1,227 matches
-
să aprobe hotărârile sfatului, adică ale hanului. În paralel cu aceste prefaceri social-politice, are loc și etnogeneza poporului bulgar, în componența căruia a intrat substratul tracic și elementul romanic, peste care s-au suprapus straturile slave și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
multe secole, din câmpii și din văile largi, în văile înguste de munte, în poieni și platouri. Locurile bune pentru agricultură au încăput pe mâinile cuceritorilor slavi (Emil Petrovici, în "Transilvania", LXXIII, 1942, p. 865). Această etapă obscură, de conviețuire (simbioză) slavo-română, în Dacia carpatică, când s-a produs procesul de sinteză etnică-socială și de încrucișare lingvistică, a fost decisivă în etnogeneza românească. Concret, cum au conviețuit românii cu slavii ? E. Petrovici încearcă să răspundă acestei întrebări: "Viața în comun a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
străvechi. Termenii ce aparțin exclusiv albanezei și românei provin, în ambele limbi, din străvechea limbă vorbită odinioară în Peninsula Balcanică și în zona carpato-dunăreană, susține Al. Rosetti, pe urmele lui Hasdeu, Philippide, Capidan, Pușcariu. Această realitate infirmă teza privitoare la "simbioza româno-albaneză", la sfârșitul antichității și începutul evului mediu, și "conviețuirea" celor două popoare, sursa "împrumuturilor" din albaneză în română. Elementele fonetice, morfologice și sintactice în română și albaneză nu justifică o "comunitate" între cele două limbi, iar cuvintele indo-europene comune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bisericească și cea mai nouă: sârbă, bulgară, poloneză, ucraineană, rusă). Elementul slav, foarte numeros, după fondul moștenit (latin), este capitolul cel mai cuprinzător al lexicului istoric românesc, parte organic contopită în limba românăacesta a intrat în componența ei în perioada simbiozei româno-slave (secolele VI-XI). După cea slavă, urmează celelalte influențe, în măsura și după durata în care populația românofonă a stat în contact cu alte populații și civilizații. Numărul cuvintelor străine, după origine, în raport cu elementul moștenit, a fost pus în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
leagănul" poporului român) era Dacia nova (aureliană, din sudul Dunării), punctul de unire a Moesiei Inferior și Superior și a Dardaniei, unde o viață romană mai era posibilă în sec. al VI-lea. S. Pușcariu, așa cum am văzut, vorbea de "simbioza albanezo-română" (românii au conviețuit cu albanezii în sudul Dunării). Elementele comune cu albaneza și dalmata îl făceau pe Ovid Densușianu (în 1901) să plaseze "patria primitivă" a limbii române în sud-vestul provinciei Illyricum, în teritoriile ilirilor, în apropiere de Albania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Albania și de vechea Dalmație. Trebuie să se țină seama de caracterul unitar lingvistic și cultural (o singură limbă latină populară) al populației provinciale dintre Adriatica și Marea Neagră. O teză eronată (veche!), adoptată de mulți filologi și romaniști susținea o "simbioză albanezo-română" în centrul Peninsulei Balcanice. De fapt, relațiile limbii române cu albaneza sunt de altă natură: comunitatea de substrat etnic-social și lingvistic. Ideea adepților teoriei imigraționiste că limba și poporul român s-ar fi format în sudul Dunării, în strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în centrul Peninsulei Balcanice. De fapt, relațiile limbii române cu albaneza sunt de altă natură: comunitatea de substrat etnic-social și lingvistic. Ideea adepților teoriei imigraționiste că limba și poporul român s-ar fi format în sudul Dunării, în strânsă legătură ("simbioză"!) cu albanezii și cu bulgarii (slavii meridionali, balcanici), această ipoteză (axiomă, pentru unii) trebuie abandonată integral, definitiv. Astfel, în prezent, este limpede că strămoșii românilor n-au locuit împreună cu strămoșii albanezilornu a existat un contact sau o conviețuire între români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Superior, exista un centru de putere, pus în evidență de cercetările arheologice, alcătuit din construcții civile și o biserică de tip bizantin-balcanic, probabil vechea vatră voievodală a Argeșului. Acest complex și obscur proces al "colaborării româno-cumane"-s-a vorbit chiar de "simbioza româno-cumană" (Iorga), nu s-a redus la impulsul exterior al împrumutului instituțional. Oricât de rudimentare, instituțiiile sociale, politice, militare nu pot fi împrumutate de la un alt popor, fiind rezultatul unei cerințe social-istorice, al unei evoluții interne, precum societatea românească din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pribegi, hoinari. Faptul că se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei românilor. N. Iorga vorbea, pe bună dreptate, despre simbioza româno-turcă (pecenego-cumană), arătând că românii, după asimilarea slavilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei românilor. N. Iorga vorbea, pe bună dreptate, despre simbioza româno-turcă (pecenego-cumană), arătând că românii, după asimilarea slavilor, au ajuns la o conviețuire cu cele două populații turanice a căror dominație a durat câteva secole. Expedițiile împăraților de la Bizanț, care controlau malul stâng și care, începând de la Ioan Tzimiskes, au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Apariția în Transilvania a voievodului, în golul peceneg din provincie, este paralelă cu apariția, în celălalt gol din Dobrogea, a lui Tatul și a vecinilor săi. De o parte și de alta a Carpaților, creațiunea politică românească se razimă pe simbioza cu pecenegii, apoi, în secolele XII-XIII, cu ceilalți turci, cumanii. Chiar și după Lebunion (1091), bătălia ce a marcat "sfârșitul pecenegilor", rămășițe ale pecenegilor atacă Transilvania, în 1092, în frunte cu o căpetenie "Kopolchor" sau "Copulch, fiul lui Krul" (Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
susținere. De la pecenegi, dacă nu de la vechii sciți turanici, vine denumirea de Bărăgan, dată câmpiei muntene, și aceea de "kurgan". În Moldova de Jos (sud), avem cuvântul turanic Covurlui, dat râului și județului, care înseamnă ori "pustiu" ori "loc uscat" simbioză o altă denumire apropiată este aceea de Bahlui, dată unui râu ce străbate Iașul. Apoi pădurea Deliorman, din sudul Dobrogei, cu legăturile sale, Tutracan (Turtucaia), la sud de Dunăre și, spre apus, Teleorman, o altă denumire fiind Caracal. De la pecenegii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o povestire contemporană două detalii semnificative pentru o istorie neconvențională a românilor. Dealtfel, conviețuirea timp de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) 343 Pecenegii 343 Uzii 348 Cumanii 349 Marea invazie mongolă (1241) 353 Alți migratori 364 Simbioza româno-pecenego-cumană 367 Năvălirea tătarilor și românii 371 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească 375 CAPITOLUL XI ROMÂNII ÎN SECOLUL AL XIII-LEA 379 Contextul extern 379 "Secolul mongol" (1241-1359) 384 Societatea românească 398 Structuri politice românești în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar Domnul Sarsailă autorul e considerată de unii comentatori un pamflet antiromantic. Prin „fundamentele teoretice ale artei sale”, afirmă D. Popovici, Heliade e „legat de clasici”, iar în creația poetică „el se plasează [...] sub influența scriitorilor romantici și preromantici”. Asemenea simbioze există la mai toți ceilalți scriitori ai epocii. Reprezentant de frunte al romantismului, Grigore Alexandrescu e clasic prin temperament; e un contemplativ, pentru care, ca pentru Théophile Gautier, clasicizantul angajat în bătălia romantică, „lumea există”, în sensul că stările lirice
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
membru de onoare al Academiei Române. Pentru biografia artistică a lui C. este de reținut descendența creatorului de ficțiune din familia slujitorilor științelor exacte. Dar mai sunt de reținut și întâlnirile lui cu Jorge Luis Borges și Constantin Noica, cruciale pentru simbioza dintre literatură și cultura filosofică. Literatură începe să publice în 1993: volumul de povestiri și eseuri Exerciții de naivitate, „prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualității umane”, fiind conceput ca un dialog cu spiritul filosofului Constantin Noica. Creație a unui erudit
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
turism Și mediul înconjurător a traversat de-a lungul timpului patru etape (Sharpley, 2006: 122): 1) coexistență: în perioada apariției primelor activități turistice, impactul fiind minim; 2) conflict: turismul de masă văzut ca un distrugător de natură; 3) idealism: posibilă simbioză, prin dezvoltarea unui turism „verde”; 4) realism: abordări diferite ale dezvoltării, care pun în balanță nevoile turiștilor Și localnicilor Și mediul înconjurător. Pe de o parte, Swarbrooke (1999) Și Holden (2009: 22) consideră că mediul natural a avut de câștigat
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
politicile adoptate de țările beneficiare. Într-o anumită măsură reputația de care s-a bucurat Banca Mondială în rândurile politicienilor, planificatorilor funcționarilor guvernamentali și politicienilor din țările în dezvoltare a fost preluată de Economia Dezvoltării. Multă vreme acest domeniu semnifica simbioza cunoașterii științifice profunde cu experiența practică relevantă și competența profesională de înaltă calitate. Cum ar spune Robert Lucas “dacă știm cum are loc miracolul prosperității economice, putem un asemenea miracol“. Economiștii dezvoltării în special experții Băncii Mondiale, păreau “miracole ale
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
ar fi aceea de a considera omul ca fiind prins între ciocanul culturii și nicovala naturii. Relația Natură-Cultură nu se consumă (numai) în afara omului, ci (mai ales) înăuntrul lui. Fiind generat de natură și generator de cultură, omul este produsul simbiozei dintre o ființă naturală și una culturală. O altă posibilă capcană este aceea de a considera cele două concepte majore luate în discuție ca având câte o singură accepțiune. Polisemantismul termenilor Cultură și, respectiv, Natură - situație care ridică la pătrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doar pe ei, unde se puteau înmulți și își puteau clădi edificiile. Aveau desigur să muncească și să ofere oamenilor câte ceva, dar și aceștia la rândul lor urmau să-i ajute. Bella încercă pe cât posibil să le explice termenul de simbioză, având însă în permanență în minte ideea că, deși pe zeți probabil că nu i-ar fi deranjat, cuvântul cel mai potrivit pentru relația lor ar fi fost sclavia. - Nu patruzeci și șapte, ci de mii de ori patruzeci și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și critica literară, care devine din ce în ce mai importantă. Prin urmare, va fi tratată în detaliu, nu atît ca o încercare de a corecta descoperirile lingvisticii textuale, cît pentru a sugera cum se pot completa cele două discipline. O premisă pentru o simbioză de acest fel este familiarizarea cu încercările de a găsi o soluție ale oamenilor de știință din cealaltă disciplină. Harweg își îngustează baza încă de la început, cînd ignoră toate modificările aduse pentru a susține teza lui Hamburger despre preteritul epic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
bibliotecă regală; Oresme, traducător emerit din latină în franceză, popularizează cum se cuvine învățăturile timpului său. Acest concept era nou pentru secolul al XIV-lea, fiindcă universul medieval nu cunoștea conceptul de comuniune, care presupune o eliminare a distanței, o simbioză nu doar între participanți, ci și între medium-uri și mesaje.18 Intriga mediologică se țese la origini în jurul acestei prime separări, ezitări, al degajării unei distanțe problematice, neobișnuite, între știință și formă, între informație și un medium al limbajelor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a evoluției, care arată că natura favorizează indivizii ș( speciile mai bine dotate. (n (nlănțuirea stadiilor evolutive, barbariei (termenul nu are la Eminescu nicio conotație peiorativă) (( urmează civilizația. Ambele forme cunosc at(t elemente pozitive, c(t ș( negative. O simbioză (ntre masa populației ș( conducătorii ei va conduce o națiune de la un stadiu la celălalt. Dacă acest lucru este (mpiedicat prin apariția păturii superpuse, atunci națiunea care cunoaște acest proces va trece de la barbarie la semibarbarie, ceea ce este mult mai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care este simbiotică, mai degrabă decât societală.(Robert Park 1952, apud Linda Stoneall, 1983: 67). Ecologia umană își extrage multe din ideile ei din comparația între comunitățile umane și cele subumane (plante și animale) și privilegiază aspectele legate de interdependență, simbioză, de competiție pentru supraviețuire, fiind interesată de colectivități și nu de indivizi luați separat. De asemenea ecologia umană pune accent pe aspecte legate de distribuția resurselor naturale, pe caracteristicile spațiale ale comunităților, preferând metaforele de factură biologică pentru a explica
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
omului; cine se cunoaște pe sine, le cunoaște pe toate, în sine; * în cele din urmă, luminați de cunoaștere, vom spune: ești!! Gândirea antică grecească a furnizat numeroase elemente artistice și filosofice, ulterior devenite izvoarele spiritualității clasice, moderne și contemporane. Simbioza Bine și Frumos, a constituit idealul paideic elen. În filosofia contemporană se configurează o determinare explicativă a kalokagathiei impunând așa cum s-a petrecut în timp, modele diferite. Acestea n-au putut ignora structura elenă a Binelui, Frumosului și Adevărului. Paideia
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]