1,535 matches
-
totul neînsemnat la alegerile din noiembrie 2000. Naționalismul extrem a fost absorbit aproape În totalitate de Partidul România Mare (ceea ce a stimulat ascensiunea sa electorală; inițial, ultranaționaliștii se Împărțeau Între mai multe partide); este un partid care nu s-a sfiit să-și proclame deschis resentimentele față de evrei, țigani sau maghiari, ca și față de Occident. Această atitudine a adus P.R.M. destule voturi, dar și oprobriul Europei și izolarea pe scena politică. În ultimii ani, constatând impasul În care a intrat, Vadim
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de la Sofia. Din 1938, a preluat catedra de slavistică a Universității din Iași. Interesant este că, spre cinstea lor, toate forurile științifice cărora li s-au cerut informări referitoare la fostul pușcăriaș, înfierat ca "dușman al poporului", nu s-au sfiit să vâslească împotriva curentului (adevărat, și vremurile se mai schimbaseră). Filiala Academiei (sub semnătura lui Cristofor Simionescu) îl consideră "un om de știință de mare valoare", Universitatea, la fel ("om de știință în adevăratul înțeles al cuvântului"), Facultatea de Filologie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de mare valoare", Universitatea, la fel ("om de știință în adevăratul înțeles al cuvântului"), Facultatea de Filologie (decan. G. Istrate) subscriind ("unul dintre cei mai valoroși specialiști"). Ba chiar și organele locale de partid (prim-secretar, Miu Dobrescu) nu se sfiesc să-l catalogheze drept "valoros om de știință". Acest ultim referat conține și o mică minciună... bine intenționată: vrând să sugereze că profesorul este în continuare activ și util, afirmă că ar avea "o serie de lucrări ce urmează a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cam fost luat de val. Nu pentru că, între timp, mi-aș fi schimbat opiniile; regret doar faptul că, în focul polemicii, am tratat un eminescolog de certă valoare (Georgescu) la un loc cu un amator încăpățânat (Cernăianu) ce nu se sfiește să recurgă la omisiuni și chiar falsuri în susținerea teoriilor sale. Ultima carte datorată lui N. Georgescu, "Scrisul ca o taină", este o adevărată bijuterie prin exemplaritatea cercetării filologice și coborârea în amănunțimi și finețuri de nebănuită acuitate. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
modestă (dar, cum ar spune Caragiale, "curățică"), cu un regim de apariție aleatoriu ("revistă cu volum și periodicitate variabile") și cu un preț de-a dreptul prohibitiv, publicația pășcăneană dovedește, număr de număr, că are ceva de spus, nu se sfiește s-o facă răspicat, fără urmă de complexe provinciale și într-o foarte îngrijită limbă românească. Iar citatul din Titu Maiorescu așezat pe frontispiciu deslușește de la bun început conduita demersului redacțional: "Critica a fost și va rămânea o lucrare necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
semnate de Codreanu: "Eminescu, dialectica stilului" (1984), "Modelul ontologic eminescian" (1992), "Dubla sacrificare a lui Eminescu" (1997), "Controverse eminesciene" (2000), "Mihai Eminescu" (2004), "Eminescu martor al adevărului" (2004). Am ales mai întâi titluri dedicate Luceafărului, întrucât Th. Codreanu nu se sfiește să-și manifeste un adevărat cult pentru Eminescu (să fie, oare, momentul?) În Jurnal: Încep tot mai mult să-mi dau seama că, fără acest geniu, noi, românii, n-am avea nici o noimă pe lume. Primul lucru pe care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
declare ce li se ordona (atât întrebările, cât și... răspunsurile erau formulate de consilierii sovietici!) Pătrășcanu a rămas demn și inflexibil până la capăt: "scuip pe acuzațiile voastre!" a ripostat la proces, dar bunul său prieten Belu Zilber nu s-a sfiit să-l acuze că a plănuit, între altele, "să asasineze în primul rând pe Dej, apoi pe Emil Bodnăraș și alții, după ocazie" (!!) Culmea e că tocmai Zilber, după revizuirea procesului din 1968, avea să ceară... despăgubiri morale fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fie exclus din Uniunea Scriitorilor pentru plagiat. Boacăna a fost prea mare, astfel justificându-se excluderea fără precedent a unui scriitor din aparatul de propagandă însărcinat cu îndoctrinarea scriitorilor! Publicându-și în 1982 primul său roman, Vasea nu s-a sfiit să plagieze conștiincios și din dreapta, și din stânga, inclusiv din... Balzac! Măcar dac-ar fi copiat traducând din franceză! Mai la îndemână i s-a părut să transcrie direct dintr-o carte apărută la București, desigur, în limba română. Așa că, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
exeget al lui Freud. Numai că eroinele cu pricina fiind, acum, gospodine la casa lor, lectura le-ar putea aduce, pe lângă șoapta gâdilitoarelor amintiri, niscaiva complicații familiale, bașca disconfortul detalierii publice a ședințelor de amor. Unii (Nina Cassian) nu se sfiesc să procedeze, în jurnalul tipărit, la fel, alții inventează nume de cod, în vreme ce un Mircea Eliade, care și-a ținut cu scrupulozitate jurnalul din liceu până-n ultima clipă, a evitat programatic orice referire la delicatul capitol... Gavriliu a lucrat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
asemenea probe de neîndemânare lingvistică). Dar, să revenim la pălărie. Evident, e-o figură de stil până la această vârstă, nu m-am învrednicit să port pălărie. Dac-o iau ca metaforă, trebuie să observ că onorabilul academician nu s-a sfiit să-mi accepte pălăria atunci când, în ani grei, i-am jucat două piese în aceeași stagiune la Teatrul Național din Iași. Mai mult: când domnia sa a împlinit 60 de ani (1988) am dus Naționalul ieșean la Chișinău, spre a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a lui Blaga: "limba este întâiul mare poem al lumii". Grigore Vieru, și el plecat în altă lume, își exprimă nădejdea că, atunci "când va fi întreagă limba română, va fi întreagă și țara." Un scriitor din Danemarca nu se sfiește să afirme că "singura limbă care mă întregește ca om este limba română (...) de 40 de ani de când sunt rupt de ea, limba română continuă să-și desfacă evantaiul imensității în fața ochilor mei". Apar și diverse idei de completare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
totul la termenii unui dualism religios. Lumea era sfâșiată de un uriaș conflict de tip maniheist : „creștinismul dumnezeiesc” versus „jidănismul diavolesc”. Pentru rezolvarea „chestiunii evreiești”, N.C. Paulescu propunea Încă din 1913 o soluție „radicală”, „simplă și comodă”, fără să se sfiască să vorbească chiar de „exterminare”. Dacă „jidanii” sunt „hoți și asasini”, precum și „paraziți rău- făcători”, nu există decât soluția finală a „deparazitării” : „Putem oare să-i exterminăm - cum bunăoară se ucid ploșnițele ? Acesta ar fi mijlocul cel mai simplu și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
transport spre Europa și cumpără pachete mari de acțiuni în companii europene de gaz și petrol importante; capitalul rusesc se infiltrează pe căi mai mult sau mai puțin oculte în economia multor țări europene, inclusiv a României. Rusia nu se sfiește să utilizeze arma energetică în relațiile politice, iar eficiența acesteia este deja demonstrată. În plus, economia Rusiei se află pe un trend puternic ascendent, iar forța sa militară este în plină refacere. Are mai puține atuuri pe partea politică. UE
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
este o manifestare clară a setei de putere, iar realizarea ei este posibilă într-un stat în care societatea are o istorie și o mentalitate dispuse să o accepte. În America Latină, asemenea condiții încă există. Drept urmare, Hugo Chavez nu se sfiește să ceară câte mandate poate el duce. Și înaintea lui, președinții din Ecuador, Bolivia și Columbia au cerut și au obținut același lucru. Imaginați-vă ce reacție ar stârni o asemenea pretenție într-o țară europeană. Nici măcar Putin, despre care
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
de neegalată valoare științifică în istoriografia românească. Tot acolo am ascultat într-o seară o conferință a lui Emil Panaitescu, pe atunci profesor suplinitor la Universitatea din Cluj, din pricina unei curioase atitudini pasive a lui Vasile Pârvan (care nu se sfia să râdă în public de „țiganul”, cum i se spunea lui E. Panaitescu), și care, după moartea lui Vasile Pârvan și a tânărului G. G. Mateescu , fiind membru al partidului liberal, a fost numit director al Școalei Române din Roma
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
noi-admiși trebuie bine verificați. Din categoria celor grăbiți să se înscrie într-un cuib, pentru a-și apăra situația personală, citez pe Al. Neagu, fratele prietenului meu George Neagu, deși fusese întotdeauna un categoric dușman al Legiunii. Nu s-a sfiit însă să îmbrace cămașa verde și să se bată cu pumnul în piept, strigând „Trăiască Legiunea și Căpitanul!”, din pricina slăbiciunii unui prieten al lui, grăbit să-l primească în cuib. Bine înțeles că aceasta nu l-a împiedicat să-și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
française”: „După cincisprezece ani de luptă revoluționară, republi-[308]canii francezi s-au dat pe mâna unei săbii” (adică a lui Bonaparte); pe noi, cel puțin ne-a dat Hitler pe mâna sabiei lui Antonescu și acesta nu s-a sfiit să taie cu ea fără cruțare! Încă din 1943, ca și la începutul anului 1944 guvernul Antonescu și Statul Major refuzau trimiterea pe front a câtorva noi divizii românești, pentru apărarea Basarabiei și a Moldovei, deși acum, în 1944/1945
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai-nainte, marginile strâmte între care o opoziție oareșcare este chemată să se miște aici, între protecția rusească de o parte și suzeranitatea turcească de alta. În capul acelora care lucrau la răsturnarea Domnului era Gheorghe Bibescu; el nu se sfiise a sfătui pe Ghica să abdice „din cauzapierderii afecțiunii poporului român și a lipsei de încredere în el”. În noua adunare, opozanții erau în majoritate și Consulatul General rusesc îi sprijinea pe față. ... În mijlocul acestei stări de lucruri este un
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
pădurile de la munte ale clerului și ale mănăstirilor. ... Susținut de spiritul trufaș al cancelariilor de la Petersburg, principiul care a ucis Obșteasca Adunare în cursul anului trecut reapare astăzi mai viu decât oricând și împuternicitul companiei rusești de mine nu se sfiește să adreseze A. S. S. Domnului Țării Românești, pe ruinele libertăților patriei sale, petiția aici anexată. Acesta o apostilează în mod favorabil, adresând-o sfatului său care o face să izbândească. Apoi, după ce dă seamă de hotărârea Patriarhului, care pronunță divorțul
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-a dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire pe care acum o regretă sincer. Bunicii au rămas în memoria afectivă a septuagenarei ca un luceafăr nestins... Cu mai multe zeci de ani în urmă, în lumina ca
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
complet e doamna avocat Eugenia Vițelaru, chiar așa, Motănica-i doar pentru lumea asta proastă, iar Tarantoaca a sărit ca arsă și a vrut să știe despre ce lume proastă vorbește ea, fiindcă și Năsoasa și Motănica și mama nu se sfiau Îndeobște să vorbească și-n prezența ei despre Tarantoaca aia și prostovanca aia, Însă de astă dată taberele erau altfel Împărțite. Năsoasa și Tarantoaca erau trup și suflet Împotriva Motănicăi ca s-o Împiedice să și-l bage pe bărbatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
altcineva, și-mi spuse să am puțină răbdare până naște, iar Între timp o să aibă grijă s-o instruiască pe roșcovană. Tot e bine că a ajuns să fie sinceră cu mine. Totuși peste câteva zile uita și nu se sfia s-o ia de la cap cu minciunile. Nu-s gelos de felul meu, o știe doar, dar toate fofilelile astea și păcatele mărturisite doar pe sfert mă cam scot din sărite. Mai Întâi mi-a spus că s-a bărbierit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcut, Restoiu a zis, și eu iarăși am zis că să-i fie țărâna În ceaiul copiilor și nepoților, deși Ortansa a rezistat scenariilor sale tumultoase și nu i-a cedat. Dacă nu cumva m-o fi mințit din nou, sfiindu-se să-mi mărturisească o perversiune de zece ori mai atroce decât aceea de a se lăsa bărbierită la fund și dezinfectată cu limba de asistenta aia roșcovană. Totuși n-o prea vedeam coborându-se până Într-atât Încât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
timpului Părăsirea unui an vechi și intrarea Într-unul nou ne predispun la o reflecție asupra timpului. Ce este timpul și cum ne situăm În raport cu el? Interogațiile În legătură cu natura sa au fost mereu În actualitate. Marile spirite nu s-au sfiit să cerceteze această problemă. Să reținem ce ne spune Fericitul Augustin: „Dacă nimeni nu Încearcă să afle asta de la mine, știu [ce este timpul - n.n.]; dacă eu aș vrea să explic noțiunea cuiva care mă Întreabă, nu mai știu”. Să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
deținătorul autorității pe plan local - cel mai adesea preotul - decât de orice altă personalitate publică. În controversele legate de secularizare au existat puține curente intelectuale care au formulat susțineri la fel de Îndrăznețe ca acelea ale adepților ideilor eugeniste, ce nu se sfiau să afirme că societatea, statul și relațiile umane ar trebui să se bazeze pe legile vieții descoperite de știință, și nu pe poruncile divine prescrise În Biblie 28. Cu toate acestea, eugeniștii români nu se proclamau ateiști sau agnostici. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]