4,171 matches
-
a început să se închine, exclamând: “Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac!” apoi, către noi: - Hai, ridicați-vă și ziceți după mine: “Tatăl nostru care ești în ceruri...” - Tatăl nostru care ești în cer... murmuram noi din bănci. - Sfințească-se numele Tău... - Sfințească-se numele Tău... La sfârșitul rugăciunii, părintele a continuat: - Acum ziceți și voi: “Doamne, iartă-mă, că nu știu ce fac!” - Doamne, iartă-mă, că nu știu ce fac! Au murmurat îngerașii din bănci. Și toți ne-am închinat. Apoi, părintele ne-a ținut
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
am avut-o-n dreptul meu, Ca să ajung cândva Acasă, în sân preasfânt de Dumnezeu. Ce să mai spun iubit Isuse, decât că-s slab? Te rog să ierți! Mărește-ne la toți credința și rând pe rând să ne sfințești, Oricât de grea ne pare clipa și cerul mai îndepărtat, Să nu uităm de mântuirea, ce prin har sfânt am căpătat. Ce-i mai de preț, privind în zare, gândind la promisiunea-Ți dată, Când îmbrăcați în haine albe, ne-
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
i-a dat viață si care este simbolul bunătății și dărniciei, cel mai curat simbol-mama. Poetul se închină cu recunoștință în fața măicuței sale, căreia îi poartă un dor nemărginit și căreia îi cere iertare din toată inima. Lacrimile sale curate sfințesc amintirea mamei pentru care poartă o veșnică iubire. Tabloul măicuței sale îl emoționează într-un mod unic. Despre “ne-nduplecatele iubiri” Sandu Cătinean scrie cu un condei înmuiat în nostalgie căci aceste iubiri îi par nemuritoare. Călătorește prin timp cu ele
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
străbătând prin pânza vremii. Iubirea sa este mistuitoare și arde neîncetat într-un potir de taine preacurate. Sandu Cătinean este și un poet patriotic care își cântă țara în versuri cum puțini poeți ar ști să o facă. Glia sa sfințită cu lacrimi îl cheamă la datorie și nu își dorește decât ca pacea să se aștearnă pe tâmplele țării și să strângă petale de armonie de pe brațele ei. Zbuciumul său interior îl determină să scrie adevărate scrisori patriotice în care
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
rog revino cînd frunze-or să mă pradeCa o salvare veche, dintr-un tomnatec pat.... VIII. RUFE PE SÎRMĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017. Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldică date la sfințit prin biserici, aducătorii de ploaie cu broaște și pești navighează și ei prin porturile speranței, înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației, tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în ... Citește mai mult Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldicădate la sfințit prin biserici,aducătorii de ploaie cu broaște și peștinavighează și ei prin porturile speranței,înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselorideologii, mai trăgînd pe vîrful unghieivreo două, trei icre de știucă,mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscatal băcanului miop,în timp ce guvernantele
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
vesel la malul unui rîu, în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric, dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins, și-o iei pe arătură, tiptil, spre
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
rufa vesel la malul unui rîu,în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii,prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu,orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fiecînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid,cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie,sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric,dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins,și-o iei pe arătură, tiptil, spre
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să nu-l vezi, Și-apoi nici cruce să nu-ți faci» - / Zice o vorbă. De ce taci? Nu am zis drept ce am rostit?” / „Da cum nu? Bine ai grăit” - Răspunse capra - „dar știu eu / Că «pân’ ajungi la Dumnezeu, Sfinți-ți iau sufletul», copile! / Lasă-mă doar câteva zile Și îi vedea că de cutează / Să dea pe-aici, o încasează! Atent să fii ca nu cumva / Tu să vorbești cu cineva De toate lucrurile-aceste, / Ca el să nu prindă
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
spune odată, pe cine ai văzut? Parnasie oftă, se uită pe rând la fiecare, apoi zise încet: — Preacuvioase, eu am văzut, uite așa cum te văd pe dumneata, niște sfinți. Hă-hă-hă! - râse gros Stejeran. Hă-hă-hă! Ce-ai văzut tu, mă Parnasie? Sfinți? Ei, bravo! Ei, hai că-mi placi! — Vedeți? - zise trist Parnasie. Știam eu c-o să râdeți. — Stai, frate, că nu râdem toți! - zise Metodiu zâmbind. I-ai văzut, i-ai văzut, să fii sănătos. Dar cam câți erau? — Cam doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut ce zici c-ai văzut... — Audă-te Domnul, preacuvioase! - sări bucuros Parnasie. Auziți, măi? Mă crede! — Te cred - urmă Metodiu - dar nu cred să fi fost sfinți. Necuratu, frate Parnasie, ia câteodată, spre ispitirea dreptcredincioșilor, forme de care, pe bună dreptate, p-ormă te crucești. Au fost cazuri când Aghiuță i s-a arătat omului sub înfățișarea dulce a unei vădane, au fost feciori care, după obșteasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
va fi a mea“ - mi-a făcut el complice cu ochiul și, în câteva zile, vila a fost gata. Tot el a adus ursul și lupul, pe care i-a împușcat cu mâna lui. Iar la sfârșit a insistat să sfințim casa. N-am reușit să-l fac, cu nici un chip, să renunțe. A doua zi, când m-am trezit de unul singur, deja toți cei de aici mă urau, pe bună dreptate. Mi-au trebuit ani de zile ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într-un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci cînd sfințești pîinea. 3. Maria Dimitrievna Kașkina, născută contesa Buturlin, relatează despre părintele Serghei de la o distanță În timp de circa treizeci de ani. „În casa care aparținea mănăstirii, Nilus trăia Împreună cu soția sa, născută Ozerova, și cu prima lui iubită, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
străini, aveau darul de a liniști spiritele. Amânarea îndeplinirii promisiunilor a dus la „Răscoala de la Salva” din 10 mai 1763, condusă de Tănase Tudoran, care i-a îndemnat pe grăniceri să nu depun jurământul de credință față de împărat, atunci când se sfințeau steagurile regimentului grăniceresc din Năsăud. Această revoltă, determinată, în principal, de menținerea stării de iobăgie, a amplificat fenomenul de bejenie în Moldova, dup cum este scris în „Consignațiunea lui Enzenberg” din 1778, care, înainte de a ajunge guvernator militar al Bucovinei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia, săpată și pietruită puțin după anul 1950. Îmi amintescă că a fost 216 sfințită de preotul Ion Păvăluță, sfințire la care a participat tot satul. Fântâna de pe imaș a fost și este pomana spre pomenire a familiei Vasilaș și ar trebui să-i poarte numele celui care a făcut-o: moș Vasile Vasilaș (Costănoiu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ilie. În iunie erau culese cicoarea, cimbrișorul , usturoiul de leacă (aiul), osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, sânzienele galbene, mușețelul și pojarnița. În iulie se culegea busuiocul, lângă alte plante pentru farmece și vrăji. După ce busuiocul era sfințit, era arsă în foc, iar cenușa rezultată era folosită ca pudr aplicată peste bubele de la gura copiilor. Busuiocul, împreună cu leurda, aiul, leușteanul, măghiranul aveau proprietăți tămăduitoare și erau considerate plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se făcea „pom” mare,încărcat cu de toate. Tot atunci se dădea de pomană: pat, plapumă, scaun, masă, haine. Pomenirea se făcea la jumătate de an, la un an, iar la șapte ani se dezgropa. Se făcea slujbă și se sfințea mormântul și scheletul, considerându-se că mortul și-a dobândit odihna de veci. Acestea erau obiceiurile la mort pe care unii locuitori din Filipeni le țin și acum, cu tot scenariul, cu cele 12 punți pentru cele 12 vămi ale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rece ca gheața, care‑l supără la ochi. Cartea poștală cu imaginea Maicii Domnului din Lourdes stă ghemuită la picioarele Mântuitorului - de fapt acolo îi este și locul, nu sus, la cap - unde a fost adusă de curent. Și apa sfințită din vasul de ceramică în formă de inimă se mișcă și face valuri. Rozariul, care provine tot de la Lourdes și a fost dăruit de o vecină, se balansează ușor încoace și‑ncolo, împins de vântul proaspăt al tinereții. Vântul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
luminos de omăt. Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de spini Schimbată-n petale de flori și lumini. Voi căuta prin noapte răposaților urma Calea spre Viață, Păstorul și turma. Prin pustiuri voi trece, prin valea adâncă Să beau aghiasma sfințită din Stâncă. Să mă scutur de praful stelar și de tină Să mă mirui pe frunte cu har și lumină. Să mă botez în ploaia Duhului Sfânt Din nou să mă nasc înviind în Cuvânt. Referință Bibliografică: CĂLĂTORIA PRIN VIS
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
dumincă și sărbătoare, la Sfânta Liturghie pe care o făceam sub cerul liber la o troiță în cimitir, ne puneam în genunchi cu toții și înălțam rugăciuni ca Dumnezeu să ne ajute să continuăm construcția. La 5 iunie 1988, s-a sfințit sfântul lăcaș, iar poetul Ioan Alexandru a ținut un vibrant cuvânt de învățătură în fața a 15.000 de creștini", îmi spune Părintele Isidor Berbecar. În curtea noii biserici veghează veșnicia biserica veche, monument istoric adus aici în vremea în care
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
în „arhivele“ cerului, ci și în rândul capodoperelor arhitectonice. Complexul de la Mănăstirea Săpânța este opera renumitului arhitect Dorel Cordoș din Municipiul Sighetu Marmației, transpusă în lemn și piatră de meșterul Ioan Știopei, zis Buga din Comuna Bârsana. Biserica a fost sfințită la data 31 august 2003, (iată anul acesta - 2013, se vor împlini zece ani de la acest sfânt și măreț moment), eveniment la care au participat mai mulți episcopi - membrii ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mulțime mare de preoți
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
imbold, o încurajare pentru continuarea și finalizarea lucrărilor, pentru sporul nostru duhovnicesc, pentru care îi mulțumim. De altfel, îl vom invita pe Patriarhul nostru să ne mai viziteze și când vom termina partea de sus a bisericii, pentru a o sfinți“, ne-a mărturisit, plină de încredere și nădejde, Maica Stareță - Stavrofora Agnia Ciuban. Ne-am închinat în paraclisul noii mănăstiri, de o frumusețe și o taină aparte. Căci aici, arhitectul și meșterul au zidit taina în piatră și lemn. Ceea ce
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
-n străin pământ, Țin rădăcina prin cuvânt Și-ntinse aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, măi sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe țări, Încununați cu crește de Carpați ! Spre Basarabia zburați Și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Mării Uniri! Spre Vlahi din Tatra în
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
lui Simeon. Aflând domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt că nu are biserică unde să se roage, îi dăruiește în 1461 bani și ajutor iar el înalță o biserică în cinstea Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Biserica a fost sfințită de către mitroplitul Teoctist I care a păstorit cu cinste turma credincioșilor săi între anii 1452-1477, și care l-a hirotit preot și egumen. Primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii și vindecării bolilor, așa încât multă lume din satele apropiate s-a folosit
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
scrie că a petrecut toată viața în osteneli și rugăciune făcându-se pildă urmașilor săi ucenici. În urma unei arătări, domnitorul Alexandru Lăpușneanu zidește o biserică pentru Amfilohie și călugării săi, în cinstea sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfințită de Grigorie, mitropolitul Sucevei în 1560. În 1566, simțind că se apropie de sfârșitul vieții sale pământești, a lăsat în locul său pe ucenicul său, ieromonahul Teodorit, și s-a retras la Moldovița, mănăstirea lui de metanie unde a mai trăit
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]