823 matches
-
SILVESTRU, Valentin (20.X.1924, Vaslui - 25.XI.1996, București), teatrolog, prozator și dramaturg. Este fiul Surei și al lui Isac Moscovici, constructor. După absolvirea Liceului Național din Iași în 1942, urmează la București Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
un „domnișor” Ionașcu), a turbulenților, a nesupușilor periculoși, a uneltitorilor, a criminalilor chiar (condamnat la moarte, vornicului Istratie Leurdeanu i-a fost comutată pedeapsa: „Dupre acéia l-au dus la mănăstirea din Snagov de s-au călugărit, punându-și numele Silvestru, de călugărie”). Pentru cei amestecați în viața politică mănăstirea era o insulă de liniște sau un loc de salvare. Dacă marelui ban Barbu Craiovescu, ctitor al Mănăstirii Bistrița din Oltenia și trimițător de daruri generoase la Muntele Athos, i-ar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și teoria artei, îngr. și postfața Ion Iliescu, tr. Traian Drăgoi, București, 1981, 440-450; Petrescu, Confluente, 28-29; Ion Deaconescu, Pius Servien - un estetician al ritmului, MS, 1985, 1; Ion Deaconescu, Pius Servien - între interogație și rememorare, MS, 1985, 2; Artur Silveștri, Pius Servien - un renascentist printre moderni, MS, 1985, 3; Simion, Mercuțio, 88-91; George Bădărău, Estetică lui Pius Servien, CL, 1998, 8; Popa, Ist. lit., I, 1201-1202; Solomon Marcus, Centenar Pius Servien, RL, 2002, 33; Ion Marcos, Pius Servien, în Dicț
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
și „energetismul” versurilor sunt însă în declin, iar meditațiile melancolice pe teme existențiale stau în pragul banalității. Discursul liric tinde totuși uneori spre erotica delicată, spiritualizată, consemnează momente de liniște domestică sau configurează izbutite crochiuri peisagistice, adevărate pasteluri, cu figurație silvestră. SCRIERI: Epode, Câmpina, 1932; Standard (Poeme de petrol și energie), cu un portret de S. Perahim și desene de Octav Angheluță și Aurel Kessler, București, [1934]; Întâlnire cu pasărea Phoenix, Ploiești, 1947; Întâlnire cu pasărea Phoenix, pref. Geo Bogza, București
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
flori întârziate!/ Muza mea satirică/ V-a-nchinat de drag la toate/ Câte-o strofă lirică./ Dar când știu c-o să vă-nghețe/ Iarna mizerabilă/ Mă cuprinde o tristețe/ Iremediabilă”. El este, în același timp, un poet melancolic al singurătății, al liniștii silvestre și al înnoptării (Balada călătorului), al nestatorniciei și al trecerii ireparabile a timpului, ca în Balada chiriașului grăbit, unde realitatea cotidiană, tratată epic (modalitate caracteristică liricii lui) și tonul jucăuș relevă în subtext un sens filosofic: „Trec anii, trec lunile
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
la nunta lor lostrița reapare. Mirele aleargă la râu, o vede, sare în apă și ambii se pierd în valuri, îmbrățișați. Mai cu seamă povestirile Sezon mort și Pescarul Amin au obținut din partea criticii aprecieri superlative. În prima, în decorul silvestru al unei crescătorii de fazani se înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Adio, Ce e amorul și fragmente din Scrisoarea IV), G. Crețeanu, Matilda Cugler-Poni, Al. Sihleanu și Th. D. Speranția. Un A.G. de la Milcov colabora cu nuvele și schițe. Au mai apărut traduceri, nesemnate, din M. G. Saphir, K. Waldomar, Armând Silvestre și Catulle Mendès. Pentru a atrage cititorii, s-a tipărit în supliment tălmăcirea românului Orfana de Currer Bell (Charlotte Brontë). R.Z.
REVISTA DUNAREANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289206_a_290535]
-
Bucureștiul și se stabilește la Câmpulung pentru tot restul vieții. A profesat avocatura, absorbit fiind totuși, în primul rând, de creația literară, de meditație, ca și de preocupările cinegetice. Vânător, „specialist” în câini de vânătoare, iubitor al peisajului agrest și silvestru, al atmosferei târgului patriarhal, M. a fost în același timp un călător care știe să „vadă” și un om de acțiune, un temerar - ca aviator, slujindu-și țara în cele două războaie mondiale. Câteva dintre cărțile sale au fost distinse
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
dezvăluie a fi delicate, autentice și neafectate. Versuri și imagini cât de cât remarcabile sunt puține, stilul e zgrunțuros, viziunea - fărâmițată, iar sinergia expresivă - absentă. Se rețin, totuși, câteva izbutite crochiuri dinamice ale unor trăiri emoționale în peisaj câmpenesc sau silvestru și câteva accente valide poeticește. Producția ulterioară se menține pe coordonatele unui anumit manierism modernist cu ținută decentă, dar lipsit de originalitate. SCRIERI: Liniști și comori, București, 1929; Relief, București, 1932; Zogar, București, 1936; Lavine, București, [1943]; Crizantemele lumii, pref.
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
peisaj urban sumbru și ostil; se poate recunoaște o melancolie bacoviană (fără tragismul lui Bacovia), contemplativă. Trăiește însă și stări de jubilație în peisaj marin și însorit, stăruind în descripția, de un erotism rafinat, estetizant, a nudului feminin. Peisajul rustic, silvestru sau montan e valorizat liric fără idilizări convenționale, fiind corelat uneori cu evocări paseiste, menținute la nivelul sugestiei; destule poeme amintesc de Blaga, cel din În marea trecere (un poem e intitulat chiar Despre Trecerea-cea-mare). Notabile sunt câteva crochiuri discret
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
Cu Două treimi din viață (1980), scriere prețuită pentru detașarea și pigmenții de umor cu care sunt evocate episoade dramatice, se deschide șirul romanelor lui P. Hoții de pădure (1982) unește epicul, pe alocuri palpitant, cu lirismul generat de priveliști silvestre. Să îngropăm trecutul (1992) reconstituie, cu documente vii, coșmarul demolării satelor din jurul capitalei, iar Bătrânii nu mai sunt utili (1998) e o utopie înfățișând o așezare de bătrâni pe un munte. Deciși să își învingă condiția, întemeietorii ciudatei colonii își
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
s-a ocupat În mod special de problema limbii În lumina lucrării geniale a lui Stalin. Mergând Înainte pe drumul adâncirii Învățăturilor staliniste, mergem pe calea dezvoltării unei literaturi cu adevărat populare atât În conținut cât și În formă”. Valentin SILVESTRU 87: „Nu există nici un domeniu al muncii ideologice pe care să nu-l fi Îmbogățit lucrările geniale ale tovarășului Stalin. Problema raporturilor Între bază și suprastructură, definirea rolului de forță activă a suprastructurii În lichidarea vechii baze și crearea unei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu chemările lor melancolice, îndepărtate. Viața se urzește aici după modelul regnului vegetal. Totul dă sentimentul că răsare și crește din ierburi, frunze și copaci, are o origine silvestră. Poetul proiectează asupra unei realități degradate, pentru el, imaginea infantilă, tradițională, a spațiului stăpânit de mister și permanent deschis miracolului: pădurea. Teatrul lui B. are o factură net expresionistă, piesele, evitând denumirile obișnuite ale genului, se vor „mistere”, „jocuri dramatice
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
literară a textelor, versiunile românești pe care le realizează fiind destinate scenei. A tălmăcit din Sofocle (prin Jules Lacroix), Euripide (prin Ernest Legouvé), Shakespeare (tot după un intermediar francez), Racine, Molière, precum și din François Coppée, Jules Lemaître, Jean-François Regnard, Armând Silvestre și Eugène Morand, Georges Feydeau și Maurice Desvallières, M-me Émile de Girardin, Eugène Scribe ș.a. În proza, A. a tradus un volum de povești și legende al lui Washington Irving. SCRIERI: Ielele, București, 1892; Foc de paie, București, 1896; Fiica
ASLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285469_a_286798]
-
Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
direct în stomac, venerabilul autor dă voie soției sal e să strige public: „Numai speranța de a‐ și vedea editată și această carte îl mai ține în viață.” Cine îl ajută pe soțul doamnei Adriana Prelipceanu din Iași, strada Străpungerii Silvestru nr.60 să‐și vadă dăruită cititorilor cartea lucrată într‐ o astfel de stare a sănătății sale? Peste 90 de ani avea și profesorul Alexandru Mânăstireanu când a publicat volumul „Călător p rin vâltoarea vremii”, primit favorabil în presa „necentraliz
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
prisos, Sbliț semnifică un protest împotriva unei lumi rău alcătuite, asupra căreia reflectează cu amar și sarcasm, dar și cu umor. Comedia tragică Dezertorul aduce pe scenă lumea mahalalei, din care Caragiale luase situațiile comice. Mihail Sorbul prezintă drama „mahalagiului” Silvestru Trandafir, bucureștean de la periferie, cu suflet mare. La această trăsătură Sorbul adaugă expresiile, vulgarizările și accentul limbajului specific mahalalei, procedeu preluat de la I. L. Caragiale. Având, ca și Caragiale, o mare vocație pentru teatru, Mihail Sorbul dovedește o bună știință a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene Silvestre! făcu tânărul încîntat că reușise să-și înnoade cravata cum dorise și admirîndu-se într-o oglinjoară rezemată de călimară. Poți să-i și dai drumul, că eu m-am terminat! urmă dânsul după ce-și mai potrivi și frizura, așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Consiliului de Război dacă s-ar afla, și s-ar afla cu certitudine, că jandarmii nu s-au mișcat nici când țăranii au pus foc conacului. Dădu câteva ordine și se echipă repede și dânsul, în vreme ce Didina striga, frîngîndu-și mîinile: ― Silvestre, Silvestre, ia seama, să nu te omoare! Boiangiu era calm. Se stăpânea. Își zicea că mare lucru n-are să fie nici acuma. Doar să patruleze puțin, să facă act de prezență. Nu vrea să ațâțe pe țărani, ci să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de Război dacă s-ar afla, și s-ar afla cu certitudine, că jandarmii nu s-au mișcat nici când țăranii au pus foc conacului. Dădu câteva ordine și se echipă repede și dânsul, în vreme ce Didina striga, frîngîndu-și mîinile: ― Silvestre, Silvestre, ia seama, să nu te omoare! Boiangiu era calm. Se stăpânea. Își zicea că mare lucru n-are să fie nici acuma. Doar să patruleze puțin, să facă act de prezență. Nu vrea să ațâțe pe țărani, ci să-i liniștească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avea acum carnet și putea să conducă singur camioneta. În fiecare zi se ducea s-o caute pe Peggy. Umplea camioneta cu prieteni de la Markham, Santa María, San Isidro; se adunau cu zecile și, Împreună cu fetele de la Villa María, San Silvestre sau Sophianum și chiar de la Chalet, plecau fericiți spre plaja de la Ancón, unde mulți dintre ei aveau o casă sau un apartament și unde Întotdeauna organizau o petrecere cu dans fie la Cazinou, fie acasă la Pelusita Marticorena (fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bloc cu apartamente. Uniforma lui albastru cu auriu avea o asemănare izbitoare cu uniforma C.A.L., până la un ultim detaliu: o vipușcă lavand deschis pe cusătura exterioară a pantalonilor. Numele clădirii era prins de buzunarul lui de la piept. „Căminul silvestru“ se numea clădirea, deși singurul copac de lângă ea era un puiet bandajat, protejat cu o împrejmuire metalică. L-am întrebat pe negru ce sărbătoare era. Mi-a spus că era Ziua Veteranilor. — Ce dată-i azi? l-am întrebat. — 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
superior ca poziție socială. Educația îi permite femeii libertate: putere de decizie, acolo unde nu avea de obicei nimic de spus (încheierea căsătoriei), depășirea propriului statut, accederea către o viață mai prosperă. În zilele a patra și a cincea, eroinele Silvestra și Agnese sunt râvnite cu disperare de pretendenții lor, cărora le vor răspunde cu aceleași 218 Ibidem, p. 110. 219 Ibidem, vol. I, p. 375. 220 Ibidem, vol. II, p. 180. 221 Ibidem, vol. I, p. 47. 222 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
superior ca poziție socială. Educația îi permite femeii libertate: putere de decizie, acolo unde nu avea de obicei nimic de spus (încheierea căsătoriei), depășirea propriului statut, accederea către o viață mai prosperă. În zilele a patra și a cincea, eroinele Silvestra și Agnese sunt râvnite cu disperare de pretendenții lor, cărora le vor răspunde cu aceleași 218 Ibidem, p. 110. 219 Ibidem, vol. I, p. 375. 220 Ibidem, vol. II, p. 180. 221 Ibidem, vol. I, p. 47. 222 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]