728 matches
-
în tabără"... La televizor era ceva absurd, nu mai știu ce. Am făcut o baie și am plâns tot timpul în apa albăstruie și fierbinte... Mi-au explodat deodată, creierul, inima și sexul! Sânt sfâșiat în bucăți! Și bucățile sânt sfâșiate și ele-n bucăți! Dumnezeule, nu mai pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Expresia de pe chipul lui era mult mai gravă decât își imaginase ea că ar fi. Aproape că era surprinsă de cantitatea de durere pe care o vedea. Iar când a început să vorbească, nu părea a fi vocea lui. Părea sfâșiat, ca și cum ar fi fost lovit în abdomen. Cu riscul de a suna precum versurile unei melodii, încerca el să respire cu o demnitate patetică, de când durează povestea asta? —Dylan... —De când? —O lună. Dylan s-a întors către Marcus, care strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
treabă curată. Era vorba mai degrabă de chirurgie la Întâmplare, din entuziasm, decât de abilitate. Privirea lui Logan trecu peste sângele Închegat. În jurul ambelor glezne erau urme distincte de legături. Și la Încheieturile de la mâini la fel. Vânătăi brutale, piele sfâșiată. Urmele unei lupte. Se cutremură. După cum se părea, Geordie fusese legat și treaz câtă vreme unul dintre băieții McLeod Îi luase jos rotulele. Lovitură după lovitură. Iar George Stephenson fusese un tip masiv. Probabil opusese multă rezistență. Deci fuseseră ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu sânul, se Împrăștia În sânge, În oase; mă Înmuia, mă leșina ca Într-o plăcere irepetabilă (era să strig de amintirea acelei clipe când noi doi Împreună, În acea duminică dimineața, ne-am Întâlnit corporal); puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală: mi-am revenit ca să privesc În sus; creasta nu se vedea, un picior, celălalt, ce aștept? O mână, unde o sprijin? Cealaltă mână, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui M. („Eu nu o iubesc decât pe E.“ etc., p. 382); e vorba despre E., colegă În anii de școală („Mă obsedează E.“ etc., p. 410) și văzând - poate - În moartea Aurei o sublimare erotică („puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală“ etc. din ultima scrisoare către M., p. 436; vezi și toată simbolistica muntelui). Cântărind plusurile și minusurile, romanul se dovedește substanțial, dar pare construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care se încleșta din ce în ce mai tare. Nu! Lăsați-mă să mă mișc! Vă rog! Lăsați-mă să-mi eliberez o mână măcar! Lăsați-mă să iau o gură de aer măcar! Crezu că vede sânge. I se păru că vede carne sfâșiată. Poate era chiar a ei. Din cauza terorii, a durerii și a senzației de sufocare, Amelia Sachs simți ea însăși că este pe cale să leșine. Nu! Nu sub picioarele lor! Nu cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aveam grijă să nu mă mișc prea brusc ca să nu cad și să-mi rup pantalonii. Ne jucam leapșa. Și io am încercat să-l ating pe un băiat și am căzut, sigură fiind că aud sunetul oribil al materialului sfâșiat. Cedând la tensiune. M-am dus acasă și am găsit altă pereche, da’ când am încercat să-i iau pe mine am descoperit că nu-mi vin, așa că m-am strecurat în ei cât am putut eu de bine, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
îmi este deopotrivă fiică și mamă. Dar fiică a mea întrucât îmi este mamă, și mamă întrucât îmi este fiică. Sau soția mea. Căci mama copiilor noștri ne este mamă și ne este fiică. Mamă și fiică! Ieșim din sânul sfâșiat al maicii noastre, fără conștiință, ca să vedem lumina soarelui, cerul și pământul, azurul și verdele, și ce mângâiere mai mare decât aceea de a putea, în clipa noastră de pe urmă, să ne plecăm capul în poala cutremurată a unei fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
supăra. Dar când Maria ne-a deschis, îmbrăcată la repezeală cu un capot, mi-am dorit să fi riscat să așteptăm împreună cu oamenii străzii. * —Ce s-a întâmplat? Mătușa Lynn? Harry? Mark? Apoi a văzut pantoful rupt al Lisei, ciorapii sfâșiați și picioarele sângerânde. —Ați fost atacate! Intrați, intrați! Nu am fost atacate. Lisa și-a ales prost pantofii pentru o plimbare așa de lungă. Maria schimbă o privire plină de empatie cu până de curând rivala ei pentru prietenia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nevoile, va vorbi de pe coama înaltă a munților de oseminte. Va pomeni victimele nevinovate sau inconștiente ale groaznicului măcel. Va striga: „Jos armele!” și zângânitul de oțel va fi semnalul înfrățirii omenești. Nimeni nu va mai mușca pământul, cu pântecul sfâșiat și măruntaiele scurse, ca brigadierul Steilă în ziua cea de pomină. Nimeni nu va mai duce mâna la capel, ca pentru salut, în picioare, cu pieptul rezemat de muchia de sus a chesonului, cu creerii scurși din tâmplă în mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate, cu gumilasticul ros de mărăcini. Când Peter Hille întârzia vreme mai îndelungată, se vestea poliția care pornea la vânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în măruntaie și în lujerul de carne desfăcut să mă primească. „Unde îndrăznește omul meu?”, se întreabă cățeaua, făcând aluzie la slăbiciunile mele de țicnit, când suportă până la țipăt apucăturile arbitrare, rupându-și cămașa cu dinții, ca s-o azvârle, sfâșiată, o dată cu rușinea, îndârjindu-mă cu un duhnet de sălbăticiune. Când simt miros de vulpe prinsă de vie, mă desfac de carnea ei, cu ochii agățați de semn, de orbita însângerată a unui ochi împuns, neagră și adâncă. „Mai stai dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
brațe. Fiecare din ele are cam trei metri lungime, fiind străbătute de șiruri lungi de ventuze. În centrul acestei coroane se află gura, cu un cioc ascuțit, ca de papagal; numai că fălcile au o lungime de optsprezece centimetri. — Costumul sfâșiat al lui Levy? — Da, Încuviință Beth. Ciocul este poziționat Într-un inel de mușchi, astfel Încât se poate răsuci În cerc În timp ce mușcă. Iar radula - limba calmarului - are o suprafață aspră, ca de pilă. — Tina a pomenit ceva despre o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Văzu mâna Înmănușată a lui Beth, aproape de suprafață, fluturând; era exact sub el, În afara de ea nu mai avea pe nimeni, așa că, fără să ezite, se aruncă În apa Întunecată. Îi venea să țipe din pricina șocului termic; Își simți plămânii sfâșiați. Întreg corpul Îi amorți instantaneu și timp de o secundă fu cuprins de o paralizie cumplită. Apa Îl răsucea și-l azvârlea cu puterea unui val uriaș; Îi lipsea forța necesară pentru a i se Împotrivi. Se izbi cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate Și când un vers m alintă e poate un Ochi de CRIST, Ce azi mi se așterne-n suflet de umbre sfâșiate. De ce doresc POETUL, ca un răsărit de soare, Să vină n casa mea de AER și MISTER Să-aprindă o lumină din veacuri legendare Ce-a dăinuit prin sfere și sufletul de CER. De ce mi-s tâmplele arzânde de-o visare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
veșnicie de sărutări prin oaze, Când din iubiri terestre priveai la ore mute. Cum se ducea prin patul de ceruri suferind Că mi-am pierdut iubirea din morminte Și cerul meu de stele dansa pe-un veșnic vânt Din doruri sfâșiate priveam la taina ce te vinde. Dar CANDELA TĂCERII, veghea spre asfințit Cum muguri de iubiri se tălmăceau prin sfere Din cerul meu de doruri, voi face așternut Să pot iubi, iubirea din trupul de plăcere. Tu cel ce porți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
extraordinar, indiferent de film. Totuși mă văd nevoit să nu Înțeleg de ce scenele cu nuduri, de la care aștepți cel mai mult, sînt Îmbibate fără excepție la Pintilie de promiscuitate, gîndaci, ligheane, nu mai lipsea aici decît Maia Morgenstern, În negru sfîșiat. În altă ordine cinematografică, fiindcă nici măcar gîfÎitul din momentele lirice nu se aude corect, am stat să văd În sfîrșit cum Îl cheamă măcar pe unul dintre sugrumătorii coloanelor sonore românești: Îl cheamă Pap. C-un asemenea nume mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de lîngă Arrowhead. Fisk i-a dat știrea: Pierce Patchett Împușcat mortal noaptea trecută, iar conacul lui, incendiat, arsese pînă la temelie. Pompierii l-au descoperit pe Vincennes În curtea din spate - inhalase fum, iar vesta antiglonț Îi era complet sfîșiată. L-au dus la Spitalul Central, unde un doctor i-a luat sînge pentru analize. Rezultatele: Tomberon fusese pe post de cobai. Îi fusese administrat un compus format din heroină și un medicament antipsihotic. O să trăiască și o să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine însumi fie pentru vreun ascultător neatent, clar și fără emfază, repet aceste cuvinte: „Mă prăbușesc. Mă prăbușesc. Mă prăbușesc“. Și apoi se aude scrâșnetul final de metal sfâșiat, în timp ce bucăți din fuzelaj încep să se desprindă, până când dintr-o dată avionul se rupe și se împrăștie într-un milion de direcții diferite și eu sunt în cădere liberă, mă prăbușesc, descătușat, doar cerul albastru este între mine și pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cravata cu nodul Îngrijit, dar gulerul și mare parte a pieptului cămășii erau de un roșu Înfiorător. Praful i se depusese ca o șapcă pe briantina din păr, dar unde Kay lumină cu lanterna, adică pe după cap, Îi văzură scalpul sfîșiat și Însîngerat; sîngele era gros și se prelingea ca gemul. — Ce treabă Împuțită pentru cei din casă cînd o să-și scoată capul afară, zise gardianul enervat. Nu credeți? Le studie pe Kay și Mickey. Nu prea e treabă de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
El e alături În bucătărie cu Richard, care-i dă micul dejun. Îmi doresc cu disperare să mă duc, dar Îmi spun că nu e cinstit ca pentru câteva minute egoiste de stat cu el să-l las cu inima sfâșiată. (În carte scrie că bebelușii depășesc Anxietatea Separării până la doi ani, dar nu scrie nimic despre mame.) Mai bine să nu mă vadă deloc. Ghemuită În baie, stând pe coșul de rufe, am timp să studiez camera și observ niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Tata o să se bucure să te revadă, spuse Julie. Sigur! am acceptat veselă. —Bravo, așa te vreau! exclamă Julie. O să-ți revii repede și în curând nici măcar n-o să-ți mai amintești. Dar iată cum stau lucrurile cu o inimă sfâșiată: chiar atunci când te simți un picuț mai puțin dărâmată, te săgetează în călcâiul lui Ahile, acolo unde ești mai vulnerabilă, și te dărâmă mai rău decât înainte. În timp ce treceam în viteză pe Fifty-seventh Street, am zărit un panou publicitar imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de terapie? Am clătinat din cap. Refacere la Ritz, îmi spuse. Julie crede că un sejur la hotelul Ritz din Paris poate vindeca toate bolile mintale, chiar și pe cele periculoase, ca schizofrenia. Dar eu la Paris? Cu o inimă sfâșiată? Mi-ar putea fi fatal. Nu-mi doresc decât să stau în camera ta de oaspeți în următorii șase ani, i-am răspuns. — De vreme ce ești bolnavă mintal, îmi replică Julie, și n-ai nici cea mai mică idee ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
măritișul cu un fotograf psihopat care face poze de-a dreptul ciudate. Dumnezeule, oftă din toți rărunchii, câteodată îmi doresc să fi avut eu așa o cădere nervoasă. Julie avea dreptate. Vreau să spun, chiar și din adâncurile unei inimi sfâșiate, tot puteam să întrevăd avantajele unui colaps ultrasofisticat în Paris, cu o mulțime de magazine la o azvârlitură de băț. Aș prefera mai degrabă un colaps acolo decât într-un loc criminal, ca secția psihiatrică de la Beth Israel Medical Center
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă făcea fericită în ultimele zile. O să mă sinucid în împrejurări très strălucitoare. În sfârșit, înțelegeam cum stă treaba cu Sid și Nancy 1 sau Romeo și Julieta - era mai bine să mori decât să trăiești cu durerea unei inimi sfâșiate. O să port la halatul pufos de la Ritz pantofii Manolo - mi-am petrecut toată viața în Manolo și, sincer, voiam să și mor în ei. A doua zi am întrebat-o pe Julie cum s-a sinucis fiica surorii lui Muffy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]