipsite pentru veșnicie de sens și de viață, cercul care figurează în jurul Pantocratorului inelul celest este sfâșiat, fragmentele aurite ale mozaicului marii cupole sunt în parte desprinse, înlocuite de aceste suprafețe goale care desenează pretutindeni, dedesubtul bolților, în interiorul trompelor, de-a lungul arcelor, pe întreaga suprafață a zidurilor pronaosului, un arhipelag al morții. Să nu ne lăsăm
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fu mare lucru -, se aplecă Încercând să-l ologească la țurloaie pe altul cu vizcaína. Și dacă tot am făcut mai Înainte niște socoteli, hai să le continuăm zicând că cinci spade plus cinci junghere Însemna zece lame de oțel sfâșiind aerul; astfel că băteau În el loviturile ca grindina. Una Îi veni așa de aproape Încât Îi reteză o mânecă a pieptarului, iar alta l-ar fi străpuns cu siguranță dacă nu i s-ar fi Încurcat În capă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răsfoia distrat Cugetările lui Pascal. Și eu îi răspundeam: Da, acum e toamnă. Mai mult nimic. Dar aici, sus, pe vârful Avei, toamna lovește cu o forță înspăimântătoare. Bubuie și tună deodată, cu aceeași energie ca uraganul ori cutremurele, rupe, sfâșie, aruncă și distruge cu o furie aproape paternă, vine de sus și umple spațiul cu frunze și crengi și plante smulse din rădăcină - de exemplu parpian - și cu fulgi de zăpadă care par făcuți din sticlă pisată, nici o lumină nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lor, netezindu-le un drum frumos și fericit în viață... Știa cât de greu avea să-i vină (o, Doamne), dar încă nu știa cu certitudine cum se cuvenea să procedeze ca să fie mai bine pentru toți, sufletul îi era sfâșiat: o parte ar fi vrut să rămână cu Bart, cealaltă rămânea solidară cu soțul infidel, înflăcărat de fustele unei fetișcane dornice de aventuri amoroase, pentru că îl iubea totuși..., era stâlpul familiei care nu trebuia să se destrame, era tatăl Crăiței
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de oi fuseseră prăpădite; mai toate sugrumate; un cioban, la fel, se zăreau urmele colților în beregată. Doar mieii, era vremea fătatului, fuseseră mâncați, mai mult burțile. Pentru ficați, a fost de părere un bătrân. Și patru câini au fost sfâșiați. Gândul lumii s-a întors iar către Ceasornicar. Filozoful și Profesorul de naturale stăteau tăcuți în fața cănilor cu vin fiert. În răstimpuri, spărgeau câte o nucă. „Nu se poate, este o coincidență!” a zis - într-un târziu - Filozoful. „Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]