4,282 matches
-
se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale și ale mele cu interes și dezgust. Dar nu era singură: de dincolo de coridor, în deschizătura altei uși, o siluetă de bărbat stătea imobilă. Nu știu de câtă vreme era domnul Okeda acolo. Privea fix, nu la soția lui și la mine, ci la fiica lui care ne privea. În pupila lui rece, în cuta fermă a buzelor sale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poate sunt fiii celor din generația lui, care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și carabina sa. Pe fundalul vetrei negre, luminată de flacără, se detașează silueta înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar eu mă întreb dacă „fiu“ e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-i redeschid, sigur că mă voi afla în mijlocul forfotei Bulevardului, cu felinarele care la ora asta ar trebui să fie aprinse, iar ultima ediție a ziarelor să apară pe tejghelele chioșcurilor. Dar: nimic; în jur, golul e tot mai gol, silueta Franziskăi la orizont avansează încet, de parcă ar urca curbura globului terestru. Noi suntem, oare, singurii supraviețuitori? Cu o teroare crescândă, încep să-mi dau seama de adevăr: lumea pe care eu o consideram suprimată de o decizie a minții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
saci și capra cu piatra ei cu tot, crăpa-i-ar de cap, au fost coșmarurile mele. Acum încerc să vorbesc repede, în șoaptă, pentru mine. Mai observ că, printre gene, figurile celor de la masă devin mai interesante, seamănă cu siluetele de la bâlci, din oglinzile care te lățeau-lungeau-umflau. Cum stau înșirați unii lângă alții, îmi imaginez că le-aș schimba capetele între ei, de la stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai lentă agonie. Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult de cîteva picături de sînge din stirpea lui Atahualpa, iar o ramură a familiei Ibarra se Înrudea cu o altă ramură a familiei Pizarro. Rezultatul unui asemenea amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înfățișarea lui și pentru că-i aducea aminte aproape obsesiv de fostul ei soț, Rodrigo de San Antonio. Pe de altă parte, Diego Ojeda se Îndrăgosti de Carmen de Ibarra de Îndată ce o văzu, iar ceea ce-l făcu să se Îndrăgostească fu silueta ei, acum extrem de subțire, privirea ei tristă și mai ales acel aer de femeie neajutorată, de care nici măcar ea nu era conștientă, dar care Îi atrăgea și mai mult pe bărbați. Începu s-o viziteze deseori, În pofida faptului că rigida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă din dinți ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
locul unde cândva îmi era bărbia. Fața mea e ultimul lucru pe care băieții și fetele go-go vor să-l întâlnească atunci când intră pe o alee întunecată în căutare de hapuri puternice. Brandy zice: — Ne întoarcem imediat ce vindem toată marfa. Silueta lui Seth se vede în cadrul ușii dinspre hol. Din patul meu pare frumosul profil al unui supererou pe fundalul frunzelor tropicale verzi și cenușii și roz fluorescente ale tapetului din hol. Haina lui, haina lungă de piele neagră pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se privesc pe ei înșiși cum îl privesc pe Manus zâmbindu-i lui Evie cu o iubire și satisfacție totale și complete. Evie întoarce spre Manus zâmbetul ei roșu până dincolo de linia naturală a buzelor, și eu sunt o mică siluetă scânteietoare în fundal. Aia-s eu, chiar peste umărul lui Manus, micuța de mine zâmbind încontinuu ca un calorifer electric și aruncând reziduuri organice în pâlnia de plexiglas de deasupra Fabricii de Snack Num Num. Cum de-am putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și după nici două săptămîni arătau ruginite și mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate o să-l convingă pe Hariton să-i deschidă vinoteca, nu era Popianu bețiv, dar curios era, și numai ce vedea silueta prințului, mai ales pălăria de pai cu boruri late și țepene, iar cînd o vedea i se punea un nod în gît și simțea cum i se strînge stomacul ca un arici amușinat de vulpe. Atunci cotea brusc și se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu doar intelectuală, ci și fizică. Își păstrase la vîrsta lui o carură atletică, mișcările erau precise și nu purta ochelari. Sau, cel puțin, nimeni nu-l văzuse purtînd ochelari. Tot privindu-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard Bîlbîie, era tulburătoare, neliniștitoare. Mihai Mihail vorbea rar, tărăgănînd cuvintele, iar Bîlbîie abia înțelegea că este vorba despre el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
binelea și din cauza emoției s-a împiedicat într-un vrej, a ieșit în uliță. De unde se afla putea zări lumina aprinsă la ferestrele de sus, acolo unde stătea de obicei domnișoara K. F. I se părea chiar că îi deslușește silueta prin perdeaua de dantelă, se auzea duduitul motorului de la generatorul electric și candelabrul de zile mari era aprins în totalitate. Ajuns la cîțiva pași de poartă, și-a dat seama că nu putea intra neobservat, două santinele stăteau de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se așternea domol, praful ridicat de Simon când țopăise ca un cocoș neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrând parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într‑adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era amăgire, atunci viața lui nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dac-o face? — Dacă ar fi făcut-o între timp, acuma eram deja băgați la apă. Dar merită riscul! murmura Chimé. Sigur că merită!... Intenționa să mai adauge ceva, dar nu o făcu, pentru că ochii i se opriseră pe incomparabila silueta a spectaculoasei Maiana, care se apropia de ei mișcându-se în felul acela al ei care-i făcea pe bărbați, numai văzând-o, să simtă o căldură insuportabila între picioare. —Uită-te la ea! șopti. Îți vine s-o mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. O, zeule Tané! O, zeule Tané! Câteva fete miloase acoperiră cu frunzede palmier cadavrul bestiei, iar pacea sufletească păru să revină printre locuitorii insulei, care își putură dedică întreaga atenție splendidei siluete a imensei nave, care se legăna ușor pe apele lagunei. Era într-adevăr o autentică opera de artă, iar Tevé Salmón avea toate motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele navei. La ce s-o gândi? Miti Matái o privea și el, iar băiatul citi pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina acum puternic, silueta Mararei deveni curând vizibilă pentru gărzile de pe creasta, care nu-și putură stăpâni entuziasmul văzând că dușmanii lor încercau să profite de nopțile cu luna plină pentru a scăpa de distructivii Niho-Nuí, căci, gândeau ei, ca niște excelenți marinari ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie de ori, în zilele acestea, pentru că se lașase convins de Anuanúa că nu se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tângui scufundatorul. Sunt convins că n-am găsi niciodată un rege mai înțelept, măi nobil și mai viteaz. În schimb avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú Tetuanúi cu o seriozitate care îi surprinse pe prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dispară... În curând va răsări soarele. — Femeile la vâsle! Bărbații la arme! Ordinul Navigatorului-Căpitan îi puse pe toți în mișcare, căci, așa cum spusese Tapú Tetuanúi, zorii își anunțau prezenta. În clipa când la orizont apăru lumină difuza de dinaintea răsăritului, iar silueta insulei se ivi din întuneric, putură vedea cum două catamarane o abandonează, unul pe la est și celălalt pe la vest, apropiindu-se rapid, în încercarea de a-i prinde la mijloc. Nu bătea vântul și nici nu era de așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de porumb, privindu-ne pe toți în oglinda retrovizoare, mestecând sarea și grăsimile, spune: — Cum așa? Directoarea Tăgadă își mângâie pisica. Doamna Clark își mângâie sânii. Domnul Whittier, scaunul lui cromat cu rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă în turnee de promovare a cărții ei... Și Sfântul Fără-Mațe apasă frâna și rotește volanul să tragă pe dreapta. Obiective turistice Un poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]