1,489 matches
-
poate continua. Câtă disperare ascunde de pildă gestul sătenilor care pleacă, fără nici o acoperire legală (citește protecție) la muncă în Rusia, de unde se întorc, dacă se întorc, bătuți și prădați de banii câștigați adesea în condiții umilitoare. Însă cel mai sfâșietor este faptul că în ochii multor oameni nu observi măcar o licărire de speranță, iluzia că situația, mai devreme sau mai târziu, se va ameliora. Manipulați, de fapt mințiți la alegeri - eterna „duminică a orbului” -, obișnuiți să fie mereu conduși
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
această supoziție. Mie recitalul său - cu respectul cuvenit pentru vârsta scriitorului - mi s-a părut total inadecvat față de realitățile basarabene, un elogiu al nesimțirii. Episodul 3 Intelectualul ca diversiune Octombrie, 1999 Mediocru și amorf, leneș somnolând în pauzele dintre o sfâșietoare doină de jale interpretată de un taraf de amatori și o epuizantă petrecere bahică (prilejuită de obicei de o zi de naștere sau, vai, de o înmormântare), mediul cultural basarabean este cu regularitate scurtcircuitat de câte o diversiune care animă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
-n sec, amară - / Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare" (Sonet). Într-un asemenea oraș, poetul proletar este "un monstru" și reacția lui poate fi înțeleasă din poeziile de protest social: Cu voi..., Proză, Amurg, Cogito. Peisajul interiorizat, monocrom, este sfâșietor de trist. În poezia Plumb, cuvântul "plumb" sugerează apăsarea grea, telurică; în cavou doarme "amorul" "întors", "cu aripi de plumb". În Lacustră, lumea concretă dispare, și rămâne în loc "un gol istoric" și o locuință lacustră, în care poetul trăiește teroarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înșiși și cu omenirea întreagă: "unul e în toți, tot astfel precum una e în toate", ideea despre condiția trecătoare a omului pe pământ, după care satira trece în sarcasm. Oamenii sunt egali în fața morții și confesiunea din final este sfâșietoare: "Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Aspirând spre Absolut, creatorul de adevăr și frumusețe poetică exprimă dimensiuni dramatice tulburătoare. Limbajul poetic se caracterizează prin următoarele trăsături: îmbinarea limbajului popular cu cel intelectual (gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viața mai dulce, se simtea relaxată, fără nicio problemă. Râdea și se distra tot mai bine alături de prietenul ei. Apoi starea de bine a început să dispară. Lumea devenea tot mai sumbră. La adierea vântului frunzele parcă scoateau un zgomot sfâșietor, iar agitația din jur o făcea să simtă durere până în cele mai mici oase. O durere infernală de cap o cuprinse. Mai vroia înca odată să simtă acea plăcere, din păcate joint-urile se terminaseră. Inițial se resemnă, dar au venit
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
pierderii șerparului. Pe fondul deja sensibilizat de păcatul cel nou al pângăririi altarului, uitarea șerparului e simțită ca o lovitură mortală. Ca Hercule înveșmântat în cămașa lui Nessus, Lică pare să-și trăiască agonia: Șerparul meu! țipă el tare și sfâșietor [...]. Șerparul meu! strigă iar, și începu să se pipăie mereu la trup, ca și când i-ar fi arzând cămașa pe el [...] el își puse mâinile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii: îi venea să-și scoată inima din piept
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fel de cărți care-l amețesc. Burdea stârnește antipatie atât Persidei cât și lectorului prin contiguitate afectivă datorită rolului său de raisonneur al celor mai intime trăiri ale eroilor. Una din primele sale replici rostite cu glas subțire și oarecum sfâșietor îi clarifică perfect această poziție în țesătura romanului: Te știu și îmi pare bine că am ocaziunea să te și cunosc. El se vrea a fi confidentul fetei așa cum fusese al băiatului, dar și pentru unul și pentru celălalt se
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Clasicii noștri nu mai puțin de șase studii substanțiale: Titu Maiorescu în 1859, Titu Maiorescu - intim, Maiorescu și rolul criticii, Criticul literar, Criticul exemplar, Titu Maiorescu și E. Poe. „Olimpianul” Maiorescu a avut parte de surprinzătoare convulsii și seisme lăuntrice sfâșietoare. L-au marcat puternic asperitățile conjugale și se gândea la un moment dat să se sinucidă. Avea de asemenea un gând excentric de a 1 Clasicii noștri, București, Editura tineretului, 1969, p. 19 2 idem, p.25 26 fugi în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
chiar gratitudinea pentru "acel sordid culcuș pe care te prăbușeai în fiecare seară și zeama lungă pe care ți-o dădeau pentru a-ți potoli foamea implacabilă, foame care după săptămâni și săptămâni de chin visceral se transforma într-o sfâșietoare solitudine metafizică, de parcă toți zeii te-ar fi batjocorit, repudiindu-te pentru totdeauna fără izbăvire". De-aici și până la iertarea torționarilor nu e decât un pas spre mlaștina grotescului uman. Tabori nu-l va face, căci avea încă acel necontenit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o nesfârșită încredere în actul povestirii, al scriiturii, în vraja epică și în existența personajelor în care depistăm adesea demersul filosofic (autoironic, autoreferențial) și destinul asumat al propriului lor creator. Rețetele tehnice sunt infailibile, fie că este vorba de obsesii sfâșietoare sau de inventivitate pură, de istorie, dramă sau parabolă. Colecționarul, cartea de debut tradusă în numeroase limbi, și care l-a impus definitiv pe John Fowles publicului și criticii, a fost ecranizată în 1965 de americanul Wyler, cu Terence Stamp
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vodsel" se vinde la prețul rației de oxigen pe o lună. În paralel cu acest compediu de atrocități de sfârșit de lume, polul de interes al romanului rămâne Isserley, tot mai umană în itinerariul ei senzorial, sentimental și emoțional, în ciuda sfâșietoarei nostalgii după pura, animalica frumusețe care fusese înainte de a i se modifica specia. Acceptase slujba din disperare, conștientă de răul ce-o aștepta în Noile State, unde urma să fie aruncată, alături de ratați oribili, subumani. Încă mai are reflexe canibalice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tei care o apăra de vânturi (știm bine că insula este adesea bântuită de furtuni, de bună seamă reci, de vreme ce înrobitul Caliban este silit să strângă atâtea lemne și să întrețină focul), și după ce trezise în ei, prefăcut în harpie, sfâșietoare remușcări și grea durere, Ariel, întrebat de Prospero, îi spune în ce hal i-a lăsat: „Îi ține vraja / Atât de strâns încât, de i-ai vedea, / Te-ai îndura de ei. Crezi tu, spirit, că da? / — Eu, să fiu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
piesele de mobilier se mișcă prin camere; se răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar clacsoanele mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. În
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
sau, alteori, este aducător de moarte. Motivul albatrosului este preluat și prelucrat în Corabia de plumb, așa cum și corabia înghițită de un abis ce se deschide în valuri pare desprinsă din scrierile lui E. A. Poe. Este o călătorie spre ideal ("sfâșietoarele himere") fără sorți de izbândă, condamnarea la eșec fiind subliniată prin simboluri consacrate (corabia de plumb, asfințitul ca timp al trecerii spre lumea morții, portul negru). Creatorul e un vorbitor din morți sau în numele morții. Glasul său reflectă ipostaza celui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
transforma mai tarziu într-o incapacitate de a-i înțelege pe cei din jur (oameni apropiați), într-o nevoie de a-si trăi viețile diferit, si chiar în convingerea că ar avea dreptul să o facă. Sfârșitul avea să fie sfâșietor. Strepponi a murit în Noiembrie 1897 în urma unei pneomonii precedată de o lungă și chinuitoare suferință. În ultimile cuvinte din testamentul ei, Strepponi va exprima speranța că se va reuni cu soțul ei în Paradis. Există după aceste cuvinte și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
află astfel sensul cel mai tare : Atît timp cît lumea există, contradicțiile sînt inevitabile. Gîndirea ajunge de aceea în mod obligatoriu la o perspectivă eschatologică ce proiectează o lumină retrospectivă asupra lumii, clarificînd paradoxurile și contradicțiile ei. A clarifica tensiunile sfîșietoare ale imediatului nu înseamnă aici, cum nu înseamnă nici pentru doctrina din Bhagavad-Gșt‡ sau pentru budismul mahayana, a formula o teorie de împăcare a contrariilor, nici a le promite o soluție consolatoare la sfîrșitul timpurilor. A elucida contradicțiile dure ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
rămână invalid pentru tot restul vieții. În această situație, celălalt Îl Îngrijea până la moarte. Se credea că toate sunt date de la Dumnezeu, bune sau rele și că trebuie să ne ducem crucea până la capăt. Când moartea Îi despărțea, durerea devenea sfâșietoare. Nimeni, niciodată, nu va putea Înlocui pe omul iubit. Aceasta era credința văduvei. Ochii ei se Închideau sub povara suferinței. Dacă o femeie rămânea văduvă de război sau pur și simplu bărbatul era răpus de vreo boală, foarte rare erau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
unde natura conflictului încă tributară epicului sentimental conține totuși premisele direcției de evoluție a personajului masculin - orgolios, cinic și imoralist - din structurile narative ulterioare, consemnările din Parada dascălilor înscriu tentativele scriitorului de a găsi o formulă adecvată pentru a transpune sfâșietorul examen interior, propriu eului narativ în O moarte care nu dovedește nimic, Ioana, Jocurile Daniei și în nuvele. Luându-și modele mai ales din literatura franceză, dar și din cea engleză (Pierre Ronsard - pentru strategia de a crea multiple profiluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
cocoșate, cu capetele căzute într-o parte, cu mâinile ințepenite, atârnând ca aripile rupte, cu genunchii ghemuiți ca într-o căzătură de gheață. Părea o cameră de tortură în infern, unde fiecare păcătos își trăiește în chip singular supliciul. Țipătul sfâșietor sau urletul de groază al unuia dintre ei, retrăind coșmarul anchetei, trezea în spasme toată această lume a durerii, amorțită în inconștiența somnului. Atunci începea forfoteala, la și de la tinetă, într un fel de procesiune a promiscuității, devenită condiție normală
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ani amari, pentru el și pentru ceilalți doi fii, plecați și ei pe drumul Calvarului, dintre care unul nu se va mai întoarce niciodată. Cât de adânc trebuie să fi pătruns sabia durerii în inima acestei mame-martire când a rostit sfâșietoarele cuvinte înecate în plâns: „Gicușonr, mamă, dacă ești tu...” ! O, dacă harul care l-a ocrotit pe Virgil în marea lui încercare nu i-ar fi șters de pe trup semnele grozăviilor prin care a trecut în timpul martirizării sale, inima bieților
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la Veneția” de Robert Coover: „... Jocul actoricesc a fost total excelent, mai ales cel al Smaragdei Olteanu În Zâna cu păr albastru. Mary-Jane Corrette „Evening News”, 6 iunie 1997. „... Interpretând-o pe Zâna cu păr albastru, care pronunță ultimele cuvinte sfâșietoare ale piesei, Smaragda Olteanu este magnifică”. Pat Hewertson „Evening Herald”, 20 iunie 1997. Spectacol realizat În colaborare cu regizorul englez Robert Delamere. Cu acest „Curiculum Vitae” care reprezintă un rezumat de 33 de ani de activitate În cadrul Teatrului Național din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
îl simt în toți mușchii, și în vene îl simt, făcându-mi sângele să danseze pe ritmurile lui melodioase. Care emană amor, care cheamă trupurile parcă la apropiere. Adică bine, încercăm și cu doinele și cu romanțele noastre, care sunt sfâșietoare, dar caut ceva mai lasciv, simt că putem veni cu ceva mai proaspăt, mai exotic... — Proaspăt, exotic, lasciv, îmi place... Avem tangouri, monsieur Ionel ? îl întreabă Pribeagu. S- auzim și noi cum sună unul din gura domnișorului Cristian. — Avem, n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]