3,605 matches
-
liniștit, echilibrat, puterea de concentrare și de meditație. 4. ,,Om! Pace, pace, pace!’’ Atât de cucerit este de un ritual anume, încât comentează sec, ca într-o litanie abia săpată în piatră: ,,Upanișadele încep și se încheie, de regulă, prin silaba ,,Om’’, urmată de cuvântul ,,pace’’, repetat de trei ori, în formula ,,Om! Pace, pace, pace!’’. Silaba ,,Om’’ este o silabă sacră, cu valoare rituală și inițiatică, de cea mai mare însemnătate, o invocație a lui Brahma. Această formulă, cu valențe
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
este de un ritual anume, încât comentează sec, ca într-o litanie abia săpată în piatră: ,,Upanișadele încep și se încheie, de regulă, prin silaba ,,Om’’, urmată de cuvântul ,,pace’’, repetat de trei ori, în formula ,,Om! Pace, pace, pace!’’. Silaba ,,Om’’ este o silabă sacră, cu valoare rituală și inițiatică, de cea mai mare însemnătate, o invocație a lui Brahma. Această formulă, cu valențe magico-incantatorii și cognitive, avea rostul de a crea ambianța intimă, secretă, dintre învățător și discipol, și
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
anume, încât comentează sec, ca într-o litanie abia săpată în piatră: ,,Upanișadele încep și se încheie, de regulă, prin silaba ,,Om’’, urmată de cuvântul ,,pace’’, repetat de trei ori, în formula ,,Om! Pace, pace, pace!’’. Silaba ,,Om’’ este o silabă sacră, cu valoare rituală și inițiatică, de cea mai mare însemnătate, o invocație a lui Brahma. Această formulă, cu valențe magico-incantatorii și cognitive, avea rostul de a crea ambianța intimă, secretă, dintre învățător și discipol, și era, totodată, un îndemn
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
însemnătate, o invocație a lui Brahma. Această formulă, cu valențe magico-incantatorii și cognitive, avea rostul de a crea ambianța intimă, secretă, dintre învățător și discipol, și era, totodată, un îndemn la liniște și pace sufletească, la înțelegere și iubire reciprocă. Silaba ,,Om’’ deschide calea cunoașterii lui Brahman. Importanța acestei silabe este relevată printr-o frumoasă metaforă: ea este arcul, săgeata este sufletul, iar ținta este Brahman, după cum aflăm din Mundaka-Upanișad’’. Atât de obsedat de daimonul exprimării clare, pe înțelesul tuturor eventualilor
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
valențe magico-incantatorii și cognitive, avea rostul de a crea ambianța intimă, secretă, dintre învățător și discipol, și era, totodată, un îndemn la liniște și pace sufletească, la înțelegere și iubire reciprocă. Silaba ,,Om’’ deschide calea cunoașterii lui Brahman. Importanța acestei silabe este relevată printr-o frumoasă metaforă: ea este arcul, săgeata este sufletul, iar ținta este Brahman, după cum aflăm din Mundaka-Upanișad’’. Atât de obsedat de daimonul exprimării clare, pe înțelesul tuturor eventualilor ucenici, și al respectării spiritului cvasi-matematic al demersului său
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
spiritului cvasi-matematic al demersului său a fost profesorul Ovidiu Ghidirmic încât nu s-a abătut niciun micron de la calea demonstrației sale, omițând să reliefeze realitatea cu aură magică a faptului că româna este singura limbă de pe planeta noastră în care silaba upanișadică deschizătoare a porților ,,învățăturii sacre’’: Om’’ înseamnă chiar OM și se pronunță întocmai. Este singurul lucru pe care i-l putem reproșa lui Ovidiu Ghidirmic, gânditor condamnat la ,,patosul lucidității’’, aidoma protagonistului primei sale cărți, din 1975, Camil Petrescu
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
poate fi un model. Nu suntem un cenaclu de școlari. Să discutăm despre alții, despre laureați ai premiului Nobel, aș fi întru totul de acord să-l abordăm, de pildă, pe Marquéz!... Individul pronunțase greșit numele scriitorului columbian, accentuând ultima silabă și nu prima, cum s-ar fi cuvenit. În sală se reașternuse tăcerea. Tohăneanu n-a priceput imediat ce se întâmplă, apoi, înțelegând, și-a oprit privirea asupra mea, ca și cum ar fi bănuit că împărtășesc părerea exprimată cu atâta lipsă de
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
salvezi, să-l dai dracu’ pe Magistrat, cu banda lui cu tot. Nu-ți pasă, îi înfunzi tot mai rău. S-ar putea, până la final, să devii mai înțelegător. Îți va fi suficientă o frază. Chiar o propoziție simplă. O silabă mântuitoare. O literă. Caută în cărțile oculte, poate găsești ceva asemănător unei mantre. Sau cuvântului sacru deținut, cândva, de Hiram. Gândește-te la Rostiri inexprimabile în scris pentru că nici sunetele nu au fost descoperite toate. Ți se vor releva echivalențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din interior, din povestea ta, și nu ai ce să-i mai faci, doar să îl ucizi. Dacă încerci să îl elimini, cu ajutorul Magistratului, tot edificiul Stațiunii se va prăbuși. Romanul tău crește prin romanul lui. E romanul meu: o silabă nu e-n stare fără mine! Eu îi scriu fiecare cuvânt; eu îi pun fiecare virgulă. Fiecare punct! E o părere. Romanele voastre au existat dintotdeauna! Două compartimente dintr-o cutie chinezească infinită! Nu-ți convine prezumpția cu Depozitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Războiul schimbă ordinea lumii... lumea schimbă ordinea războiului... ordinea lumii schimbă războiul... lumea războiului schimbă ordinea... războiul ordinii schimbă lumea... Încercam Împerecherile de cuvinte cele mai zănatice, forțam semantica ori o ignoram cu totul, doar-doar, prin cine știe ce miracol, din ciocnirea silabelor se va aprinde flacăra unui Înțeles folositor, a unui Început de Înțeles, măcar. Singurul rezultat a fost golirea treptată a micii propoziții de orice sens, transformarea cuvintelor În sunete goale, În zgomote pure și searbede, din ce În ce mai greu de urmărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se scrie cu „m” și nu cu „n”; „g” și „c” urmat de vocalele „e” și „i” se pronunță „ge”, „gi”, sau, mă rog, „ce”, „ci”; când avem un grup de trei consoane alăturate, prima consoană trece de obicei la silaba dinainte, iar celelalte la silaba următoare. Da, într-adevăr - spuse Barzovie-Vodă revenindu-și - dar există și excepții: grupurile „ct”, „cț”, „pt”, dacă au înaintea lor o consoană, se despart astfel: „c” și „p” formează silabă cu consoana din față, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu cu „n”; „g” și „c” urmat de vocalele „e” și „i” se pronunță „ge”, „gi”, sau, mă rog, „ce”, „ci”; când avem un grup de trei consoane alăturate, prima consoană trece de obicei la silaba dinainte, iar celelalte la silaba următoare. Da, într-adevăr - spuse Barzovie-Vodă revenindu-și - dar există și excepții: grupurile „ct”, „cț”, „pt”, dacă au înaintea lor o consoană, se despart astfel: „c” și „p” formează silabă cu consoana din față, iar „t” și „ț” rămân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
consoană trece de obicei la silaba dinainte, iar celelalte la silaba următoare. Da, într-adevăr - spuse Barzovie-Vodă revenindu-și - dar există și excepții: grupurile „ct”, „cț”, „pt”, dacă au înaintea lor o consoană, se despart astfel: „c” și „p” formează silabă cu consoana din față, iar „t” și „ț” rămân cu cea următoare. — Păi vezi? se bucură viziriul. Vezi câte probleme sunt? Și tu te plângi că ești mazilit! Episodul 35 FĂRĂ TITLU — Luminăția-ta - grăi atunci spătarul Vulture, luând de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strecura spre tăcutul Broanteș - eu zic să lăsăm aceste probleme de limbă pe seama grămăticilor. Năcazul care ne-a adus pe noi aici nu ține de limbă, luminăția-ta, năcazul nostru e universal. Cu un Vodă mazilit nu cad numai două silabe, cade un om, o ființă cuvântătoare, o familie, o curte, ba chiar, mutatis-demonstrandum, o soțietate. O soțietate fără Vodă e ca o oiște fără gard. De-aia zic, uitându-mă cu adâncă și sinceră jale la acest vouă preaplecat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rotund al vorbelor lui îi lovi cu putere o clipă, apoi treptat își pierdu greutatea și se înălță pe lângă catargul cel mare în vârful căruia, frecându-se de un marinar ce urma să strige „Pământ!”, se sparseră în zeci de silabe, conjuncții care nu mai legau nimic, propoziții stinghere și ascuțite care luând înălțime, tulburară zborul ordonat al unui stol de cocori îndreptându-se spre țările calde. Știi ceva, Măria-Ta? - zise țigăncușa Cosette, mângâindu-și salba de monede feudale ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă. Nu a trecut nici anul și a făcut al treilea accident vascular cerebral. De fiecare dată În loc să spun „ce nenorocire“, am spus „ce noroc“, gîndindu-mă că putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rămas cu mâinile curate și, pe la mijlocul verii, a apărut prima culegere de sonete. Cu prețul unor compromisuri, nu a trebuit decât să fie înlocuit într-o singură poezie numele meu cu cel al țării, ceea ce a prelungit versul cu două silabe, dar oficialitățile au fost mulțumite. Eram fericiți, pentru că toate sonetele erau la cel puțin șaisprezece mâini. Le scriseserăm sub umbrele împreună cu prietenii noștri emigranți, în timp ce savuram vestitele răcoritoare acidulate. După această glumă proastă, înjositoare față de tot războiul și de întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
harta care acoperea peretele din fața mea. Cu trei etaje, plus pivnița, sub mine și cu două mii opt sute unsprezece locatari care așteptau arpacașul. În fiecare dimineață, cei de la bucătărie băteau meniul în țeavă. Varza, două lovituri, arpacașul, trei, după numărul de silabe, simplu. Dar uneori bucătarul făcea bancuri cu noi, pentru că așa era el. Ne-a încurcat de-a binelea. Odată, mai mulți dintre noi au refuzat să mănânce, ceea ce le-au și raportat gardienilor. La care el a bătut de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
naivitate pe față, ca accesorii ale primei împărtășanii repetate de mii de ori. Racheta era gata, construită de niște străini care nu înțelegeau limba celorlalți, cu acest prilej a trebuit inventată o nouă limbă, plină de cuvinte cu treizeci și trei de silabe și un stil nou, în care au fost făcute aparatele și tot mobilierul, de la scaunul pilotului până la priveliște. Așadar a fost construită, se vedea pe ea de la o poștă c-o să funcționeze, apoi au dus-o undeva în Sud, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile și picioarele îmi tremurau. Stomacul mi se făcuse ghem. Tăceam. Frau să țiu țe e cu tumnavastră! strigă Kleiman, cu un șuierat strident, transformând toate vocalele în „a“. Silabele scheunătoare ricoșau de tavanul de piatră și apoi o luau în sus pe scara de marmură de la intrarea principală. Dar, dacă înainte mi-era imposibil să reacționez cum aș fi vrut la auzul vocii directorale care ne umplea recreațiile, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atît de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci cînd spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucîtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
2 în 2 până la 20 și diferite exerciții de adunare, scădere și înmulțire în cuprinsul acestor numere, Copiii socotescă cu multă ușurință deși dl învățător a cam înaintat cu materia. De asemenea, la scris-citit, copiii desfacă cu ușurință cuvintele în silabe și silabele în sunete. De la 10-10 ½, am asistat la divizia a III-a unde dl învățător Gh. Postoiu a tratat cu elevii o problemă din fracțiunile ordinare. Problema a fost metodică tratat și înțeleasă de elevi. De la 10 ½ - 11, subsemnatul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
2 până la 20 și diferite exerciții de adunare, scădere și înmulțire în cuprinsul acestor numere, Copiii socotescă cu multă ușurință deși dl învățător a cam înaintat cu materia. De asemenea, la scris-citit, copiii desfacă cu ușurință cuvintele în silabe și silabele în sunete. De la 10-10 ½, am asistat la divizia a III-a unde dl învățător Gh. Postoiu a tratat cu elevii o problemă din fracțiunile ordinare. Problema a fost metodică tratat și înțeleasă de elevi. De la 10 ½ - 11, subsemnatul a examinat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
proceda și să râdă de îngâmfarea prostească a unor domni care se cred cineva numai pentru că o întâmplare le-a dat ocazia să trăiască în capitală. Cuvintele Acei domni, pronunțate cu o mișcare a buzelor care picura dispreț în fiecare silabă, ca să nu spunem în fiecare literă, nu se adresau celor care, rămânând în casă până la ora patru, se repeziseră brusc să voteze ca și cum ar fi primit un ordin căruia nu-i putuseră rezista, ci ținteau către guvernul care sărbătorise succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]