614 matches
-
se îndeletnicea acolo cu o treabă foarte ciudată. Făcuse, din paie întărite cu crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. „Ucide-l!”, icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mijloace. Nu-mi reproșez că n-am căutat pământul făgăduinței în ceea ce aveam, ci că l-am căutat într-un deșert. Tocmai de aceea mă pomenesc uneori vorbind cu guzganii: „Când va veni furtuna, vă voi lăsa trecutul meu, hămesiților. Sfârtecați-l. Devorați-l. Faceți ce vreți cu el. Vă aparține. E numai bun pentru voi”. Vorbind altfel aș rata și ultima șansă, de a desăvârși ceea ce am distrus incomplet. Uneori trebuie plătit ca să ne apărăm de propriul nostru dispreț, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clipă, m-a tratat de parcă i-aș fi scăpat un copil de la înec. "Plecasei câine surd la vânătoare, ochiosule... Fără sfat de taină, case conspirative, adrese, manuscrise, sextant, mai departe de Otopeni nu răzbeai. Pentru a nu fi amăgit și sfârtecat prin Preschimbările de Șapte Zile ale Bucureștilor, o călăuză te va purta în locurile vii ale orașului. Te va scoate în traseele secrete. Și te va depune pe linia subțire, nepericuloasă, dintre două primejdii... O nemaipomenită călăuză ți-a fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până aici... 117 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucureștene. Și la cheremul rubedeniilor căruia stăteau acum descuamarea "Marinei" lui Lucian Grigorescu, cât și depigmentarea necunoscutului "Blid cu cîrciumărese", tușat de pe patul de moarte de Luchian. Bineînțeles, camionagiul crăpase. Fusese sfârtecat în mii de bucățele, la rândul lor devenite amnezice, de către elicele unei șalupe grănicerești, pe când forța traversarea Dunării înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastă-sa (presupunînd că, vreodată, repauzatul șofer îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care împrăștia renascentiști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cămășoiul ca un iglu în jurul pântecului, silabisi pe sărite: "Aseară vizita unui domn... însoțit, ca de-o maimuță, de ipochimenul său îngîmfat... hîța-pîrța... brațele lui de tractorist... ochii de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile și egalizîndu-mi energiile... bietul meu trupușor sfârtecat... torsul lui de neam prost scuturîndu-mi... hîța-pîrța... orgasmele ca pe-un covor... cine să-mi fi prezis că Făt-frumosul așteptărilor mele avea să fie unul motorizat, analfabet, dar care, atunci când își așează o carabă pe tine, fiecare celulă a ta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o clipă, am crezut că-mi pierd echilibrul, că mă lichefiez pe mozaicul rece, la picioarele ei. I-aș fi dat nu unul, ci o sută, o mie de creioane dac-aș fi avut. Dar neșansa a mușcat din mine, sfârtecându-mi inima, pentru că nu găseam niciun creion În mapă. În nenorocita de mapă, care mă trăda Într-un mod atât de neașteptat. Iar ea se amuza discret, văzându-mi Încrâncenarea disperată cu care căutam printre foi și caiete, răscolindu-le
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
patru zile mai mic. Ei doi, judecați laolaltă, făceau cât jumătățile aceluiași fruct. Când venise, Omar îi plantase caiși și o salcie lângă iaz. Acum toți erau pomi cu coroană și doar labirintul de iederă se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
M-am îndreptat, bucuros, spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-a grăbit să traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
buzele ți le simt moi pe obrazul meu împietrit. Când ne-am cunoscut cu adevărat ți-am văzut sânii întâia oară! Îți hrăneai sugarul, nu-i ascundeai de mine! Nici n-aveai cum... erau nesfârșiți, puternici, inflamați iar invidia mă sfârtecase când am observat cum pruncul îi strânge înverșunat, îi suge lacom și-i lovește nervos să-i curgă mai repede viața. Regretam, de ce nu eram în locul lui? Atâta îmi doream, nu i-aș fi lovit, doar i-aș fi supt
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
care am ales să locuim. Trebuie deci imitată lucrarea zeilor, cosmogonia. Nu este lucru ușor, pentru că există și cosmogonii tragice, sîngeroase: iar pentru că imită gesturile divine, omul trebuie să le repete. Dacă zeii au fost nevoiți să doboare și să sfârtece un Monstru marin ori o Ființă primordială ca să alcătuiască apoi lumea, omul trebuie, la rândul său, să-i imite atunci când își clădește o lume a lui, o cetate ori o casă. Construcțiile cer așadar jertfe sângeroase sau simbolice, despre care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imită pe zei. O astfel de imitatio dei implică uneori, pentru primitivi, o mare responsabilitate. După cum am văzut, unele sacrificii sângeroase își găsesc justificarea într-un act divin primordial: in illo tempore, zeul a ucis monstrul marin și l-a sfârtecat pentru a crea Cosmosul. Omul repetă această jertfă sângeroasă, câteodată omenească, atunci când trebuie să întemeieze un sat, un templu ori o casă. Consecințele posibile ale unei imitatio dei reies destul de limpede din mitologiile sau ritualurile a numeroase popoare primitive. De
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îndepărtat al omenirii, iar înnoirile aduse mai târziu de Istorie n-au izbutit să le abolească. Terra Mater Un profet indian, Smohalla, șeful tribului wanapum, nu voia să lucreze pământul, considerând că este un păcat să rănești, să tai, să sfârteci ori să zgârii trupul "mamei noastre a tuturor" prin muncile agricole. Și adăuga: Îmi cereți să ar ogorul? Mă pot eu duce să iau un cuțit și să-l împlînt în sânul mamei mele? Dacă fac asta, atunci când voi fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să iau un cuțit și să-l împlînt în sânul mamei mele? Dacă fac asta, atunci când voi fi mort, n-are să mă mai primească în pântecele ei. Îmi cereți să sap și să scot pietrele? Credeți că am să-i sfârtec carnea până la os? Dacă fac asta, n-am să mă mai pot întoarce în trupul ei, ca după aceea să mă nasc din nou. Îmi cereți să cosesc iarba și fânul, ca să le vând și să mă îmbogățesc, așa cum fac
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe care le suferă urmăresc să arate, printre altele, că neofitul supus torturii și mutilării trebuie să fie chinuit, sfâșiat, fiert ori fript de către demonii-dascăli ai inițierii, adică Strămoșii mitici. Suferințele fizice corespund stării celui care este "mîncat" de demonul-fiară, sfârtecat de colții monstrului inițiatic, mistuit în pântecele acestuia. Mutilările (scosul dinților, tăierea degetelor) cuprind și ele un simbolism al morții. Mutilările sânt legate în cea mai mare parte de divinitățile lunare. Or, Luna dispare periodic, moare, renăscând după trei nopți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și principii mor tineri, infectați de fermentația mocirlei" (Joîo Ameal). Iar celălalt mare istoric, socialistul Oliveira Martins, comentează zvonurile populare că Regele ar fi murit otrăvit de politicieni. "Au otrăvit pe Rege! Au otrăvit totul! Au furat, au vândut, au sfârtecat poporul, Regatul, bogăția - iar mizeria noastră era consecința crimelor lor... Strigătul provocat de moartea Regelui martir era o condamnare totală, absolută, spontană!". Tronul revine fratelui Regelui, Don Luiz, care se reîntoarce din Franța unde se afla în călătorie. Don Luiz
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rog din suflet să te străduiești. Niciodată nu ți-ar fi trecut prin minte că un bărbat poate cântări atît..." Căruntul își sprijini mâna de genunchi. Tremura prea tare și-i era teamă că ar putea scăpa pistolul. Durerea îi sfârteca măruntaiele." Numai de-aș rezista! Proștii ăștia sânt prea fricoși. În câteva secunde, m-ar putea dezarma fără eforturi... În general, orice e posibil... Oare cât am să mai rezist? Abia văd... Mă doare! Parcă tot obrazul mi-a luat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Adevărul propriu e ca o religie. Fiecare îl crede autentic numai pe al lui. Metafizica este coloana de rezistență a multor capodopere. Pe Dumnezeu nu-l contestă nici o religie. Disputele dogmatice încep de la tălpile Lui în jos. Viața ateului este sfârtecată de platitudine. A credinciosului - de zbucium, dar și de speranțe. Simțurile formează religia trupului. Metafizica presupune zbucium, iluminări, revelații. În imensitatea întunericului terestru, orice religie se dorește a fi un amnar. Creștinismul a dat veșminte mai multor valori păgâne. Biblia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și pe subtilitate. Nu pe lozinci. Faci ce vrei, cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur ! Dimineața când te scoli, suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK ! Când libertatea este sfârtecată în exterior, se furișează în adâncul nostru. Nu vă faceți griji în privința sănătății ! Trece ea. Meritul cel mai mare al soției e că și - a ales un soț atât de bun. Nu vreau să fiu operat. Prefer o moarte naturală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și pe subtilitate, nu pe lozinci. Faci ce vrei cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur! Dimineața când te scoli suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK! Când libertatea este sfârtecată în exterior, se furișează în adâncul nostru. Nu vă faceți griji în privința sănătăți; trece ea. Meritul cel mai mare al soției e că și-a ales un soț atât de bun. Nu vrea să fiu operat. Preferă o moarte naturală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să-i zgârie pieptul, și apoi străpunse pântecele dușmanului, dintr-o parte în alta. Mubarrak rămase în picioare câteva momente, sprijinit mai mult de spada și brațele lui Gacel decât pe propriile-i picioare, și când celălalt își scoase spada, sfârtecându-i pântecele, rămase ghemuit pe nisip, hotărât să îndure în tăcere, fără să se plângă, lunga agonie pe care i-o hărăzise soarta. După câteva clipe, pe când călăul feciorului ei se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
capabil să-l oblige, dându-i câteva picioare, să alerge pe acea întindere spre libertatea aflată la doi pași. Se lumină de ziuă. Alungă hienele și șacalii, dar vulturii continuau să vină cu zecile, pângărind cerul cu zborul lor funest, sfârtecând cu ciocurile lor puternice carnea celor doi oameni și a animalului care cu douăzeci și patru de ore în urmă erau încă plini de viață și croncănind în cele patru zări că acolo, la marginea hamadei, chiar la hotarul „pământului pustiu“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
împreună cu soția și copiii, fiindcă această soție era evreică. Înainte de a muri a mai avut pentru ultima dată ocazia de a‑și demonstra umorul profund uman și constructiv. Umorul ăsta funcționează numai dacă vine din interior. Acest interior a fost sfârtecat de o otravă cu efect rapid. Unii mor mai discret și, poate, în chinuri și mai mari. Astfel i‑au fost distruse măruntaiele, iar povestitorul danez de basme a rămas posterității doar sub forma peliculei de celuloid. În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că‑i bine să facem asemenea lucruri cu puțin înainte de terminarea liceului, de bacalaureatul care ne dă dreptul să studiem orice. Sophie spune, taci acum și ascultă. Evident că trebuie să le fabricăm afară în aer liber, ca să nu ne sfârtece pe noi, ci pe alții, până aici e clar. Se ia un vas Erlenmayer cu gâtul larg, de format mare, capacitate cca 500 mm. Apoi se folosesc două tuburi de sticlă (eprubete), una plină cu acid azotic fumegând, cealaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]