866 matches
-
liceu am reușit să o resping, dar acum eram neputincioasă. Trupul nu mă mai asculta, pur și simplu. Mi-a luat și cealaltă mână cu mâna ei stângă, mi-a pus-o pe piept și a început să-mi sărute sfârcurile, iar cu dreapta să mă mângâie nebunește pe spate, pe burtă, pe coapse. Și așa m-am trezit, în dormitor meu, cu perdelele trase, goală pușcă, lăsându-mă mângâiată de o fată de treisprezece ani - nici nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scene care se repetau la nesfârșit, așa că m-am plictisit repede. Dacă aș fi în locul surorii mai mici, n-aș înnebuni așa ușor, spuse Midori. Aș sta să văd ce se întâmplă. Da, te cred în stare. — Nu crezi că sfârcurile ei sunt prea închise la culoare pentru o elevă de liceu, virgină? — Ba da, am zis eu. Midori își lipise privirile de ecran. Mă impresiona pur și simplu interesul ei și mă gândeam că n-a aruncat degeaba banii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă aș fi în locul tău. Și exact asta îmi place la tine... îmi place la nebunie! — Cât de tare îți place? am întrebat-o eu, dar Midori nu mi-a răspuns. Se lipi de mine, î[i apropie buzele de sfârcurile mele [i începu să-și miște, încet, mâna cu care îmi cuprinsese penisul. Primul lucru care m-a străfulgerat a fost diferența dintre ea și Naoko, dintre felul cum își mișcau mâinile. Amândouă erau minunate și o făceau cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ridurile mele. Îmi plac ridurile tale. Mă faci să plâng, șopti ea. Am sărutat-o de sus până jos, având grijă să îi cuprind, cu limba, toate ridurile. Avea sâni ca de fetiță. I-am mângâiat și i-am prins sfârcurile în dinți, apoi am băgat un deget în vaginul ei cald și umed. Am început să-l mișc. — Ai greșit, Watanabe. Acela-i doar un rid. Nu pot să cred că ești capabilă de glume în asemenea momente! — Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste mâinile ridicate atât de mult, că puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pot admite liniștit: căldura Înăbușitoare sau, mai degrabă, așteptarea aceasta paralizantă mă excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă. Mijlocul se curba concav și, când mi-am Încordat abdomenul, ramele corsetului se lipiră de trunchiul meu În dungi rigide. Era ca și când m-aș fi transformat În... Nu, asta e cam greu de exprimat. Până acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pun gulerul Înalt de crêpe. După ce termină, Își Încrucișă mâinile sub sâni și inhală adânc, aproape cu plăcere, apoi Își ținu respirația. Abia după ce scoase aerul din piept, spuse: — Tatuaje? Clasă? Ce să spun... Există băștinași care poartă inele În sfârc și plăci din cel mai fin metal În jurul gâtului. Aici e adevărata clasă, după părerea mea. Totuși, oamenii numesc asta cultură primitivă. Imitându-i expresia corpului, i-am sugerat că și În Germania existau oameni primitivi. Dora mă privi ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
existau oameni primitivi. Dora mă privi ironic. I-am explicat că În drum spre ea, trecusem cu bicicleta pe lângă un muncitor de pe șantier, care cobora țevi de canalizare În pământ. Cu tatuaje acoperindu-i tot corpul, purta inele În ambele sfârcuri, care fuseseră legate cu cinci sau șase lanțuri legănându-se și strălucind În soare. Cu siguranță, prietenii lui erau obișnuiți cu această extravaganță, fiindcă atunci când am Întrebat cât era ceasul, mi-au răspuns legănând țeava de canalizare Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Beth. Ea Îl privi cu niște ochi blânzi și umezi. Ești un bărbat atrăgător, Norman. Cred că până acum n-am băgat deloc de seamă. Cu gândurile aiurea, Beth Își atinse pieptul, prin costumul colant. Mâinile ei apăsau țesătura, evidențiind sfârcurile tari. Brusc, se ridică și se lipi de el, Îmbrățișându-l. — Trebuie să fim Împreună În situația asta, spuse ea. Tu și cu mine trebuie să fim apropiați. — Da, trebuie. Pentru că, dacă ceea ce spui e adevărat, atunci Harry este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
asemeni unui colier de gheață cuvintele poemului vor lua forma sînilor dumneavoastră timp de o noapte întreagă veți avea sînii doldora de verbe, de adverbe, de exclamații puncte de suspensie și virgule incendiare se vor juca în mod inocent cu sfîrcurile sînilor dumneavoastră s-ar putea să auziți și unele chicoteli - nu le luați în seamă poemul care vă sărută sînii își pierde de obicei capul cînd începe efectiv să vă sărute sînii ordinea cuvintelor și înțelesurile încep să se tulbure
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rămînea închisă. Undeva, ascunsă, lipită ca un melc de pilastrul din dreapta al porții, se afla și butonul ruginit al unei sonerii. trebuia doar să-mi strecor mîna între pilastru și marginea metalică a porții și să caut cu degetele acel sfîrc și să apăs pe el. soneria funcționa încă și auzirăm sunetul ei subțirel, dar strident, mai puternic chiar decît vacarmului continuu provocat de circulația în sens unic al mașinilor pe Calea Victoriei, artera istorică a Bucureștiului care trecea chiar prin fața Casei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să facă o glumă despre bunele maniere în pat, dar se opri la timp. Simțul momentului oportun nu fusese niciodată punctul ei forte. — Ești minunată, Francesca Tyler, spuse el cu simplitate, mângâindu-i sânul stâng. Se aplecă și îi sărută sfârcul care se întărise. — Și tu, răspunse Fran, privindu-l drept în ochi. Deși era înalt, aveau aproape aceeași statură. Întinse mâna spre cureaua de la blugii lui și el lăsă să-i scape un oftat ușor, ca o adiere purtată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
decât cu Jack. Aștepta ca rușinea să i se așeze sumbru pe umăr și să înceapă s-o roadă pentru că se comportase atât de scandalos, dar tot ce simțea era o fericire amețitoare, compromițătoare. Apoi buzele lui îi sărutară sânul, sfârcul trandafiriu se întări sub atingerea limbii lui, iar degetul lui îi exploră cu delicatețe regiunea umedă, străjuită de păr pubian. Fran avu senzația că un impuls electric unise cele două centre ale plăcerii, îndoindu-i desfătarea, până când simți că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și aflai ceva și din trecutul care așa de tare îi amărâse sufletul. Boierul vechi, „ăl de-a murit“, boierul Leonida, cum îi zicea Marin, își făcuse de cap o viață întreagă. Dusese pe oameni numai în răcnete și-n sfârcul harapnicului. Și pe toți îi domolise, îi frământa ca pe niște robi. Și de la acela, de la bătrân, i se trăgea pușcașului meseria aceasta fără hodină, de pescar și vânător, de care nu fusese niciodată bucuros, dar care la sfârșit îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Andronescu, râzând cu toată fața-i ca o lună plină, săltându-și burta ca-n undoiri de val. După ambulanță venea o căruță cu doi boi. În căruță, între ranițe, stătea un moșneag: din când în când atingea boii cu sfârcul biciului și atuncea i se vedeau ochii, apoi părea că-și închide obrazul în sprâncenele-i stufoase și-n barba-i zbârlită. Câțiva soldați, cei mai slăbiți de drum, despovărați de greutăți, pășeau în urma chilnei de dinapoi, domol, cu capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oi pune genunchiul pe ea, se frânge. Ș-atuncea am zis așa: Dragă mi-ai fost tu mie, în viața mea, da’ de acuma te-am urât! Să piei din ochii mei! Ș-am alungat-o. Am plesnit-o cu sfârcul biciului, și i-am spus așa: Du-te unde te-a îndrepta Dumnezeu. Și pe urmă m-am mutat de la Domnești, n-am mai putut sta acolo, și iaca, ieri, numai mă trezesc cu dânsa... Cu bucceaua în mână, suie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că pielea îți este tăbăcită și smeadă, că firul tău de păr crește ubicuu și nesătul, însemnându-te, așa ai spus chiar tu, animal între miniaturi sidefate. Femeile lor plutesc în fața mea, ca prin fum. Le văd sânii mici, cu sfârcurile uriașe, ieșite în afară, ca de cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
masculină autoritară, care, nici mai mult nici mai puțin, ține în brațul ridicat un băț gata să pedepsească! Aceasta în timp ce mama 母 apare redusă la esența ei de feminitate hrănitoare, portretizată fiind prin doi sâni uriași umflați de lapte, cu sfârcuri proeminente, asupra cărora nu este greu de imaginat ațintită privirea tânjitoare a unui Oedip cu ochi oblici. În plus, un mare număr de kanji se articulează din interiorul acelei naturi instinct (Triebnatur), al cărei motor îl constituie libidoul agresiv, prin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza rochiei, indiferentă și făcându-se că nu observă roșeața băiatului care nu se putea stăpâni să privească, dar nici nu-și putea dezlipi tălpile, rămânând înțepenit la masă, deși îl strigase de câteva ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obiceiul copiilor de a mânca în sufragerie, dar puțin îi păsa, deși era foarte limpede că nimeni nu-și poate înghiți supa când la doi pași o femeie își pilește unghiile arătându-și pulpele lungi și arămii și sânii cu sfârcuri aproape negre. Nu avea rost să-i spună nimic, nici măcar să-i atragă atenția asupra ținutei. Intuise că atâta așteaptă ca să-și dea drumul la gură și s-o umple de ocări; sau să se plângă pe urmă că cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zis după ce mi-am închis-o în suflet, efemer, dar pentru eternitate, am înțeles că ochii ei frumoși m-au întrebat de atâtea ori: Ramses, unde-ți este trupul? Îi scoteam sânii pe rând, întotdeauna câte unul, să-i sărut sfârcul cu evlavie și recunoștință, fără patimă răscolitoare, fără dorința posedării, ci mai degrabă cu iubirea copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și degetele ei prelungi și reci îmi desfăcură nasturii cămășii la piept să-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind-o la ceafă, am recunoscut-o încă o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte rar, de care nu mă voi putea sătura niciodată. Era femeia bestie, pe care o ling și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de radiouri Philco lângă canapea - evident, recolta unui jaf dintr-un depozit. Buzz își scoase bastonul de la brâu și trecu prin bucătărioara stropită de grăsime, îndreptându-se spre dormitor. Alte postere lucioase pe pereți - stripperițe în chiloți tanga și cu sfârcurile abia acoperite de niște ciucurei sclipitori. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders, „Va Va Voom Girl”, despre care se spunea că ar fi absolvit un colegiu dintr-un loc uitat de lume. Lângă ea ocupa spațiul o blondă zveltă. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
reverul lui Buzz: — E falsă. Buzz prinse accentul sudist din vocea fetei. Își aminti de bârfa de vestiar despre ea: când dansa, Va Va Voom Girl putea să-și rotească simultan, în direcții opuse, ciucurii cu sclipici ce-i acopereau sfârcurile. — Duduiță... Din New Orleans? Atlanta? Audrey îi aruncă o privire lui Tommy Sifakis, care se târa pe marginea trotuarului. — Mobile, Alabama. Mickey te-a trimis să faci așa ceva? — Nu. Mă miram eu că n-ai fost surprinsă. Acum știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe care și-l dorise dintotdeauna. O sărută - blând, viguros, iar blând. Își vârî nasul în adâncitura gâtului ei și simți mirosul de săpun Ivory Soap - nu parfumul din mintea lui. Îi luă sânii în mâini și o ciupi de sfârcuri, amintindu-și ce îi spuseseră toți polițiștii despre vedeta de la Burbank Burlesque. Audrey scotea sunete diferite la fiecare parte din trupul ei pe care o atingea. Când o sărută și o linse între picioare, obținu cel mai grozav sunet. Sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]