740 matches
-
maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele celor plecați care, acum
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate Și când un vers m alintă e poate un Ochi de CRIST, Ce azi mi se așterne-n suflet de umbre sfâșiate. De ce doresc POETUL, ca un răsărit de soare, Să vină n casa mea de AER și MISTER Să-aprindă o lumină din veacuri legendare Ce-a dăinuit prin sfere și sufletul de CER. De ce mi-s tâmplele arzânde de-o visare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
veșnicie de sărutări prin oaze, Când din iubiri terestre priveai la ore mute. Cum se ducea prin patul de ceruri suferind Că mi-am pierdut iubirea din morminte Și cerul meu de stele dansa pe-un veșnic vânt Din doruri sfâșiate priveam la taina ce te vinde. Dar CANDELA TĂCERII, veghea spre asfințit Cum muguri de iubiri se tălmăceau prin sfere Din cerul meu de doruri, voi face așternut Să pot iubi, iubirea din trupul de plăcere. Tu cel ce porți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele era aproape tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfâșiată uneori de lătrat de câine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănând pânzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfâșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca‑ntr‑o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă n‑am reușit s‑o aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
A.P. Krușevan, de fapt instigatorul pogromurilor de la Chișinău, ce avea pe conștiință vreo cincizeci de crime. (În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sânge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimântați, priveau În gol, după draperiile sfâșiate. Scena era cât se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
draperiile sfâșiate. Scena era cât se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră până și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfârșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și pătați de sânge. S-au dus la secția de poliție și, o oră mai târziu, după ce au răspuns la întrebările polițistului, au pornit spre casă. — Te doare, Gas? — Nu, n-am nimic. Takamori n-a prea vorbit în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
picioare și nu i-a dat drumul nici când acesta l-a lovit cu cazmaua peste piept și brațe. Când Endō a reușit iar să se ridice, hainele îi erau rupte de parcă fuseseră tăiate cu un cuțit ascuțit. Prin îmbrăcămintea sfâșiată se vedea sângele care îi curgea pe piept și pe brațe. Cei doi respirau greu. S-au fulgerat o clipă din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întins pe o masă cu o cutie de brad drept pernă. Îl credeau mort. Apoi, el a deschis ochii. Sângele îi curgea abundent din buza zdrențuită, înroșindu-i cămașa. Era fără pălărie și fără cravată, cu cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în ziua precedentă mai era încă temut și adulat. Văzând că rănitul se chinuia să-și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
totul reintră în normal. Priveam ceasul, fascinat, așteptând. În clipa următoare, mai întîi becul din sala de așteptare și apoi cel de pe peron s-au stins cu un zgomot sec și peste întreaga gară s-a așternut o noapte neagră, sfâșiată când și când de fulgere. Ciorile cârâiau pe câmp, îmbătate de apropierea furtunii sau, poate, speriate de ea. Mi-e cu neputință să vă explic ce căuta Eleonora atunci la telefon. Fapt e că am auzit-o deodată țipând. Un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în pântecele corăbiei. Suferința este incomoditatea sufletului de a se disipa în stările altora, durerea este disponibilitatea; trupul primește cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
prins de umăr era gol, și apoi am desfăcut nasturii de la cămașă, care era încă lipicioasă din cauza sângelui, pentru a mă uita la rană. Era greu de spus până nu o curățau puțin, dar ce se vedea la suprafață părea sfâșiat, ca și cum cuțitul ar fi fost răsucit înăuntru. — Indiferent cine a făcut asta, se pricepea să omoare un om cu cuțitul, am zis. Asta arată ca o rană de baionetă. Am oftat și am clătinat din cap: — Am văzut destul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doar, la această dată: "Răspuns negativ". Și era chemat acum mereu în alte părți pentru cazuri asemănătoare. Abcesele trebuiau deschise, era evident. Două tăieturi de bisturiu în cruce și ganglionii revărsau un fel de pastă amestecată cu sânge; bolnavii sângerau sfâșiați. Dar apăreau pete pe burtă și pe picioare, un ganglion înceta să supureze, apoi se umfla din nou. În cele mai multe cazuri bolnavul murea, emanând un miros înspăimântător. Presa, atât de limbută cu istoria șobolanilor, nu mai scotea o vorbă. Șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trebuie să fie judecate cu o satisfacție obiectivă. Iată de ce naratorul nu va deveni cântărețul prea elocvent al voinței și al unui eroism căruia el nu-i acordă decât o importanță potrivită. Dar el va continua să fie istoricul inimilor sfâșiate și exigente ale concetățenilor noștri pe care ciuma le adusese atunci în această stare. CEI CARE S-AU DEDICAT FORMAȚIILOR SANITARE N-AU AVUT, ÎNTR-ADEVĂR, UN MERIT ATÂT DE MARE, CĂCI ȘTIAU CĂ ERA SINGURUL LUCRU DE FĂCUT, ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu teamă. În nișa nordică la proscomidiar, este viziunea Sfântului Petru al Alexandriei, participant la Sinodul de la Niceea, un opozant al învățăturii lui Arie. Sfântul Petru este cu mâinile întinse spre altarul pe care se înalță Iisus Hristos în cămașă sfâșiată și cu picioarele goale, iar pe părțile laterale Sfântul Dionisie Areopagitul și Sfântul Petru al Alexandriei. Deasupra nișei este jertfa lui Avraam, o scenă mai mare, care redă succesiv momentele respective: urcarea muntelui, rugul de foc, Avraam vrea să-l
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Tata o să se bucure să te revadă, spuse Julie. Sigur! am acceptat veselă. —Bravo, așa te vreau! exclamă Julie. O să-ți revii repede și în curând nici măcar n-o să-ți mai amintești. Dar iată cum stau lucrurile cu o inimă sfâșiată: chiar atunci când te simți un picuț mai puțin dărâmată, te săgetează în călcâiul lui Ahile, acolo unde ești mai vulnerabilă, și te dărâmă mai rău decât înainte. În timp ce treceam în viteză pe Fifty-seventh Street, am zărit un panou publicitar imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de terapie? Am clătinat din cap. Refacere la Ritz, îmi spuse. Julie crede că un sejur la hotelul Ritz din Paris poate vindeca toate bolile mintale, chiar și pe cele periculoase, ca schizofrenia. Dar eu la Paris? Cu o inimă sfâșiată? Mi-ar putea fi fatal. Nu-mi doresc decât să stau în camera ta de oaspeți în următorii șase ani, i-am răspuns. — De vreme ce ești bolnavă mintal, îmi replică Julie, și n-ai nici cea mai mică idee ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
măritișul cu un fotograf psihopat care face poze de-a dreptul ciudate. Dumnezeule, oftă din toți rărunchii, câteodată îmi doresc să fi avut eu așa o cădere nervoasă. Julie avea dreptate. Vreau să spun, chiar și din adâncurile unei inimi sfâșiate, tot puteam să întrevăd avantajele unui colaps ultrasofisticat în Paris, cu o mulțime de magazine la o azvârlitură de băț. Aș prefera mai degrabă un colaps acolo decât într-un loc criminal, ca secția psihiatrică de la Beth Israel Medical Center
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă făcea fericită în ultimele zile. O să mă sinucid în împrejurări très strălucitoare. În sfârșit, înțelegeam cum stă treaba cu Sid și Nancy 1 sau Romeo și Julieta - era mai bine să mori decât să trăiești cu durerea unei inimi sfâșiate. O să port la halatul pufos de la Ritz pantofii Manolo - mi-am petrecut toată viața în Manolo și, sincer, voiam să și mor în ei. A doua zi am întrebat-o pe Julie cum s-a sinucis fiica surorii lui Muffy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]