673 matches
-
minunată, înconjurat de cărți alese, tot ce-i esențial din cultura filosofică și poetică a lumii până azi. Când trebuie să ies pentru 2-3 ore până la Universitate îmi vine foarte greu.[...] Lectură din Nietzsche până după miezul nopții.[...] Singur în sihăstria mea am dat de firul gândirii lui Nietzsche prin Heidegger.[...] Am citit pe nerăsfulate Monadologia lui Leibniz scrisă la Paris între 1672-76.” ( Sihăstria - jurnal de poet). La Universitatea din Freiburg audiază și cursurile lui Hugo Friederich. „Der Grosse Friederich, cum
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
2-3 ore până la Universitate îmi vine foarte greu.[...] Lectură din Nietzsche până după miezul nopții.[...] Singur în sihăstria mea am dat de firul gândirii lui Nietzsche prin Heidegger.[...] Am citit pe nerăsfulate Monadologia lui Leibniz scrisă la Paris între 1672-76.” ( Sihăstria - jurnal de poet). La Universitatea din Freiburg audiază și cursurile lui Hugo Friederich. „Der Grosse Friederich, cum îi spun studenții, Marele Friederich așadar, își ține prelegerile în fiecare luni între 10 și 12 în auditorium maximum care încape vreo mie
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
ianuarie 1947, pleacă la mănăstirea Cozia unde starețul Gherman Dineață îl primește ca “frate” . În 1948 e trimis la schitul Cioclovina, care aparținea de mănăstirea Tismana, unde a stat până în luna ianuarie 1949 când, la cerere, a plecat la mănăstirea Sihăstria, unde era stareț arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna septembrie 1949, când a fost trimis la mănăstirea Antim - Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. A fost rânduit călugăr, sub numele de Arsenie și a slujit aici până în iunie
Arsenie Papacioc () [Corola-website/Science/308544_a_309873]
-
nisip de pe malul Siretului, toate imaginile i se perindă cu nostalgie prin fața ochilor, atunci când îl ispitești cu vorba: Între anii 1961 și 1969, a studiat la Școala generală din satul natal, Stănița. Între 1970-1971, a intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț. Erau timpuri grele. Decretul 410 din 1959, promulgat de autoritățile comuniste ale vremii, izgonise din mănăstiri marea majoritate a personalului monahal care avea vârsta de până în 50 de ani. Multe mănăstiri au fost închise, altele au fost
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
ale vremii, izgonise din mănăstiri marea majoritate a personalului monahal care avea vârsta de până în 50 de ani. Multe mănăstiri au fost închise, altele au fost transformate în azile pentru călugării bătrâni. O astfel de soartă a avut-o Mănăstirea Sihăstria, care pe vremea aceea, era considerată un schit. Însă, prin comasarea multor călugări cu viață aleasă, acea mănăstire a devenit una dintre cele mai înfloritoare oaze de spiritualitate din monahismul românesc. Când a intrat la Sihăstria, stareț era un strănepot
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
a avut-o Mănăstirea Sihăstria, care pe vremea aceea, era considerată un schit. Însă, prin comasarea multor călugări cu viață aleasă, acea mănăstire a devenit una dintre cele mai înfloritoare oaze de spiritualitate din monahismul românesc. Când a intrat la Sihăstria, stareț era un strănepot al lui Ion Creangă, pe nume Caliopie Creangă, din Humulești. Autoritățile l-au numit stareț tocmai pentru această prerogativă. S-a dovedit a fi foarte generos și l-a primit în mănăstire în ciuda vârstei fragede care
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
când filantropul ieșean Dimitrie Bosie “"a dăruit un teren pe măgura Iașului, care a devenit, după aceea, locul de îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc Bosie a zidit o bisericuță de lemn, care s-a numit “Schitul Sihăstria” pentru că era amplasat într-o poiană din Codru, departe de lume. În acest schit s-au oploșit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea"”. Cei câțiva călugări iubitori de isihie au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, ""pe
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
oploșit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea"”. Cei câțiva călugări iubitori de isihie au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, ""pe o dărâmătura de stâncărie, ce forma un fel de cetățuie naturală,clădită prin voia întâmplărei"", o sihăstrie cu hramul “Buna Vestire”. Aflând de existența acesteia, în anul 1732, domnitorul Moldovei Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a trimis acolo materiale și meșteri care au construit un schit cu biserică din piatră și din
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
de starețul Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care urmărea desființarea schiturilor mici de călugărițe aflate la marginea orașelor și satelor și concentrarea lor în câteva mănăstiri mai mari, izolate de lume, maica Olimpiada a întemeiat, între anii 1781-1785, o mică sihăstrie în poiana Văratec. În iunie 1785, Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif, au început construirea unei biserici de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Lângă biserică, s-au clădit și chilii în care s-au stabilit mai multe călugărițe, fondându-se astfel
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
ascet era considerat că avea darul Sfântului Duh și era făcător de minuni, izgonind duhurile rele din oameni și prevestind cele viitoare. Ca urmare, în jurul său s-a adunat peste 15 călugări, cu care a întemeiat în pădure o mică sihăstrie, cunoscută multă vreme sub numele de Sihăstria lui Iov, iar mai târziu Poiana Iova. În anul 1993, credincioșii din Bogdănești au marcat locul vechiului lăcaș de rugăciune printr-o troiță. La 20 iulie 1994, din inițiativa preotului Gheorghe Loghinoaia , s-
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
Duh și era făcător de minuni, izgonind duhurile rele din oameni și prevestind cele viitoare. Ca urmare, în jurul său s-a adunat peste 15 călugări, cu care a întemeiat în pădure o mică sihăstrie, cunoscută multă vreme sub numele de Sihăstria lui Iov, iar mai târziu Poiana Iova. În anul 1993, credincioșii din Bogdănești au marcat locul vechiului lăcaș de rugăciune printr-o troiță. La 20 iulie 1994, din inițiativa preotului Gheorghe Loghinoaia , s-a pus piatra de temelie la rezidirea
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
exproprierii moșiilor pe care le-a avut mănăstirea în Basarabia. Lucrările au fost coordonate de inginerul Boiu, cu purtarea de grijă a arhimandritului Teofil Luca, starețul mănăstirii. La 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie (1912-1998), pe atunci egumen al Mănăstirii Sihăstria, a fost solicitat de Patriarhul Justinian Marina pentru a-și lua 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria și a se duce ca stareț la Mănăstirea Slatina, pentru a înnoi obștea și viața duhovnicească de acolo. Printre călugării care au
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
purtarea de grijă a arhimandritului Teofil Luca, starețul mănăstirii. La 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie (1912-1998), pe atunci egumen al Mănăstirii Sihăstria, a fost solicitat de Patriarhul Justinian Marina pentru a-și lua 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria și a se duce ca stareț la Mănăstirea Slatina, pentru a înnoi obștea și viața duhovnicească de acolo. Printre călugării care au viețuit acolo în acea perioadă sunt de menționat: arhimandritul Dosoftei Moraru - mare eclesiarh, protosinghelul Petroniu Tănase - care a
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
și de noapte și Sfânta Liturghie, organizând o școală monahală pentru frați. În plus, Mitropolia Moldovei și Sucevei l-a însărcinat pe arhimandritul Cleopa să supravegheze și să îndrume viața duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina. Acei ani au fost ani de prigoană, părintele Cleopa fiind anchetat de Securitate și nevoit să se refugieze în Munții Stănișoarei între anii 1952-1954, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. La începutul anului
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
la data de 7 februarie 1915 în satul Tocileni, Botoșani, din părinții Dumitru și Marghioala Arăpașu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora. A urmat școala primară din satul natal. A intrat de tânăr ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei (jud. Botoșani), aparținând de Mănăstirea Vorona, aflată în apropierea ținuturilor natale în anul 1928. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, pe care le-a continuat apoi la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
nu acceptau călugări itineranți, aceste reguli nu îi împiedicau pe monahii cu funcții mai importante să călătorească frecvent pentru diferite treburi mânăstirești. Se pare că printre ei se aflau și oameni cărora le plăceau călătoriile mai mult decât viața în sihăstrie, și care cunoșteau țările din vecinătatea mânăstirii, nefiind străini de diferite plăceri lumești. Ekkehard II a ajuns să facă parte din această categorie de monahi. Sosit la mânăstirea St. Gallen din copilărie și crescut în mânăstire, Ekkehard a ajuns, fiind
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
avea curajul sa vadă ce este, mai ales că ziua nu se mai vedea nimic. Într-una din serile de vară pe cand ciobanii priveau lumina ce le apărea din măr, au primit oaspeți trei călugari pelerini doritori de liniște si sihăstrie, care căutau un loc prielnic zidirii unei mănastiri. Aflând și văzând acea lumină s-au minunat și, unul dintre ei s-a urcat în măr, coborând de acolo cu o iconiță ce o înfățișa pe Maica Domnului cu Pruncul în
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
2005.</ref> Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Schitul s-a extins în timp pe culmea dealului și pe coastele sudică și nordică ale versantului din localitatea Agafton, la marginea pădurii Baisa. Schitul întemeiat de Agafton a avut obște de călugări până la începutul secolului al XIX
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
(sau Schitul Sihla) este o mănăstire ortodoxă din sec. XVIII-XIX, care se află la 1000 m altitudine într-o zonă stâncoasa a " Obcinei Sihlei" din Munții Stânișoarei, pe drumul forestier care leagă satul Agapia de mânăstirile Sihăstria și Secu. În apropierea de mănăstire se află peșteră în care în secolul al XVII-lea a trait Cuvioasa Teodora, fiica lui Joldea Armașu de la Cetatea Neamțului, cea care va fi cunoscută în lumea ortodoxă drept Sfântă Teodora de la Sihla
Mănăstirea Sihla () [Corola-website/Science/311790_a_313119]
-
nr. 7-9/2005 - ""Hotărâri ale Sfântului Sinod""</ref> Îngerul i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine, apoi l-a călăuzit până la peștera pustnicului Onufrie. Foarte slăbit, Cuviosul Onufrie a fost împărtășit și a cerut să fie dus la Sihăstrie. A trecut la cele veșnice pe 29 martie 1789 și a fost înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. După moartea sa, la mormântul său au fost săvârșite mai multe minuni. Trei călugări de la Schitul Lacuri care
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu data de prăznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la . În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc. La zece ani de la dezgroparea moaștelor sale, Sf. Onufrie s-a arătat în vis starețului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876), cerându-i ca racla sa să fie dusă la Sihăstrie. În anul 1858, lângă locul unde a fost mormântul cuviosului, la o distanță de circa 2 km sud-est de Mănăstirea Vorona, s-a început zidirea unei biserici cu hramul "Buna Vestire". Ctitori ai bisericii au fost șase călugări în frunte
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
locțiitor de mitropolit al Moldovei (1860-1863). În perioada 1861-1876 pereții lăcașului de cult au fost pictați de către schimonahul Vladimir Machidon, viețuitor în această mănăstire. Racla cu moaștele Sf. Onufrie fiind așezată într-o firidă din pronaosul Bisericii "Buna Vestire" din Sihăstria Voronei, unde se află și astăzi. Biserica Mănăstirii are astăzi două hramuri: Buna Vestire și Duminica Tuturor Sfinților. Între anii 1920-1945, sub egumenia protosinghelului Ghedeon Verenciuc (1920-1947), au avut loc lucrări de reparație ale ansamblului monahal. Zidul bisericii a fost
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Toader Arăpașu (viitorul Patriarh Teoctist) a plecat din satul natal Tocileni și a străbătut absolut la întâmplare codrii Voronei, ajungând la poarta Mănăstirii Vorona. Fiind minor (avea doar 13 ani pe atunci) și neavând armata făcută, a fost îndrumat la Sihăstria Voronei unde a viețuit un singur an, până în 1929, când a fost primit la Mănăstirea Vorona. Cu mâinile sale, fratele Toader a cărat pietre de râu pentru construirea bisericii-paraclis, după cum amintește o placă de marmură amplasată în anul 2005 pe
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
sud de pridvor, având la parter un gang de intrare. Agheazmatarul are cupola acoperită cu picturi reprezentând stările sufletești ale omului, percepute prin prisma omului bun și ale omului rău. Ca urmare a Decretului nr. 410/1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (vase liturgice, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Începând din 1962, clădirile schitului au fost folosite ca adăpost pentru oi. În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]