1,455 matches
-
rumen. M-a îmbrățișat cu dragostea unei fiice a Rusiei „surori” cuprinsă de fiorii iubirii năvalnice, că dacă era numai cu mine într-un loc împădurit și cu un covor de iarbă fragedă, am fi căzut amândoi într-un amor sfâșietor și nu ne mai trezeam decât în fața ofițerului de stare civilă. Fiind văzut de un ofițer sovietic, mi s-a atras atenția că locul este minat și de nu mă retrag la timp pot să mă confrunt cu un set
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
Doar din când în când mulțimea se oprește brusc, încremenind într-o liniște perfectă. Este momentul în care s-ar putea auzi un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
puternică, deja maturizată, flexibilă și melodioasă, trăire afectivă și prezență scenică. Din repertoriul Andreei vom reproduce „Doina lui Lucaciu”, ce își are originea în faptele de viață și din istorie, emoționantă prin amestecul de patriotism, încredere în libertate și durere sfâșietoare: 1. Plânge-o mierlă pe păduri, of, of, of Rob îi Lucaci în lanțuri Plânge-o mierlă pe păduri, of, of, of Rob îi Lucaci în lanțuri. R. Pentru sfânta libertate De care noi n-avem parte. Pentru sfânta libertate
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
Arghezi măiestrie/( Cel ce-a transpus sordidu-n poezie)/ Din bube, mucigaiuri și noroi,/Guvernul nostru iscă biruri noi.” (Noi taxe și impozite, p.112). În primul eșalon de victime se situează pensionarii a căror soartă este deplânsă într-un catren sfâșietor de trist: „Și ei vor să protesteze/Pentru viața lor săracă,/ Ar scrâșni și din proteze,/ Dar n-au bani să și le facă”. (Constantin Iurașcu Tataia, Protest pensionari, p. 115). Soluția la foamea care bântuie prin spitale ar fi
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
mult timp în urmă acel foc mare. Ieșirea din pădure nu se vedea nici cum, dar nici ca să stai oriunde nu se putea. Pericolul există și putea veni din orice direcție. Cântau unele păsări de noapte și o bufnita strigă sfâșietor. Cu această ocazie Tudor își aminti că bunicul i-a povestit odată că bufnitele care plâng înseamnă că și-au pierdut perechea. Acest plâns ține așa fără încetare o lună de zile, după care dacă nu este prea slăbită mai
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
dacic, Mai român și simțitor Decât tine, om, ce tragic Vei trăi după ce mori... Nu e vreun bărbat de țară Cu suflet mai trăitor Pentru vatra milenară Azi umbrită de greu nor, Nu e un român mai mare, Glasul tău sfâșietor E al neamului ce moare Fără tine, domnul lor! De durere și-ndurare Ce n-o cer dușmanilor, Nu-i durere grea mai mare Decât cea de trădător, Tu, mărite crai de frunte Cu glasul potopitor Izbești muntele de munte
TU, MĂRITE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359258_a_360587]
-
stimez de când mi-a dovedit de ce-i în stare. N-avem în fața ei nicio putere, vine fără s-o chemi și din senin, câteodată se transformă-n chin, dar cel mai des e doar simplă durere. Am cunoscut-o și sfâșietoare când cel mai mult îi place să stea-n crez. De când am vrut s-o-nfrâng, nu mai cutez și-o las să stea cât vrea, până dispare. De la o vreme însă nu mai piere, se bucură de tristul meu
DUREREA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340280_a_341609]
-
Al unei note reci din gama cea mai gravă ... Te-am detectat și n-am știut să te miros Ca pe esența unui opium de mac nedeflorat, Ci m-am închis în cupa unui iris veninos Al unui marș funebru sfâșietor cântat ... Te-am rătăcit și n-am știu cum să te caut Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
ca de gheață, Mă rog să nu uiți să te rogi pe ambii să ne-nchidă Într-un mormânt din carnea unei frunze fără viață... Iubito, în această toamnă sumbră, mortuară, spartă De lama unui urlet disperat al morții prelung, sfâșietor, Mă rog să nu uiți să te rogi ca nu cumva să ne despartă, Eu chiar și mort fiind, de dorul tău voi continua să mor... Iubito, în aeastă toamnă rebelă, stranie, morbidă Un înger s-a zdrobit fatal cu
ÎNGER ZDROBIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340512_a_341841]
-
replicile. Nu era nici o conversație la telefon. Vocea a coborât câteva tonalități, timbrul vocii ei a căpătat asprimea unui șmirghel și dacă aș fi Adolfo Bioy Casares aș zice că mica mea vecină, impecabilă și corectă, scotea acum un muget sfâșietor de vită înjunghiată. De câteva ori m-am dus până la ușă gândindu-mă să apăs butonul soneriei și să opresc cumva orice s-ar fi petrecut acolo. Sau să sun la poliție și să le spun că. Să le spun
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
zeci de ani! De părinți bolnavi și ei octogenari - nonagenari pe care poate numai grija pentru copiii aceștia bătuți de soartă (ajunși și ei la 60-70 de ani) îi mai ținea în viață! Îmi revine mereu în minte o scenă sfâșietoare de la înmormântarea mamei unuia dintre acești copii, cu sechele grave cerebrale, care stătea lângă sicriu și spunea legănându-se: „Dor de mamă, dor de mamă!”... Și toți erau copii normali la naștere și cu dezvoltarea frumoasă pe care o au
Ca medic am văzut consecințele nevaccinării la copii () [Corola-blog/BlogPost/338912_a_340241]
-
care îmi urmăriseră sarcina. Atunci am solicitat să consult un genetician care să îmi explice ce înseamnă acest diagnostic. În tot acest timp nu aveam voie să stau în salonul în care stătea ea, iar acest lucru mi se părea sfâșietor. Politica spitalului nu permitea acest lucru și trebuia să găsesc o soluție să stau măcar pe furiș. Am luat decizia ca în a treia zi din viața ei să o botezăm și totul s-a derulat repede, amețitor de repede
Naşterea unui copil cu nevoi speciale într-un spital privat. „Am primit un răspuns ca o secure care mi-a retezat capul” () [Corola-blog/BlogPost/338599_a_339928]
-
în cămara bunicii, pe rafturile sincerității și ale normalității. Capodopera lui Henry Miller, Tropicul Cancerului, îl poate scandaliza și azi pe cititorul pudibond. Dar chiar și cel mai lipsit de prejudecăți dintre cititori tresare la lectura acestui roman de un sfâșietor pesimism în care fixațiile sexuale, licențios ori, mai degrabă, simplu exprimate, țin la o distanță suportabilă obsesia morții și a iremediabilului cancer de care suferă Universul. Cu un simț al observației în permanentă alertă, Miller știe să descopere irepetabilul fiecărei
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
și cântec/ De aici pân-la izvoare,/ Tot ce bucură și doare/ Și în suflet freamăt are -/ Este limba noastră sfântă.// În poezia Frământări, pe aceeași tema, poeta ridică glasul: Nu bateți în cuvinte un țăruș din lemn. Poeziile Nonconformism sau Sfâșietor (In memoria mamei mele Ana) închinate mamei aflată în mâinile sale în momentul trecerii pragului mare al vieții, sunt tulburătoare, încărcate de substanță, cu sensuri mărturisite sau dezvăluite din subtext, dureri izvorâte din adâncuri: De azi înainte orfană-s de
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
mărturisite sau dezvăluite din subtext, dureri izvorâte din adâncuri: De azi înainte orfană-s de mamă,/ De azi înainte mi-i sufletul rană/ Și moartea îi pune pecetea pe mână/ Și mama se-nalță în Cer, spre lumină. Atmosfera e sfâșietoare, copleșitoare, încărcată de o durere absolută. Asemenea tristețe profundă se desprinde și din poezia Regret Nu i-am dăruit mamei multe flori -/ Nu atâtea câte ar fi meritat/ Și-mi pare rău și cred că e păcat/ Că nu i-
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
duse chiar pe pământul din care avea să-și ridice casă și o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda realizează adevărate poeme ale universului câmpenesc, cu tonalități rapsodice, pline de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
și cum a supraviețuit. Alături de ea, în acest prim episod veți urmări și povestea unui băiețel excepțional: Ionuț Firanța, care la numai 9 ani, este campion național la Kempo și Sambo. În spatele medaliilor, copilul ascunde însă o poveste de viață sfâșietoare. El a fost părăsit de mamă, fratele lui a murit, tatăl este bolnav și are o soră surdo-mută. Chiar și așa, singurul lucru pe care băiețelil și-l dorește este să fie, în continuare, nr. 1. Partajează asta: Facebook Email
Programele de Paști la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339673_a_341002]
-
de un smartphone. O flacără vulnerabilă la meandrele vântului, greu de obținut, mai greu de păstrat și anemică în comparație cu restul surselor de lumină. La noi a fost optimism, căldura și lumină. La ei a fost frig, întuneric și o vulnerabilitate sfâșietoare. Iar singurul element comun între cele două lumi a fost tricolorul. Ziua trecută am hoinărit între două lumi în decurs de 6 ore. Și niciodată nu am simțit o prăpastie mai mare între ele.
O „manipulată” din Piața Victoriei s-a infiltrat printre „știrbii” de la Cotroceni. „Am fugit de acasă. Fiul meu a încercat să mă încuie în apartament să nu ies la protest” () [Corola-blog/BlogPost/339133_a_340462]
-
spune o povestioară cu tâlc aleasă din Ispirescu, Grimm sau La Fontaine, fiecare în limba originală. După povestire urmează pupicul de noapte bună dat fiecăruia apoi stingerea luminii. Elena tocmai ieșea din încăpere când i-a fost dat să audă sfâșietoarea rugăminte: - Mămico, mai lasă puțin lumina aprinsă. Vreau să văd cu adorm. - Dragă Mimi, când mămica nu este lângă voi veghează permanent îngerul păzitor trimis de Dumnezeu. El vă dă gânduri bune sau vise frumoase. Te temi de el? Dar
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
Nu mai sunt ființă, sunt un fel, De a fi patrie în lume! De-a fi lumină într-un veac, Asemeni erei pe pământ, Materie ce clipocește, Suflet în vânturi fluturând! Un fel de vis, de imn țipând, De muzică sfâșietoare, Aer și cosmos înflorind, În nebunia de-a fi floare! E o lumină aici pe munte, Curge ca fluviile anume, Nu mai sunt ființă sunt un fel, De a fi patrie în lume! OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAȚI! (Elogiul
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
că sunt secret ... Un fel de masculinul secretarei. Secretă a fost și înregistrarea găsită la fața locului, înregistrare cioplită în piatră prin grija unui cioplitor în lemn din care ne-a rămas doar ciocănitul. În înregistrare are loc o discuție sfâșietoare între victimă și un bolovan adică, între victimă și un bolovan se afla o oiță pe nume Mioara zis și Miorița, care de trei zile încoace gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place, mortul de la groapă nu
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia lui) încât existențialiștii secolului al XX-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristică totuși omului creștin, trăsătură împregnată copilului Mihai care copilărise în țara de vis și de basm a Bucovinei (Țara fagilor), țara colindelor care ne încântă și azi, așa cum cu siguranță
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
Ai revărsat, Părinte!” Apoi, spunea Vlahuță, a lăsat tăcut privirea în pământ ... După câteva minute de tăcere și-a împreunat mâinile, și ridicându-și ochii în sus, a oftat din adânc și a repetat rar, cu un glas nespus de sfâșietor: „Of, Doamne, Doamne!” O, Doamne, Doamne, zic, dă-ne puterea să-l înțelegem și să-l iubim pe Eminescu al nostru! Referință Bibliografică: 163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 745, Anul
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
Memorialul sau cultul euharistic redă întreaga iconomie a mântuirii neamului omenesc, mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul Euharistic este unul totalizator, deoarece întreaga istorie trecută, prezentă și viitoare este în ea[7]. Euharistia ne reamintește de creația lumii, de cădere, de sfâșietoarea căutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, de patimile, moartea și Învierea Lui, de Sfânta Sa Înălțare și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]