1,017 matches
-
a zborului este că ai șansa să lucrezi cu atâția oameni diferiți, interesanți. Acum, totuși, cred că ar fi chiar drăguț să lucrezi cu aceiași oameni în fiecare zi. —A spus să te duci să-l saluți. Lydia se sprijină sfidător de ușa toaletei. Sper că își dă seama că tocmai a intrat cineva acolo, pentru că dacă se deschide brusc ușa, o să cadă înăuntru. Cine? Mă străduiesc să par că-i fac pe plac. —Mike, adică Mike căpitanul. —Ce vrea? —L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aruncă Jemima, dându-se cu rimel pe gene. Mami zice că o femeie trebuie Întotdeauna să gândească pe termen lung. Trebuie să-ți planifici cu grijă fiecare pas. Dacă faci o mișcare greșită, te-ai ras. — Vorbești prostii ! spune Lissy sfidătoare. O relație se referă la două minți care gândesc la unison. La două suflete pereche care se găsesc. — Suflete pereche ! pufnește Jemima cu ușor dispreț și mă privește. Emma, eu atâta-ți spun, dacă vrei să ai pe deget un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
naibii ! O, Doamne. Ce naiba să-i spun ? — Mi s-a părut că... chiar rezonează, spun Într-un final. Ce anume rezonează ? face Nick. — Păi... Îhm... Îmi dreg glasul. Rezonanțele. Se așterne o tăcere stupefiată. — Rezonanțele... rezonează ? spune Artemis. Da, zic sfidător. Da, rezonează. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dându-mi ochii peste cap și Încep să bat frenetic la computer. OK. Discuția despre carte a fost un fiasco total. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-o. Jack clatină din cap. — Tu ai nevoie de cineva care poate să aprindă scânteia. Cineva care să te stimuleze. — Ți-am spus, nu tot ce ți-am spus În avion e adevărat. Connor mă stimulează foarte tare ! Îl privesc sfidător. Vreau să spun că... ultima dată când ne-ai văzut Împreună, eram destul de furați de valul pasiunii, nu ? — A, chestia aia. Jack ridică din umeri. Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o pune În buzunar, iar pentru câteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final. Ridică capul și mă privește cu o expresie ilizibilă. Te-ai despărțit de Connor. Îmi sare stomacul. Nu știu ce să zic. — Deci. Îmi Înalț bărbia, sfidătoare. Te-ai hotărât să mai stai. — Da, păi... Își Întinde degetele și le privește scurt. M-am gândit că n-ar fi rău să arunc o privire mai temeinică asupra filialelor noastre din Europa. Ridică ochii. Tu ? Vrea să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
despre tine ? Nu se face așa ceva ! Mami mi-a spus Întotdeauna că nu trebuie niciodată să-i arăți unui bărbat care sunt adevăratele tale sentimente față de el și nici ce ai În geantă. — Ei, acum e prea târziu, spun ușor sfidătoare. A văzut deja tot. — Atunci n-o să meargă niciodată, spune Jemima. N-o să te respecte niciodată. — Ba da, o să mă respecte. — Emma, spune Jemima aproape cu milă. Nu Înțelegi ? Ai pierdut deja. — Ba n-am pierdut ! Câteodată am sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți spun. Ei bine, poate că eu nu am chef să aflu ! răspund sfidătoare, răsucindu-mă pe călcâie, mișcare În urma căreia Încep să zboare pietricele În toate direcțiile. Ne fixăm unul pe celălalt ca doi dueliști. Respirația mi s-a accelerat vizibil. Evident că vreau să știu. Iar el știe că vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu așa‑zisul meu tur cu ghid. OK, știu că zece minute din trei ore de făcut turul orașului nu e atât de mult, dar am văzut un pic din el, nu? Am ajuns până la Saks totuși, nu? — Da, zic sfidătoare. Da, dacă vrei să știi, chiar acolo sunt. Ceea ce e aproape adevărat. Pot foarte bine să mă duc și acolo după ce termin aici. — Bravo! zice Luke. La ce te uiți în clipa asta? Ia mai lasă‑mă în pace. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pricepe la muzică. Anul trecut a dat la Londra un recital de sonate pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu realizările. Deci. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ofertă îi aparține persoanei de la telefon. La 150 de lire. O sută și cincizeci de lire, doamnelor și domnilor. Urmează o tăcere încordată și, brusc, îmi dau seama că îmi bag unghiile în carnea palmelor. Două sute, zice fata în roz sfidătoare și cei prezenți își țin respirația. Și spuneți‑i licitatorului anonim, domnișoara Miggy Sloane, că oricât oferă ea, pot să ofer și eu. Toată lumea se întoarce să o privească pe fata în negru, care murmură ceva în telefon, apoi încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de Revelion? Toată lumea vrea haine noi și nu mai sunt nici măcar trei zile întregi până atunci. Iancu tăcu brusc. Stătea neclintit dinaintea croitorului. Arăta extrem de calm. Apoi vocea lui se auzi din nou urcând de la tonul foarte dezamăgit la foarte sfidător, ca să salte în final la supremul grad al revoltei. În același timp începu să se plimbe cu pași mari de la un capăt la celălalt al salonului, cu cüpp-ul lui greu - albastru-levant, din cea mai scumpă catifea și căptușit cu pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Luca. Ochii de italiancă, închiși la culoare, îi ardeau cu o privire care-ar fi putut să închege și laptele. Deci, asta înseamnă la tine să mergi în parc, da? Sofia a ignorat-o pe Alison și s-a uitat sfidătoare la Luca, care a ridicat din umeri cu nonșalanță. —M-ai mințit! a urlat femeia, împingându-și fața spre înainte, astfel că nasul îi ajunsese la doar câțiva centimetri de cel al lui Luca. Acesta s-a tras puțin înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spuselor lui Luca. Femeia și-a îndreptat spatele, pe toată înălțimea sa de un metru și cincizeci și cinci de centimetri. Pieptul amplu îi tresălta din cauza senzației tangibile de nedreptate. După care Sofia și-a ridicat bărbia într-un gest sfidător. — Ce mamă ar vrea ca pruncii ei să fie îmbrăcați ca niște maimuțe de la circ în timp ce tatăl lor se însoară cu o curvă jegoasă? Pentru prima dată, în vreme ce accentua acel penultim cuvânt, Sofia a privit-o pe Alison direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și dea seama ce face. Bufnetul palmei care-a aterizat pe obrazul puștiul a plutit între ei preț de câteva secunde. Apoi femeia a rămas cu ochii larg deschiși, în timp ce băiatul și-a lipit palma de obraz cu o expresie sfidătoare în priviri. —Bou imatur ce ești! a strigat ea. Nu poți, măcar o dată în viață, să conștientizezi enormitatea a ceea ce tocmai s-a întâmplat, în loc să servești o replică facilă și irelevantă? Sunt sigură că până și tu poți să asumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să răsucești lucrurile ca să pară că e vina mea. Tu ești cel care a făcut „o oprire“ și s-a lăsat hăcuit de fosta soție. James a rămas nemișcat în fața ei, continuând s-o privească în ochi cu o atitudine sfidătoare, dar renunțând la tentativa de a trece pe lângă ea ca să iasă în hol. —Spune-mi numai atât, i-a dat înainte Julia, de data asta pe un ton mai blând. De ce a trebuit să te duci acolo? Credeam că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ești cea mai răzbunătoare ființă, atunci când ți se pare că vreun om te-a desconsiderat. — Nu-i adevărat! Julia părea jignită de moarte din cauza atacului - așa cum îl considera ea - la adresa caracterului ei nepătat. — Dă-mi un exemplu, a adăugat ea sfidătoare. Susan și-a mângâiat bărbia prefăcându-se că ar căzut pe gânduri. —Aaaa, păi, ia să vedem, ce exemplu să aleg? Sunt așa de multe... A, știu, pantofii Jimmy Choo! Julia s-a înroșit ușor și s-a foit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a dat ochii peste cap. Nu, doar că tunsoarea aia e hidos de neatrăgătoare. Și, oricum, spune-mi tu mie ce alt bărbat se oprește din drumul spre casă pentru ca fosta lui nevastă să-l tundă! Julia s-a uitat sfidătoare în jurul mesei. Toată lumea clătina din cap în semn că nu, nici unul dintre soții lor nu făcuse vreodată așa ceva. Presupun că ar fi putut să fie și mai rău, a remarcat Alison. Aceasta a fost singura voce curajoasă care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-a răspuns: — Da, dar dacă n-ai fi fost tu să le stai în cale, mama și tata s-ar fi împăcat. Fiona a tresărit uluită de vorbele alea. — Cine ți-a spus asta? —Mama, i-a replicat puștiul sfidător. Zice că ești o vacă, a adăugat el ca o concluzie târzie, plină de amabilitate. Și așa ieșise la lumină dovada - dacă mai era nevoie de ea - că țelul Belindei în viață era să-și înrăiască singurul copil împotriva noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
situația e destul de dificilă. Sofia s-a uitat la Alison impasibilă, după care a ridicat în sus, încet, degetul mijlociu. Stați-ar în gât! Ambele femei au rămas nemișcate câteva clipe, holbându-se una la cealaltă - Sofia cu o privire sfidătoare, ea perplexă. Alison a așteptat să vadă dacă mai urmează și vreun alt răspuns, dar, după câteva secunde jenante, a realizat că era limpede că nu avea să mai fie nimic. A, am înțeles, a rostit ea rece. Ei, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia a ridicat din umeri. —Pentru mine nu e. —Grozav! Mă bucur să aud asta. Atunci când putem să începem să încercăm să facem un copil? a întrebat el împreunându-și brațele pe piept și privindu-și soția cu un aer sfidător. Julia nu voia să poarte discuția aia atunci. De fapt, nu voia să poarte discuția aia niciodată. Pentru că știa că tot ce avea ea de spus avea să-i displacă foarte tare lui James și că asta ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iar chipul îi era foarte palid. —M-ai privat de șansa de a-mi ajuta băiatul când avea mai mare nevoie de mine. —Ei, haide, David! Mergi puțin cam prea departe! Nu mai spune? i-a replicat bărbatul privind-o sfidător. Încearcă și dă câțiva ani înainte și pune-te în locul meu. Închipuiește-ți că Jessica e cea din spital și c-a fost internată din același motiv. Iar eu ți-aș ascunde situația asta. Ție ți-ar conveni? Fiona nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rămână gravidă. —Ei, te rog să mă scuzi pentru că vreau să mă gândesc serios dacă să aduc pe lume încă o ființă umană! Dar asta sunt eu, a adăugat Julia cu maxilarele încleștate, uitându-se la el cu o privire sfidătoare. —Și eu m-am gândit la asta foarte serios. Așa cum am făcut și atunci când am decis să mă însor cu femeie care am sperat c-o să devină și mama copiilor mei. Acum, se pare, c-ar fi trebuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acela verbal a lovit-o pe Julia în plin. Câteva secunde, femeia a rămas fără replică. —Asta să-mi spui tu, a răspuns ea pe un ton scăzut, dar amenințător. —Ești o femeie ciudată, asta ești, i-a declarat bărbatul sfidător. — Nu mai spune? În ea, Julia era îndurerată de respectiva acuzație, dar, la exterior, n-a afișat decât o expresie oripilată. Și pedeapsa cea mai potrivită pentru comportamentul meu „ciudat“ a fost să te duci și să-ți lași sămânța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mare parte a Atlasului, frumoasele addax din hamada, de cealaltă parte a întinsei sekia care cu mii de ani în urmă fusese un râu cu multă apă, și de aceea alesese acel colț cu câmpii pietroase, nisipuri nesfârșite și munți sfidători, la paisprezece zile de drum de El-Akab, pentru că nimeni în afară de el nu râvnea la cel mai neospitalier pământ din cel mai neospitalier deșert. Rămăseseră în urmă pentru totdeauna vremurile glorioase când tuaregii luau cu asalt caravane sau îi atacau urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]