1,322 matches
-
în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993) ŞI RELAŢIA SA CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE BOCA IEROMONAHUL (1910 – 1989)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357834_a_359163]
-
nevoințele tale grajdul se umplea de bună mireasmă; Bucură-te, că sfințindu-l prin rugăciune, nu ai primit să te muți din el; Bucură-te, că te împărtășești în fiecare săptămână cu Sfintele Taine; Bucură-te, că ai purtat cu sfială și smerenie numele Botezătorului; Bucură-te, că ai purtat în minte și în inimă pilda sa jertfelnică; Bucură-te, că fără tulburare din furtuna încercărilor ai ieșit; Bucură-te, că prin statornicia în credință ești pildă tuturor; Bucură-te, candelă
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
din punct de vedere medical, pe etape, începînd de la creșterea sînilor, apariția pilozității sub brațe și între coapse, prima menstruație ... ah, chestii scîrboase, lipsite de poezie, cartea îi căzuse în mînă din întîmplare, la biblioteca publică, și o răsfoise cu sfială și cu teamă, sexul era un subiect aproape pierdut printre discuțiile cotidiene, mare caz se făcuse la școală cu manualul de anatomie, al cărui rost nu știuse nimeni să li-l explice și inițierea în tainele vieții se făcea în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
dacă aș putea să o fac? De aceea vreau un timp să tac, Căci să scriu îmi este foarte greu! Totuși tocul pe această filă, Aleargă fără să cunoască oboseală, Poate cunoaște și el vreo idilă Dar e cuprins de sfială! Eu fiind stăpânul lui, de teamă, Că poate mă va supăra, nu scrie! Doar numai ceea ce eu iau în seamă! Pe această coală de hârtie. Dar totuși dragostea e sentiment, Dintre cele mai nobile care există, Trăiește o viață, trăiește
STUDIU! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358505_a_359834]
-
Acasa > Versuri > Istorie > ZIUA NAȚIONALĂ Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului ZIUA NAȚIONALĂ Nu păși azi cu sfială, Nu lăsa speranța-n vânt! Azi, e Ziua Națională, Noi avem un legământ! Dragi români, aveți o mamă Ce cu drag v-a legănat, Azi nici nu băgați în seamă Cât de mult v-ați depărtat! Risipiți în lumea-ntreagă
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
fost într-una, Și cu cizma pe grumaz. Când îl îndoia furtuna, El, cu lacrimi pe obraz, O lua tot de la capăt Și mereu, tot mai tenace, Numai Dumnezeu, cu mila, Știa ce în suflet zace. . . Nu păși azi cu sfială, Nu lăsa speranța-n vânt! Azi, e Ziua Națională Noi avem un legământ! Gând la gând și mână-n mână, Azi la mare-aniversare, Pentru Patria Română, Pentru România Mare =01 decembrie 2000= De fiecare dată cînd sărbătorim ziua naționață, un
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
lumină Te înfășori, mai zăbovești o clipă, Cu răzvrătirea-ți fără de pricină Frângi toata truda zbaterii de-aripă Ce străjuia iubirea-ntr-o verbină. Poate ți-aduci aminte Poate ți-aduci aminte, într-o doară, De două vorbe spuse cu sfială Când ai pășit în liniștea-i astrală Ce-o înrobise-n plânsul de vioară Și viața se scurgea din noi, banală. Dintre ruine-ntr-un amurg de seară Fiori apuși pe-un catafalc de ceară Se-nverșunau în pieptu-i de
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
viața de familie. În familia creștină este acasă comuniunea membrilor întreolaltă, dar și cu celalți oameni și mai ales cu Dumnezeul iubirii și al comuniunii. Cu alte cuvinte, așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă, de exemplu, vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește ,”taină teologică”. La fel, întreaga sa viață sau întregul dinamism al vieții sale duhovnicești, în centrul căruia se află sistemul minte - inimă, constituie o taină. De aceea, teologia are o cunoaștere mai adâncă, interioară despre elementele
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – GHEORGHE DRAGOMIR, TERRA, PLANETA SUFLETELOR RĂTĂCITE, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, BUCUREŞTI, 2014, 468 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357474_a_358803]
-
Iar tu, domn pământean al dorului întrupărilor mele, fii liniștea din care să mă trezesc în zori de zi. Sau fii crepusculul în care îmi voi lăsa neființa să plece pentru ultima oară. Treptat, cerul din mine te cuprinde cu sfiala cea dintru începuturi. TU ești CUVĂNTUL prin care rostindu-l, mă vei crea din nou. Am muguri de lumină în păr, în trupul viu, legănat de vânturi calde în ceasul universului. Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
și lumini, perpetua lupta a contrariilor, disputele eului, polemicile și retorica - o sisifica truda, ce fac din „Oglindă umbrei” o carte prin care se probează forță creatoare inspirată, fericită alegere a drumului spre inima cuvântului, prin poezia simțurilor. Prin discreția, sfiala și umilință ce-i colorează lirismul, printre accentele de exaltare cenzurata și evocare nostalgica „Oglindă umbrei” amintește suav de scrierile poetei chiliene, de o cuceritoare simțire creștină, Gabriela Mistral. Mai mult, am îndrăzni să afirmăm că, prin inserțiile mitic-revelatorii și
OGLINDA UMBREI (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357603_a_358932]
-
despre ea. Este o doamnă nesfârșit de plăcută, în compania căreia nici nu poți crede că dacă ai întâlnit-o prima oară e și adevărat! Parcă o cunoști dintotdeauna, ea îndepărtează orice stinghereală, este directă, spontană, vivace... Nu trădează nicio sfială, nu ezită să sară în a face un serviciu de folos semenului pe care nu-l lasă să o uite și să nu spere să o reîntâlnească...! Duhul de tristețe, duhul de mânie, duhul de aroganță n-o cunosc pe
FLORENTINA COCA ZIBILIANU. GENEROZITATEA PERSISTĂ ÎN OMUL ALES de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357714_a_359043]
-
este metaforică, o parabolă a vieții. La ceas de abanos, când “Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și perforat ca o sită de mii de stele de fosfor rătăcite pe cer. Întunericul, precum o pleoapă imensă, ne camufla sfiala, expunerea colectivă, plângerea în propiile fibre”, pretext pentru o întâlnire de taină, în decorul mirific, în mijlocul naturii, cu “zei contemporani distructivi și lacomi: arheologi, studenți, cecetători, biologi, turiști... Sărbătorind o clipă eternitatea unei clipe de insomnie și dorul de alții
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
o veșnicie. Corzile plâgeau în afara noastră și în noi, lăuntric, adânc... Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și perforat ca o sită de mii de stele de fosfor rătăcite pe cer. Întunericul, precum o pleoapă imensă, ne camufla sfiala, expunerea colectivă, plângerea în propiile fibre. Aburiserăm întâlnirea cu licori bahice mult îndoite cu apă și gheață, cu fum și fluid de jăratec sub hălci de berbec: ofranda noastră carnală, parșivă și sălbatecă, de la noi pentru noi înșine: zei contemporani
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
prăjitură cu glazură? - 20 de lei, răspunse mașinal, cu privirea pe sus, tânăra noastră vânzătoare. Băiatul a început să numere un pumn de mărunțiș; mai număra odată și, ca și cum nu-i ieșise socoteala, mai întrebă cu un fel, anume, de sfială: - Care e cea mai ieftină prăjitură? - Amandina -15 lei. - Dați-mi una, vă rog!, hotărâ băiatul comanda finală. - Ei, dar greu te mai hotărăști, de parcă ai fi numai tu aici... dacă ar face toți ca tine... mai articulă vânzătoarea câteva
ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358568_a_359897]
-
la dreapta, că toată lumea scrisul; chiar și culorile de steag!'' și mâna mi-o strânse cu drag. Buzele noastre cât de aproape au fost de-un sărut! ...dar am ramas la mijloc. Galbene frunze cădeau printre noi, stânjenite parcă de sfielile noastre. De-atunci mereu au căzut, peste-o carte uitată și ea în povestea cu Seabury-Western, pe malul lacului Michigan, unde buzele noastre se-ntrebau dacă fructul oprit nu cumva o fi dus la sărutul pierdut? LOVERS' FLAG Being a
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344635_a_345964]
-
lupte corp la corp, dar nu pe viață și pe moarte, ci pentru cât mai multe senzații și chemări ale trupurilor noastre, dornice de nebunii și plăceri carnale. Genny participa cu plăcere și dăruire la joaca noastră erotică. Îi dispăruse sfiala și timiditatea din prima noapte de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
se intitulează, așa cum e și firesc, “Ars Poetica” - și în el autorul ni se înfățișează în toată statura sa, cu toate atributele care-l caracterizează. Încă de la primele imagini poetice, Verbul e suveran peste suflete, el “calcă țanțoș” pătrunde fără sfială “dincoace de ferestre”, “făcându-se apoi nevăzut / printre hematiile / din auriculul drept / al Poemului ... ” (Verbul calcă țanțoș ... Sub semnul acestui Verb impetuos, autorul receptează și transmite spre oameni, semnale, elementele primordiale ale umanității: al doilea sistem de comunicare, vorbirea, cuvântul
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
-i atrăsese atenția în mod deosebit. Era curioasă ce va face, ce dorește, de fapt, acel băiat. S-a oprit în stația de autobuz deși mergea pe jos, locuia foarte aproape de locul de muncă. Băiatul s-a apropiat cu oarecare sfială de ea, i-a spus că o urmărește de mult, că o admiră și îi este dragă. I-ar face mare plăcere dacă ar accepta să o invite în oraș la o prăjitură și să se plimbe prin parc. Să
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
urmă de sarcasm, o evocare emoționantă a unei persoane care a dăruit cu generozitate Lumină în jurul său: “Timp de o jumătate de veac, Domnul Firescu Alaxandru a fost, cu pălăria sa de rabin, cu umerii aplecați sub jugul literelor, cu sfiala și blândețea unui călugăr, un copist al sufletelor, un grămătic al cuvântului scris, și vorbit, la Cancelaria Domnească a Artei. Un elegant și rafinat critic de istorie și artă, care se ascundea, cu modestie, sub o puzderie de pseudonime, în
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
de amintiri aruncate de alții în țărână. Ce aruncau neprețuitorii, aduna bunicul acasă. Lucrurile astea toate îi treceau prin ochi, prin minte, prin mână, le cumpănea de întrebuințare, le legăna în brațe până acasă și le anina în perete cu sfială. Sfântul Mirică Străinul adună din generație în generație: pământ, prăvălie la stradă, vie, grădină, dale, seră proiectată nopți întregi cu ochii pironiți în tavan și după-amieze cu facultatea de artă și creionul în mână, odaie de intrare cu efect de
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
unui foc peste care așezi din când în când câte un braț zdravăn de vreascuri uscate, devenind, practic, o veritabilă hrană a spiritului meu atât de obosit de întreaga asprime a vieții (un spirit care a încearcat să atingă cu sfială dezmărginirea - dezmărginirea de sine, de lume, de existență, de dogme, de orice până la urmă, exact ca într-un cunoscut joc teatral cu prelungi reverențe politicoase, însă deloc formale). Uneori, îmi doresc să fi avut capacitatea de a naște un soi
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
MEA - PRIMA EDIȚIE A UNEI COLECȚII DE PATRIMONIU A SCRIITORILOR ROMÂNIEI MARI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1132 din 05 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dragi confrați poeți și prozatori, Dragi prieteni și cititori, Așa cum mă ”lăudam” cu sfială deunăzi pe unele rețele literare și de socializare, a fost editată o primă ediție a unei colecții de lux, transnațională, cu cei mai importanți scriitori ai României de dincoace și de dincolo de Prut, așa cum a întregit-o și blagoslovit-o
PRIMA EDIŢIE A UNEI COLECŢII DE PATRIMONIU A SCRIITORILOR ROMÂNIEI MARI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360308_a_361637]
-
emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă, ca o gură spre o altă dimensiune. Am bătut ușor, cu sfiala, ca și cum m-aș fi aflat în fața unei chilii monahale. -- Bucuroși de oaspeți? întreb. -- Intra, spuse el cu voce blândă, si imi zâmbi larg. Ochii săi plini de înțelepciunea adânc și tainic păstrată a străbunilor, păreau că mă citesc că pe
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă, ca o gură spre o altă dimensiune. Am bătut ușor, cu sfiala, ca și cum m-aș fi aflat în fața unei chilii monahale. -- Bucuroși de oaspeți? întreb. -- Intra, spuse el cu voce blândă, si imi zâmbi larg. Ochii săi plini de înțelepciunea adânc și tainic păstrată a străbunilor, păreau că mă citesc că pe
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă, ca o gură spre o altă dimensiune.Am bătut ușor, cu sfiala, ca și cum m-aș fi aflat în fața unei chilii monahale.-- Bucuroși de oaspeți? întreb.-- Intra, spuse el cu voce blândă, si imi zâmbi larg. Ochii săi plini de înțelepciunea adânc și tainic păstrată a străbunilor, păreau că mă citesc că pe
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]