721 matches
-
cere să repete celui care îi adresează cuvîntul și nu gustă mai niciodată ceea ce i se spune. Își scoate batista și își suflă nasul cu zgomot; scuipă foarte departe și cască foarte tare. Doarme ziua, doarme noaptea și încă adînc; sforăie cînd iese în lume. Se remarcă aici că, după o descriere a fizicului lui Giton, se trece treptat (printr-un procedeu metonimic) la descrierea mersului său și, mai apoi, la felul de a vorbi și obiceiuri. Așa cum a arătat foarte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
apă, nici într-o parte sau alta. Am dormit vreo două ore, acolo, pe scăunel, după cum mi-au spus băieții la trezire. În timpul acesta, ei mi-au scos cu lanseta mea doi crapi și-un caras mare. Spuneau că eu sforăi, că scot niște sunete de piculină și de motor de Zambilică ceva mai turat, uite, domnule că sforăi și eu! Și mai spun de alții! Le-am mulțumit pentru grija părintească pe care au avut-o pentru mine și i-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spus băieții la trezire. În timpul acesta, ei mi-au scos cu lanseta mea doi crapi și-un caras mare. Spuneau că eu sforăi, că scot niște sunete de piculină și de motor de Zambilică ceva mai turat, uite, domnule că sforăi și eu! Și mai spun de alții! Le-am mulțumit pentru grija părintească pe care au avut-o pentru mine și i-am asigurat că și eu îi voi înconjura cu toată atenția dacă vor ajunge în situația mea. Și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Stambul, azi la Brașov și Sibiu, mâine la Iași și poimâine la spătărie cu vodă, dar cu grijile casei, copiilor și banilor cine-i? Jupâneasa. O să-ți cer să mă faci vistiernic. Jupâneasa Marica mai bombăni înfundat, dar marele logofăt sforăia liniștit, așa că se întoarse cu spatele spre soțul ei și adormi și ea. Zgomotul loviturilor în poarta de lemn de stejar îl făcu pe Brâncoveanu să sară din pat drept în picioare. Dădu laoparte draperia grea de brocard de la fereastră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
om și vodă ăsta, să moară domn în patul lui. — Lucrezi la cuhnie? Omul dădu negativ din cap și râse prostește. — Aș, la grajduri, la cai. Aseară când să țesale ajutorul de comișel calul lui vodă, armăsarul a prins să sforăie și să dea din copitele dindărăt mai, mai... — Asta e un semn? — Aș, ce semn, doar că dobitoacele sunt mai simțitoare ca oamenii. Calul plânge acum și nu rabdă nici lumina, că oamenii... Dacă nu eram noi, n-avea nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Șterge bine calul. Așa... Breazu se liniștise. Respira aproape normal. Smuci doar de două ori din cap când simți șaua. Prințul, trăgându-l de căpăstru, ieși în largul grajdului îndreptându-se spre ușă. Aerul proaspăt îl făcu pe armăsar să sforăie nerăbdător. Turculeț aduse și el de căpăstru un roib înșeuat. Se apropie de Breazu și inspectă atent chingile care fixau șaua. Ștefan se aruncă vioi în șa și se lasă în seama instinctului calului. Ține spre mânăstirea Cotroceni, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi legam cu căpestrele. Mă urcam pe spinarea celui din stânga, nu complet, nu-l încălecam, dădeam piciorul într-o parte și plecam. De ce n-o luau razna? Totuși, câteodată se speriau, ciuleau urechile, băteau din picioare cuprinși de panică și sforăiau, gata s-o ia la goană bezmetică și atunci copilul de pe spinarea lor, ca o zeitate protectoare și suverană, trăgea de căpăstru și îi striga pe nume: "Zamfir, Frunza, stai!" Și îi răsuceam pe loc și îi băteam cu palma
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
americani pentru extinderea acestuia cu Încă 100 de hectare, așa că, luase un preț foarte bun pe ele și Își număra dolarii În vis; era fericit. După acest vis care nu-i tulburase deloc somnul, se Întoarse pe partea cealaltă și sforăia ca un nesimțit deși Veta se trezi și Îl Înghionti de câteva ori. El râdea În somn la orice Înghiontire și iar se punea pe sforăit, așa că, biata nevastă plecă În altă cameră și nu mai putu dormi până dimineață
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ești tu omul care să se teamă de douăzeci de kilometri de mers pe jos. Asta-i tot ce ți se cere. Apoi o să te poți întoarce la elevii tăi și la viața liniștită de până acum. Dincolo de zid, calul sforăi și lovi cu copita în dușumea. Daru privea pe fereastră. Vremea se îmbunătățea, cerul se lumina văzând cu ochii deasupra podișului nins. Când zăpada se va fi topit, soarele va stăpâni iarăși, dogorind ca și mai înainte, câmpiile de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Râsul lor răsuna în tăcerea orașului pustiu. - Ah, spuse Socrate, eu uitat... Primarul vrea văzut pe tine. El mâncat acum la club. Și fără altă vorbă, o luă înspre spital. - Unde te duci? strigă d'Arrast. Socrate se prefăcu a sforăi. - Dormit. Nu mult și început procesiunea. Și, luând-o la fugă, se porni din nou să sforăie. Primarul voia doar să-i ofere lui d'Arrast un loc de onoare, de unde să vadă procesiunea. Îi comunică inginerului intenția sa, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
El mâncat acum la club. Și fără altă vorbă, o luă înspre spital. - Unde te duci? strigă d'Arrast. Socrate se prefăcu a sforăi. - Dormit. Nu mult și început procesiunea. Și, luând-o la fugă, se porni din nou să sforăie. Primarul voia doar să-i ofere lui d'Arrast un loc de onoare, de unde să vadă procesiunea. Îi comunică inginerului intenția sa, după ce mai întâi îl îmbiase să guste dintr-o mâncare cu carne și orez care l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Apostol se înclină ușor strângând mâna generalului și pe urmă îi povesti amănunțit, în fraze scurte, seci, militărește, cum a distrus reflectorul. Vorbind însă, băgă de seamă că nările generalului sunt înfundate cu păr și se gândi că trebuie să sforăie urât noaptea și că nu l-a mai văzut de la execuția cehului. Karg îl ascultă cu luare-aminte, dând din cap și măsurîndu-i uneori, cu priviri mulțumite, de sus până jos; apoi, la sfârșit, îl bătu prietenește pe umăr, murmurînd: ― Te-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe trei cărări Și nu nimerim ușile. Le iubim, dar nu Știm să le transmitem asta, iar iubirea cu parfum de Tămâioasă sau de vodcă nu e așa de dulce cum credem noi. Plus că ne mai ia Și somnul, sforăim, iar a doua zi cerem masaj Și antinevralgice. Hai s-o spunem pe-aia dreaptă, Gore, să te duci să-i ceri scuze, nu se cade să stați supărați din cauză de alcool. Ea nu bea, tu bei, noi bem
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
am mai spus că țuica nu este medicament și că degeaba te tratezi cu ea În fiecare zi. Minte nu-ți dă, mai rău ți-o aburește. Ai răbdare, că de-aia am belit ochii la tv În vreme ce nevastă mea sforăia și zicea să-l dau mai Încet. Sandule, mai pune o ceașcă... Sandu se conformează, iar Gicu continuă povestea lui Poe: Cum a scăpat de la vest point, po s-a apucat de poezii, dar nu prea avea succes. L-a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
borâte, cu uși care nu se închid, nemăturate de la darea în folosință, zgomotoase și populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetiști somnoroși, nespălați, duhnind a ceapă sau a usturoi, dacă nu a țuică sau a coniac ieftin, care sforăie dacă nu joacă toci sau popa prostu' și care invadează și clasa întîi, nepăsîndu-le câți bani ai plătit tu în plus, pentru că ei oricum nu plătesc, găsindu-și totdeauna nașul în controlorul care dacă tot a fost mutat disciplinar pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
devotata lumină a lui Serenus Zeitblom. Nu știm să admirăm. Ne este străină apropierea decentă și sfioasă de obiectul admirației noastre, bucuria și îngrijorarea pentru destinul lui, statornicia de nezdruncinat. Nu știm decât să clădim statui encomiastice și vulgare, să sforăim despre "genii tutelare", despre "divini critici", care nu mai au nimic de-a face cu oamenii triști și chinuiți, și vizionari pierduți în lumea lor de fantasme. Rigide instrumente de propagandă naționalistă, iată singurul lucru pe care știm să-l
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
capul în pământ. -Sigur că vrea, mormăi Nicolae. Angela aduse o sticlă cu vin. După ce fratele ei mai bău două pahare, închinând cu Radu, adormi. Cei doi îl duseră în sufragerie, așezându-l pe canapea, după care imediat începu să sforăie. Radu și Angela s-au întors în bucătărie, unde au mai băut câte un pahar din vinul rămas în sticlă. Și amandoi lăudau petrecerea. Din cauza căldurii din bucătărie și a vinului, Radu părea moleșit. Angela îi propuse să rămână la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
oraș și n-ar fi trebuit să iau mașina. Totuși, am de gând să rămân destul de treaz, vreau numai să dau de vreo ștoarfă disponibilă, s-o iau acasă și s-o fut până mă simt suficient de obosit ca să sforăi. Băiatul ăla Mark Wilson e la ușă și puțoiu tupeist mă măsoară nervos cu privirea din cap pânăn picioare. Da, sunt aproape sigur că puțoiu obișnuia să joace la CCS În zilele lui bune. Dacă-i așa, sigur o să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
înduplecându-și trupul, Spre-a se feri de mâna care-l bate. Și tot așa, nu ți se pare ție Că nu la fel nechează armăsarul În floarea vieții, când printre cavale Se zbate-mpintenat de zeul Amor, Înaripatul, ori atunci când sforăie Cu nara-n vânt spre zingănul de arme, Sau când nechează-nfiorat de-o spaimă? De-asemenea și gintea zburătoare, Pestrițe păsări, ulii și vultanii Și cufundarii care-și caută hrana În apele sărate ale mării, Atunce când se bat pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și cu vocea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli de tabac, povestindu-i grozăvii petrecute în pădure. Focul trosnea în sobă, și, în timp ce ei dormeau pe laițe ori pe cuptor, sforăind, ea asculta urletul sinistru al vântului împletit cu urletele jalnice de lupi înfometați. Era sinistru și înfricoșător. La început se temea, dar, cu timpul, s-a învățat... nu-i mai era frică, așa ca altădată... frica, izbutise s-o alunge
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Imaginea lui Suru și a căpriorului îi alungă ultimele umbre ale coșmarului lăsându-i numai o amintire îndepartată, vagă. Numai Suru și Nică aveau această putere fermecată de a face să uite pe moment atâtea amărăciuni din viața ei. Sultan sforăi încet pe nările-i mici, să nu tulbure gândurile. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat cu lacrimi decurând.. La horă Era de Sf. Maria Mare... Arșița nu mai contenea... Cerul neclintit, rămânea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca, cu stăpânire de sine, îl struni și-i liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei ce să facă, față în față cu animalele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să mă apropii de cei de la Global Finance, mersi, i-o întoarse Darcey. Îi cunosc destul și-așa. Nu asta era ideea. —Ce idee? M-am dus la chestia aia oribilă pentru formarea spiritului de echipă anul trecut. Kerry McLaughlin sforăie! Norman Quentin nu se dă cu destul deodorant. Ce mai trebuie să știu despre colegii mei, pentru numele lui Dumnezeu? Se uită triumfătoare la Anna. Cred că ai putea... știi tu... să te distrezi mai mult cu ei. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
le vezi În filme, când muribundul e atât de mișcat Încât Își descarcă sufletul În fața celui aplecat deasupra patului său de moarte. Când m-am trezit, era noapte și, peste zgomotele făcute de ceilalți deținuți din spital, care tușeau sau sforăiau, am auzit un sunet inconfundabil, venind din patul de sub mine, făcut de Mutschmann care se chinuia să vomite. M-am aplecat și l-am văzut În lumina lunii, sprijinit Într-un cot, ținându-se cu mâinile de stomac. Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]