4,438 matches
-
rațiunea să-ți mai stochez datele în funcție de impresia pe care ți-o fac, și astfel să înregistrezi starea pe care acel acel ceva ți-o provoacă. Astfel vei ști să identifici acel ceva foarte ușor, transformând toate datele într-o simțire care să conțină informația obiectivă despre acel ceva, și să o fixeze definitiv datorită percepției tale a acelui ceva. Ce-ar fi să încep de la capăt? Să uit tot, să îngrop trecutul? Ce-ar fi să mă liniștesc? Între lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dispera până la a nu mai înțelege. Nu vorbești cu cine trebuie. Eu nu fac nimic. Viața se desfășoară, eu doar sunt pe-aici, lăsându-mă oarecum purtată. A face ordine în absurd: a-l descoperi prin rațiune, care e conștientizarea simțirii, a comunica și demonstra că ne înțelegem. De ce neapărat să fie vorba că din necesitate omul a început să vorbească și de-abia apoi să abstractizeze, și nu pot pentru că a avut un potențial spiritual extraordinar a început să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Avionul meu spre Anglia s-a prăbușit. Restul a fost rătăcire. Înainte de prăbușire: un Iulian mort, un Nasti confuz (de ce l-ai părăsit?) și un Adam liniștit. Acum un adevăr: totul e rațiune, totul e legături între elemente, gândirea și simțirea sunt astfel de legături, iar conștientizarea sinelui, vederea noastră conștientizarea că facem ce facem depășește impulsul de a face și starea de a fi. Vrei să divorțăm? întreb Mi-ar fi plăcut o viață împreună. (Ceea ce pentru mine nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei. El spune: Te iubesc. Olimpia spune același lucru, de mai multe ori, multe, multe ori, și se sărută des, cu duioșie, pe vecie." Parcă pământul îmi fugea de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies afară, așa cum l-am lăsat de fiecare dată. Spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi ochi: căprui deschis, spălăcit calzi, inteligenți și verzi periculoși · Iar dacă ai îndoieli, el te va lua în brațe și te va iubi. Îți va trece. Trece frica. Rămâne emoția. · Și mai este Viteza. Fuga cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată, simt că-i vraiște în mine: ba o doresc, ba
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să înmoaie inima omului îndată, iar asta m a mișcat cu tărie și m-a înduioșat. Mi-a întins mâna spre a-i da ceva, iar eu n-am tut să-mi întorc fața de la ea; nu mi-a îngăduit simțirea să fac un gest într-atât de nedemn și de rece. Într-o lume în care nimeni nu mai privește la lacrima din ochiul celui aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numai și numai pentru a și scoate abil în față aptitudinile lor de poeți înzestrați, într-o căutare neobosită de renume și de avere. C 78 Rareș Tiron Dar gata acum cu introducerea, să începem, deși recunosc cinstit că nici simțirea și nici experiența nu-mi vin în ajutor. Căci, oare, ce experiență în dragoste este cu adevărat utilă omului, atunci când iubirea este într-atât de diferită de la un om la altul, precum și poveștile romantice, ce se țes în intimitatea dintre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost împotriva lui Dumnezeu. Însă nu trebuie uitat că El este doar o ipoteză, nimic nu-i cert și verificat în chestiunea aceasta. Tocmai de aceea, iată, eu nu pot să fiu într atât de ușuratic în gândire și în simțire, încât să pun pe seama „divinei și milostivei” Sale providențe toate lucrurile bune, ce mi se întâmplă mie în viața de zi cu zi și de care ajung să mă bucur. Dar totuși, cred cu tărie că El este foarte necesar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că simțirea lui de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață acelei feminități absolute față de care orice fetiță-copil reală nu poate fi decât o copie imperfectă. Personajul feminin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
continuare de beneficiile copilăriei. Paradoxal, ei încearcă să recupereze autenticitatea copilăriei printr-o hiperbolizare a semnelor infantilului ce produce adesea, pentru ochii europeanului, artificialitate și grotesc. Dacă, iertată fie-mi barbaria, versul eminescian ar trebui rescris astfel pentru a corespunde simțirii japoneze tradiționale: "Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș Și ca un demon dintre oameni În calea vieții mele ieși". Japonia modernă completează în mod uimitor transferul ontologic floare-femeie-demon, radiind ultimul termen și înlocuindu-l prin pisicuță-copil. Bye-bye
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vibrează în modul cel mai pur la trecerea primăverii în vară, a verii în toamnă, a toamnei în iarnă și așa mai departe. Știu că nu v-am intrigat încă, nici nu aveam cum: nu avem oare și noi aceeași simțire acută a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
incapabili chiar și să redea corect opiniile mele. În acele circumstanțe acestor persoane ratio le este întunecată de passio. Normal că și eu, la fel ca orice ființă umană, nu sunt făcut doar din rațiune și raționalitate, dar și din simțiri și dorințe, predispoziții și fantezii, emoții și pasiuni. Mă străduiesc în mod voit să am o viziune integrală a lucrurilor. Am învățat să gândesc metodic și clar, ceea ce se numește esprit de géometrie după spiritul lui Descartes. În același timp
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stelelor, de bioritm? Oricum ar fi, merg înainte, obțin rezultate, am bună-dispoziție. Desigur nu va fi mereu astfel, lucrurile se vor schimba iarăși... Dar ce mă interesează pe mine acum? De ce trebuie să-mi risipesc timpul cu alte gânduri, sentimente, simțiri, acum când sunt mulțumit...? Qui vivra verra. Și totuși ceva nu este în regulă. Nu este vorba de a distruge buna-dispoziție a cuiva făcându-i morală. Nu este vorba de ruinarea succesului unei persoane. Mai degrabă de faptul că această
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la dorința unei religiozități care să fie experiență. Vechii și noii clasici ai misticii creștine umplu rafturile librăriilor. Guru serioși sau neserioși promit experiențe religioase în ashram, în centre de meditație și în zile de reculegere. Se dorește experiența credinței, simțirea ei. Dar unele dintre aceste persoane nu sunt precum nevăzătorii care vorbesc despre culori? Mistica este un concept extrem de enigmatic pe care și teologii îl folosesc în mod arbitrar. În primul rând trebuie să îl definim: termenul, în sensul originar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
următor, când "biserica creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei, care i-a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească"137. Într-o dinamică de asemenea manieră, Șerboianu compara diversele biserici creștine, ajungând la concluzia că biserica protestantă era cea mai ancorată în mișcarea socială a vremii, urmată de cea catolică și cea ortodoxă. Abia a patra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
XX-lea, biserica creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei, care i-a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească. Dintre bisericile creștine, cea protestantă ocupă întâiul loc în mișcarea socială, secundată de cea catolică, pe când cea ortodoxă oscilează între spiritualitate și realism, căutând un echilibru pentru armonizarea acestei antiteze. Articolele precedente au avut drept scop să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mortul, în cuptorul încălzit se scoală-n picioare" că "întinde mâinile, parcă-n semn de milă și-ndurare" că "țipă strident la primul contact cu focul, etc. etc." își poate închipui cititorul inteligent, ce răzvrătire se produce în mintea și simțirea omului incult, care nu are nici pregătire științifică, nici religioasă. Scopul însă al celor ce scriu aceste năzbâtii, deși nu le face prea mare onoare, totuși evidențiază o anumită stare de lucruri, ce vrea să dăinuiască perpetuu în biserica noastră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
când a permis prin legiferare canonic, generală, și a tolerat de a zugrăvi chipul Lui, ca unchiaș, de a ne face icoane și a le venera etc. Biserica creștină, deci a fost "vie" chiar de la-nceputul ei, îngăduind să acomodăm simțirile noastre omenești, aceia ce era mai presus de rațiunea noastră, și care corespundea vremilor de atunci și culturii respective a credincioșilor săi. Sfântul Ioan Damaschin meditând asupra acestei aparente încălcări dogmatice zice "Iară, fiindcă multe la Dumnezeu trupește aflăm, zise
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sentiments" pag 141 spune: Dacă sunt chipuri originale de gândire, sunt chipuri originale care se impun, creând o contagiune și contagiunea este o caracteristică a mulțimilor". În adevăr, mulțimea adeseori fără mult efort de gândire își apropie "chipuri originale de simțire", cărora le acordă cea mai largă venerație, ajungând prin a fi stăpânită de însăși aceasta născocire. Chiar dacă născocirile sunt bizare, vulgare sau amorale, ele capătă putere de lege prin voința colectivă a mulțimii și pot dăinui secole întregi, în ciuda tuturor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ferește-te de lupii îmbrăcați în piei de oaie, care vin în numele Lui, să te amăgească; adapă-te numai de la izvorul viu al Luminei lui Christos, ca să învieze și în tine și pe pământul acestei țări, o lume nouă de simțire și idei; și numai atunci vei putea înțelege adâncul rost al glasului din noaptea sfântă a învierii, care astăzi și-ntotdeauna strigă tuturor: "Christos a înviat!" (Flacăra Sacră, IV, 5, 1937, pp. 1-2) Eroului necunoscut "Ceux qui pieusement sont morts
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tot ce este compus se dizolvă cu timpul. Departe de a crede că acest corp este omul, căci el nu este decât un acoperiș al lui și instrumentul lui, pentru a împlini voința sufletului, care singur are principiul mișcării, al simțirii, al inteligenței și al concepțiunii și numai el singur constituie "EUL" nostru sau "NOI". Sufletul este simplu și necompus și prin urmare în afară de puterea morții. Este o substanță cerească, cum este scris: "Sufletul omenesc este o lumină a Domnului". CEREMONII
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]