597 matches
-
Mangalia, și ca în basmul cu copiii duși în pădure, am oftat: „Unde sunt copiii să mănânce și ei cozonac!“ Telefonul nu a mers două zile; azi s’a reparat, i s’a pus faimosul șnur în locul celui atât de sfârtecat de mâinile tale nervoase... Mi-a părut rău după el. Telefonul nu se mai mișcă. Stă lângă tabloul lui Afane. Zile întregi stă încremenit, pentru ca să intre în funcție câteodată de 8-10 ori la rând. Joi după masă a venit Irène
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
populare ale sifilisului, căruia i se mai spunea - pe lângă șangăr, șancru, sfreanț - și „lepră ovreiască” <endnote id="(695, p. 99)"/>. În 1937, Mircea Eliade era Îngrijorat că „neamul românesc” va sfârși „surpat de mizerie și sifilis, cotropit de evrei și sfârtecat de străini” <endnote id="(675, p. 63)"/>. Promovată de foarte mulți publiciști și ideologi antisemiți, imaginea „evreului sifilitic” era totuși contrazisă de alții, nu mulți. Argumentele acestora din urmă erau baia rituală pe care o practica evreul, obișnuința lui de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
foarte răi care meritau un glonț În cap, fără niciun discernământ sau judecată. Iată cea mai bună probă a influenței nefaste exercitate de ruși și uneltele lor românești asupra creierelor unora! c.h. Ăștia n-au minte, tovilor! Pus pe sfârtecat, Țanea a mai ars la polonic niște autori de versuri, ce-și Încercaseră norocul tot În ediția festivă a periodicului „Rulmentul”. Astfel, au fost scoase următoarele lucrări: „a) Poezia <<CÎntec pentru Penelopa>> de P. Stoian pentru pesimismul ei profund; b
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am pornit către casă. Cînd am trecut pe lângă grădina publică, am văzut în gard o bortă nu prea mare, pe unde putea să intre numai un copchil și m-am gândit că o fi făcută de lupchii care i-au sfârtecat oile lui Costache... − Da’, mamă, ce tot îi dai cu poveștile astea, eu n-am întrebat de bortă ci de ce a pățit tata, o întrerupe, înciudat Gheorghe, plictisit de ocolișurile făcute de mamă-sa; − Apăi, Gheorghe, eu am să-ți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin foc și sabie! Și mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Ai mei, cei dragi n-am nici o știre -, sunt, poate, descăpățânați; au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-o dus cu fiu' hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă cu glas înăbușit, se zâce că la Baia el ar fi slobozât săgeata ceea ce o rușinat dosul Măritului rege Mateiaș... L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte", în hlamida regală, "il pazzo valacho" va sfârteca inimile domnițelor, ale jupânițelor... spune el, dar brusc, cu brutalitate și scârbă, aruncă pânza cât colo și-și șterge palmele, murdărite parcă. Cârpa aiasta, tăiată bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai mei, drept obiele pentru opinci! poruncește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu tătarii și muntenii! Odată! Știi bine care era prețul! sare Duma. Acu-i mai bine?! Turcii de-o parte, tatarii de alta, Laiotă de alta! Și-au dat mâna să ne prăpădească. Săraca Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii! L-am întrebat: Acu, ce facem? rostește Luca Arbure. A tăcut, n-a ridicat ochii din pământ. Ștt!... Vine!... Boierii, cu capetele plecate, așteaptă într-o tăcere apăsătoare... Ștefan se apropie șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost războiul. Războieni să se cheme în veac! Dumnezeu să-i așeze în ceata drepților. Amin! Ștefan dă roată chiliei șchiopătând, cu ochii în pământ, gârbovit, cu gândurile răvășite: Dumnezeule! Turcii mi-o trec prin foc și sabie! Mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia!... Pe turnul cel mai înalt al Sucevei, poate flutură steagul verde al Profetului!... De ai mei, cei dragi, n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce își găsește mereu resursele reaprinderii în propria stingere. Empatic sunt purtat amețitor în tenebrele trăirii absenței celui drag, resimt intens plângerea neconsolantă a prietenului și suport, împreună cu el, dispariția-absorbție a celui drag, precum aș experimenta o decupare existențială ce sfârtecă și răpește lăsând în urmă un vârtej deschis neantului hipnotic. Simt lama ce sfredelește și taie destinul prietenului meu amputându-i un imperiu al vieții sale, secționându-i un tărâm de pulsații și vitalisme, regatul de prezență al celui decedat
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
eroului, inducând ispita revoltării față de zei și soartă. Privindu-l față în față, Tezeu își vede propria ființă pierdută în revoltare, dezorientată, angoasată și, într-un final, răpusă în demență sau suicid. Se vede pe sine înfrânt și compatrioții săi sfârtecați de cruzimea unei vieții neîndurătoare. Pentru el se deschide un scenariu cu pretenție de adevăr în care i se arată demonic sfârșitul său ce pare implacabil. Aude o șoaptă înșelătoare ce îi spune prevestitor finalul său ca și cum nimic și nimeni
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sacrificat, „marele istoric” a ajuns la concluzia că-i este mai ușor să moară, decât să dea ochi cu cel martirizat; că-i este mai ușor să moară în întuneric, ferit de ochii lumii care-l acuza decât să fie sfârtecat de mulțimea de la groapa în care fusese ascun trupul înalt și frumos al haiducului cu suflet de sfânt al lui Corneliu Zelea Codreanu! Codreanu îi scrisese că „și din adâncul mormântului îți voi striga că ești necinstit sufletește” și iată
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și jertfă, și din izvoarele subterane, sângele martirilor și eroilor noștri. Legionarii sunt suportul moral și spiritual, sunt spada care luptă împotriva răului. Nu ne ocoliți, nu vă panicați. Legionarii au fost răstigniți în piețe publice, sufletul le-a fost sfârtecat cu răni adânci, trupul schilodit în bătăi și torturi, țintuiți pe Cruce precum Iisus Hristos, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfinții Mucenici și Sfinții Părinți. Noi am propovăduit cuvântul și învățătura adevăraților creștini. Am primit osânda și moartea cu bucurie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
practică încă schimbul de produse: “Avere aveau cât le trebuia, poclozi în casa, piei de miel în pod, oi în munte. Aveau și parale stranse într-un cofăiel cu cenușa. Fiindu-le lehamite de lapte, branza și carne de oi sfârtecate de lup, aduceau de la câmpie legume. Tot de la câmpii largi cu soare mult aduceau faina de papusoi.” Romanul lui Sadoveanu are un caracter miticbaladesc, zugrăvind o civilizație pastorală milenară. Evenimentele fundamentale ale acesteia, ceremoniile sunt și ele prezente în roman
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
efemerității și se Întorc, seara, Între fețe fraternizate de spectacolul ultimei explozii de frenezia care transformă corpul și mintea și sufletul În bombe năprasnice. Întrebați-vă dacă om este cel care devine proiectil. Întrebați-vă dacă om este robotul care sfârtecă bătrâne și prunci și mesele pe care așteaptă supa caldă. Întrebați-vă dacă om este cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii luptând pentru colțul de pâine și colțul de pace al efemerității și este spulberat, instantaneu, fără să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Vatra” din Freiburg și la „Buna Vestire” de la Roma. Marcată de nostalgia depărtării, sensibilitatea lirică a poetei surprinde toate dorurile exilatului. Imaginația reconstituie dimensiunile spațiului originar în gesturi și atitudini altădată familiare: „Încins de focul verii / într-un ceas mic / sfârtec cămașa subțire / de borangic. / Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
ale nevinovatului plod. După aceasta, scroafa este atârnată într-un cârlig și lăsată să se zbată acolo, în fața oamenilor și mai ales a porcilor, probabil mai puțin impresionați de spectacol decât primii, până ce moare în urma rănilor. Apoi trupul ei este sfârtecat și ars. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, vicontele care a regizat întreaga tărășenie pune ca scena să fie pictată pe un perete al bisericii, ca să se asigure că ea se va întipări în memoria locului. Pare o scenă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai repede. Nu există alt mijloc de a-l vâna decât acesta: când își conduc puii la pășune, dacă sunt împresurați de numeroși călăreți, refuză să fugă și să-și părăsească progeniturile și se luptă cu lovituri de corn, împungând, sfârtecând și distrugând cai și călăreți; ei înșiși pier sub săgeți și sulițe, căci nu pot fi capturați vii"16. Acesta este fragmentul care conține, in nuce, mare parte din mitul pe care medievalii îl vor dezvolta. Avem deja elementele esențiale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
impietate surprinzătoare și scandaloasă, care nu prevestește nimic bun, și departe de a le oferi mâncare oaspeților îi devorează cruzi "și-i înșfăcă și, ca pe niște țânci, îi trânti jos, de li se scurse creierul, stropind pământul. Namila îi sfârtecă apoi în bucăți, își pregăti ospățul, înfulecându-i cu lăcomia unui leu crescut în munți. Mâncă de-a valma mațele și carnea și ciolanele" (9.289-293)78*. Această scenă se repetă dimineața și seara următoare. De asemenea oaspetele e cel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru el ocazia de a repeta fără încetare aceeeși experiență legată de piele, de a hăcui animalul pentru a înțelege misterul pielii, linie de unire între interior și exterior ("îl dobora cu îndemânare și privea mulțumit cum dulăii săi îl sfârtecau și-l înfulecau cu lăcomie, strânși roată în jurul pielii lui fumegânde")410*. Tot astfel e "necăjit că nu poate să-i ia și pielea"411* castorului cu botul negru (încă o figură paternă?) La fel el este frapat de spectacolul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cadavrelor. Am lucrat la săpatul gropilor până ora la 5 d.a. după care am Început transportarea cadavrelor din sinagogă la groapă și am procedat la Îngroparea lor. N-am putut recunoaște pe nimeni printre cadavre deoarece În afară de faptul că erau sfârtecați și curgeau bucăți pe jos atunci când Îi transportam, erau umflați și intraseră În putrefacție”24. În cimitir, a remarcat un gropar al Comunității, „se strânseseră o serie Întreagă de derbedei. Cadavrele erau oribil mutilate și jefuite, jaful a continuat chiar
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
a așteptat până au fost adunate din gară și Încărcate În unul dintre vagoane cca 80 de cadavre ale unor evrei care au fost Împușcați, bătuți până la moarte de ceferiști, mai ales, cu ciocanele În cap, străpunși cu baionete și sfârtecați noaptea, pe Întuneric, pe linia ferată. Din când În când erau aduși cu camioane bărbați evrei adunați de prin oraș. În fiecare vagon erau 120-150 de evrei, iar la scurt timp după Închiderea ușilor În stație, sute și-au dat
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
cu bubulițe, sînt destule pagini de citit. În primul rînd convorbirile mai mult sau mai putin literare, purtate între scriitori: prima parte din dialogul de la Cernăuți între Vasile Tărăteanu și Vasile Andru, despre satul natal și familia acestuia din urmă, sfîrtecate de graniță stalinista, si interviul luat de Cassian Maria Spiridon lui Dorin Tudoran la Chișinău (de fapt ponderea întregului număr o dau ecourile "Simpozionului literar Bucuresti-Chisinău", la care au participat doar patru scriitori din București, pe cînd de la Iași au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
Cîntece de îndrăcita). Sau: " Chircita desenăm cu labă de lup o inimă spongioasa, umflată./ Hai, îndrăcito, fă-te bufnita albă, te îmblînzește,/ strigă la sîngele negru să se-nrosească așa cum se cuvine,/ să curgă cuminte printre insulele pelerinilor cîntînd./ Bu-hu, aleluia,/ sfîrtec noaptea, tai lumină,/ mănînc moartea,/ ling grindină" (ibidem). Sau, rezumativ: "Vreau să mă îndrăcesc" (Concertul). Ținîndu-se de cuvînt, autoarea se "îndrăcește" continuu, inclusiv prin plonjarea în demență ("de sus veneau nebuniatîrnati de frînghii,/ săreau peste peisaj ca niște greeri,/ ospiciul
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
sting niciodată. Gâfâie, mușcă aerul. Niciun lanț nu-i poate opri când primesc ordinul de atac. În noaptea aceasta, din ordinul căpitanului Balboa, câinii își vor înfige colții în carnea lipsită de apărare a cincizeci de indieni din Panama. Vor sfârteca și vor devora cincizeci de vinovați pentru dezgustătorul păcat al sodomiei, ”cărora, ca să fie femei, nu le lipsesc decât țâțele și să nască”. Spectacolul va avea loc într-un luminiș din munți, între copaci pe care furtuna de acum câteva
Vechea lume nouă (Memoria focului de Eduardo Galeano, fragmente). () [Corola-website/Science/295696_a_297025]