827 matches
-
un susur de bucurie ascunsă. Pe urmă, Tanța rămase dreaptă, cu picioarele strânse, numai în cămașa scurtă, din sus de genunchi, lipită de corpul gol ca o apărare inutilă. Brațele ei se încrucișau pe piept să ascundă sânii care, cu sfârcurile lor mici, păreau singurul sprijin al cămășii gata sa alunece. ― Mi-e frig... suspină Tanța aproape imaterial. Tânărul o luă în brațe ca pe un copil somnoros, o așeză în pat și o înveli. Acolo ea rămase cu fața-n
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu o figură satisfăcută, ascultând un răstimp gălăgia, n-avu de lucru și zise în chip de mustrare: ― De, măi oameni, n-ați ascultat pe cine vă învăța să vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroși că pot să-și mai răcorească puțin sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și de acolo în casă. Cârciuma fu invadată. Unii spărgeau și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dezvăluiri între veghe și vis, în care sânul e - la nivelul întregului volum - laitmotiv, poetul imaginând o livadă de sâni, o incursiune la cules de sâni sau un Ierusalim de sâni, prin care se perpetuează acea amintire a suptului / celestului sfârc. Implicarea sacrului e subtilă, însă indubitabilă, eul simțindu-se trăind sub imperiul aceleiași minți ce se joacă cu noi. Reiterând, în linii mari, jertfa christică, în numele tuturor, poetul își asumă gestul sacrificial al arderii Fricoșilor de fulgere în câmp, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
i se mai spună ceva. Chiar În clipa aceea copilul Nildei se porni să plîngă și ea Îl apucă Într-o mînă cum ai apuca un pachet. Cu cealaltă Își desfăcu rochia și dezveli un sîn uriaș, moale, cu un sfîrc roz-Încredibil-presărat-cu-bubulițe și Începu să-l alăpteze. Îi povestea mai departe cum stau lucrurile cu religia evanghelică, așa că el nu putea să plece. Tremura din tot corpul. Nu mai putea suporta. Simțea În gură un gust amar. Apoi se uită spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mâna între picioare și mi-a vârât în gură limba cu biluță metalică la jumătatea ei. Am strâns la piept capul contesei și i-am simțit părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele era un ineluș de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck în jos. Am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu bărbații, începând să le-nțeleagă pe Sapho și pe Bilitis. Ce găsiseră pân-atunci la satirii păroși cu care trăiau? Cum se lăsau rănite, noapte de noapte, de grosolanele lor unelete de-mpere chere? Când dragostea, erotismul, pornografia, atin gerea sfârcurilor și descleierea buzelor cu degetele și cu limba sau doar cu răsuflarea înfierbântată se legau atât de evident de jocul de curbe, cute și umezeli al corpului feminin? Și nu al orică rui corp, ci numai al celei ce stătea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar cu o nesfârșită duioșie, dar și cu o nespusă ușurare, va uita pentru o clipă de durerea brațelor, de oboseală, de sfârcurile aproape-nsângerate de la atâta supt, ai adormit, puiul meu, în sfârșit, mami te pune ușurel în pătuțul tău vegheat de ursuleți și elefănței, cu groază că o mișcare greșită te-ar putea trezi, și apoi se îndreaptă în vârful picioarelor
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
iarăși cu tine prin cameră, cu dansul ei bizar, fluturându-și cămașa de noapte și îngânându-ți cântecelul ei inventat, dormi, puiul mamei, adormi la loc, dar nu adormi, vrei singurul lucru care-ți poate aduce alinare, îi cauți mamei sfârcul cu gurița înfometată și sugi, și sugi de parcă ar veni sfârșitul lumii, de parcă ar fi ultimele picături de lapte rămase în univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe pat cu tine agățat
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
picături de lapte rămase în univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe pat cu tine agățat de sânul ei, mama închide ochii înlăcrimați, uterul ei se strânge ca un ghem dureros, în sfârcurile umflate simte milioane de înțepături, dar tu ești fericit, sugi până la ultimul strop, din ochii mamei încep să curgă lacrimile, lacrimi și lapte, două șuvoaie care se amestecă, mama s-a transformat într-un izvor de lacrimi și de lapte
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
să ți dea acum, doar căldura corpului ei de care te-ai lipit, chiar și căldura asta va fi numai pentru tine de-acum încolo, așa, acum ai adormit, stai într-o parte, cu căpșorul culcat pe brațul mamei, cu sfârcul ei încă între buze și cu un strop de lapte pe bărbie, ești ca un mic animal de pradă sătul sau ca un înger senin venit din alte lumi, dormi, puiule, mama rămâne aici lângă tine, nu mai are putere
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
sfert de oră mai târziu apare în dormitor, cu ceașca de cafea aburindu-i între palme. Are mâinile mari și unghiile murdare. Se așază pe pat lângă mine. Copilul mi se desprinde de la sân și începe să scâncească. Îi înfig sfârcul la loc între buzișoare. Știu că n-o să meargă. Din nou n-o să meargă. N-a mers niciodată așa cum trebuie. Tot timpul se frichinește și n-are răbdare să mi se transmită impulsul din terminațiile nervoase din sfârc în glanda
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Îi înfig sfârcul la loc între buzișoare. Știu că n-o să meargă. Din nou n-o să meargă. N-a mers niciodată așa cum trebuie. Tot timpul se frichinește și n-are răbdare să mi se transmită impulsul din terminațiile nervoase din sfârc în glanda pituitară și din glanda pituitară în canalele transportatoare de lapte ca să mi se declanșeze lactația. Uneori ne ia mai bine de-un sfert de oră doar să ne pornim. El țipă, eu mă chinui să-mi păstrez calmul
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
calmează copilul. E o carte mai ales, una despre o lebădărie de- aici de la noi - Abbotsbury Swannery. Past and Present - care pare să rezolve problema. Habar n-am de ce. Poate pentru că... — Lapte de lebădă. — Taci din gură ! Copilul iar scapă sfârcul din gură. — Lapte de lebădă. — Taci ! Pleacă ! După ce dispare Toma rămâne mereu un miros acid în casă. Trebuie deschise toate ferestrele, altfel H. îl simte de cum intră pe ușă. Nu zice nimic. Doar mă privește cu ochii lui gri și
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
extrem de vinovată că l-am adus aici, să-l înțepe ăștia cu vaccinurile lor. Îl plasez reglementar la sânul stâng, care e momentan mai plin, în poziția corectă nas-sfârc, cu corpul întors spre mine și capul susținut în dreptul cefei. Apucă sfârcul cu gingiile lui știrbe și-și începe treaba de bebe. Doi indivizi așezați pe rândul de scaune față-n față cu mine își încep și ei treaba, care e să se holbeze. Eu îmi acopăr propria treabă, care e să
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
răspunde. Nu știu. Vezi prin vraiștea aia de pe masa din bucătărie ! strig. O vreme totul se face albastru - iarăși - ca în Blue al lui Jarman și nu mai aud nimic. Parcă dorm. Mă trezesc când H. pornește motorul Volkswagenului. Poziționați sfârcul în dreptul nasului copilului. — Și de ce pompier ? De ce nu... gropar, camionagiu, ce știu eu... Nu ți-e clar ? Tocmai ție nu ți-e clar ? Masați ușor sânul dinspre bază spre sfârc cu compresa caldă. — Pompier fiindcă am cauzat distrugere, am participat
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Parcă dorm. Mă trezesc când H. pornește motorul Volkswagenului. Poziționați sfârcul în dreptul nasului copilului. — Și de ce pompier ? De ce nu... gropar, camionagiu, ce știu eu... Nu ți-e clar ? Tocmai ție nu ți-e clar ? Masați ușor sânul dinspre bază spre sfârc cu compresa caldă. — Pompier fiindcă am cauzat distrugere, am participat la dezastru. Acum vreau să compensez. Vreau să salvez de la distrugere. Toma e tot în grădină, așezat cu picioarele în cruciș pe mozaicul roman desenat de fetiță cu creta ieri
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
mănăstire. Dar persecuția a avut efectul care era de așteptat, oamenii l-au socotit de-atunci încolo martir și sfânt, și se dădeau de bunăvoie pe mâna „nastavnicului“ pentru a se lepăda de cheia iadului. Și femeile își tăiau uneori sfârcurile, ca să nu poată alăpta și ca semn că nu mai vor copii. Pe urmă trăiau - bărbați și femei - fără carne, fără vin, fără tutun, fără păcat trupesc și se închinau la icoana sfântului lor. Evdoșka avea și el un micuț
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care le păstra pentru ea: o salbă și lanțuri pentru fiecare picior, un ilic de mătase și două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-avea sfârcuri tari sub cămașă. Știa să cârpească, să coasă și să gătească, dar, mai ales, știa să aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Fiul meu e aici? reuși să îngaime către un ajutor al celor care săpaseră. — Cum îl cheamă? — Armin... — Armin! Armin!... E aici fiul târfei? urlase bărbatul, însă nimeni nu-i dădu un răspuns. Nu durase mult. Era îngropată până în dreptul sfârcurilor și cu mâinile legate la spate, în cruce. N-o durea, o strângea țărâna și simțea căldură și sete. Și pe urmă căldura se făcu ca un foc care îi ardea hainele, pielea și mațele, înăuntru. — Oameni buni, să sfârșim
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-se de bucurie. Naasri veni înapoi și se opri lângă fiul său. La început nu pricepu ce era de râs, dar atunci fiul său arătă cu degetul înspre pieptul mortului. Acolo, strălucind în lumina stelelor, prinși de câte unul de sfârcurile lui Mahmud, erau doi frumoși cercei de aur. Mahmud crezuse că găsise ascunzătoarea perfectă: scoaterea lor la iveală trebuia să fie marele deznodământ. Și, într-adevăr, așa a fost. Capitolul 18 Ierusalim, miercuri dimineață, 9.45 p.m. Se întâlni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nour, sătul de praful și murdăria din Ramallah, visa la un asemenea loc pentru Palestina. Acum treceau de enorma structură albă, așezată într-o piscină pătrată, cu apă puțin adâncă. Avea o formă extraordinară, cea a unui sân senzual, cu sfârcul chiar în centru, îndreptat către cer. Suprafața, vedea Maggie acum, era formată din mii de cărămizi albe, minuscule. —Altarul Cărții, spuse Uri cu vioiciune. Unde țin Pergamentele de la Marea Moartă. Știți că au fost găsite într-o, cum îi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îi ponegrea În cărțile lui, unul din libertinii care, după el, confundă dragostea carnală cu animalitatea. Mă resemnasem deja, dar nu izbuteam să-l fac pe tata s-o șteargă din cameră, În ciuda tuturor eforturilor lui Maureen, a mîinilor, gurii, sfîrcurilor sînilor convocați la căpătîiul bolnavului! Tata Îl Înlocuia pe Îngerul meu păzitor. „De fiecare dată cînd va trebui să ții piept unei ispite grave“, Îmi spusese el cînd eram abia un copil, „cheamă-l pe Îngerul tău păzitor În ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi, nuditatea unei statui! Vârful sfârcurilor tale atinse dinainte suav cu penelul de sclava ta din Malabar, muiat În același carmin ce-ți Însângerează buzele, pline de ademeniri ca o rană! Rodin abia mai respiră. Lungile-i abstinențe, viața cheltuită Într-un vis de putere n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
SÎnii ei, spune una dintre femei, erau de fapt măriți cu ajutorul implanturilor. Marilyn a fost un fel de cobai pentru industria măririi de sîni ce sta să se nască, dar și sfînta sa ocrotitoare. Urmează apoi ceva discuții tehnice despre sfîrcuri, artificiale sau de altfel. — E Convenția Pompelor de SÎni, șoptește Maggie, aplecîndu-se către Wakefield, ca și cum simplul fapt că el Îi privise sînii ar fi produs această coincidență. Pentru o clipă, Wakefield intră În panică. — Doamne, nu lor trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]