3,082 matches
-
ce putea înțelege publicul său din acel timp; un mesaj către creștini de a nu se integra culturii imperiale romane era mesajul central al lui Ioan. Deci, scrisoarea sa (scrisă conform tipicurilor genului literar apocaliptic) este de natură pastorală, iar simbolismul Apocalipsei trebuie înțeles doar în contextul ei istoric, literar și social. Cercetătorii studiază convențiile literaturii apocaliptice și evenimentele primului secol pentru a lămuri ce ar fi vrut să comunice autorul. Într-o discuție despre Apocalipsă din 23 august 2006, Papa
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
ciclu de "Poezii despre Lenau", format din șase sonete, pe care le-a adaptat șabloanelor poeziei teziste din acea vreme. Prin sonetul "Lenauheim", Liebhard îl aduce pe cititor în actualitate: la adunarea poporului, la C.A.P.-uri, scriind versuri precum: Simbolismul său stângaci se vrea un mesaj clar: prezentul socialist a înlăturat toate tensiunile, astfel încât urmașii lui Lenau din Lenauheim pot trăi o viață fericită. În 1953, în cadrul Teatrului de Stat din Timișoara ("Deutsches Staatstheater Temeswar"), pe lângă trupa română au fost
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
Serer din Senegal, Gambia și Mauritania, Sirius este denumit "Yoonir" în limba Serer (și mulți vorbitori ai limbii Cangin, care sunt toți etnic Sereri). Steaua Sirius este una dintre cele mai importante și una dintre cele mai sacre stele din simbolismul și cosmologia religiei Serer. Marii preoți și preotese Serere, (Saltigue, ereditar „preoții ploii”) îl schițează pe "Yoonir" cu scopul de a prognoza ploile și permite agricultorilor Serer să începă plantarea semințelor. În cosmologia religiei Serer, el este simbolul universului. Sirius
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Hesiod, 322.) Dragonii sunt mari colecționari de comori. Cei care vorbesc sunt amatori de ghicitori. Pentru a le câștiga încrederea trebuie să participi la un concurs de ghicitori. Uneori câștigătorii sunt lasati de dragoni călare pe ei în zbor. În simbolismul medieval, dragonii erau o imagine a apostazei, a trădării și a perfidiei, dar și a furiei și invidiei. Era asociat și cu calamitățile naturale. Multiplele capete erau simbolul decadenței și opresiunii și chiar al ereziei. Cu toate acestea, unele popoare
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
norme sau reguli privind „nașterea“ sau „facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii - cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc.» . Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe Horațiu "(Epistola
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
e preluat și difuzat pe canale didactice: glosare, comentarii, analize. A doua explicație e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice". Oricum, următaoarele ediții ale dicționarelor vor înregistra probabil varianta fonetică preferată de uzul (jurnalistic) actual.
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
ce individul ar putea alege printr-un act al voinței. Teoretic, resemnificarea cu ajutorul rațiunii ar fi posibilă, dar ar trebui să plece dinspre individ, nu dinspre instituții. Prin educație și trăire, fiecare individ ar trebui să învețe și să crediteze simbolismul profund al lumii. O hermeneutică inițiatică de genul celei propuse de Eliade 9 ar revrăji, într-adevăr, lumea, dar nu ne putem imagina un scenariu prin care majoritatea indivizilor să fie interesați și capabili să se antreneze într-o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
din primii ani postbelici. Versul e totdeauna liber și nerimat, adesea discursiv în chip insidios, derutant prin inadecvarea formulărilor la conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor identificabile sunt evazionismul fantezist, profesat cu deosebit răsunet în epocă de Constant Tonegaru, și ironismul lui Geo Dumitrescu, temperat prin exprimarea constantă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
departe. Geografia Europei de Sud-Est, acea geografie pe care o folosim atunci când discutăm despre politica externă, nu este cu siguranță geografia care ne interesează. Geografia fizică nu se potrivește cu geografia simbolică din acel colț al Europei. Iar împotriva acestui simbolism diabolic, cooperarea regională funcționează. E ca și cum i-ai aduna pe toți în jurul mesei, pe toți cei din regiune, și ai avea puterea de decizie, cerându-le să-și prezinte propriile interese, doar pentru a afla dacă există un numitor comun
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele înnoiri promovate de simbolismul românesc la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, și cu atât mai perimată la data apariției primului volum, în 1926, adică într-un moment în care lirica românească se racordase la revoluția modernistă și în care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
secund. Repere bibliografice: Stéphane Mallarmé, Divagations, Paris, 1897; Tancred de Visan, L’Attitude du lyrisme contemporain, Paris, 1911; André Barres, Le Symbolisme, Paris, 1911; Trivale, Cronici, 128-166, 351-355, 483-494; Jules Huret, Enquête sur l’évolution littéraire, Paris, 1913; Emil Isac, Simbolismul român, NRR, 1914, 7; Aderca, Contribuții, I, 309-321, 333-335, 688-700; Davidescu, Aspecte, 310-317, 323-327, 340-341, 396-423, 516-518, 520-522, 584-602, 613-618, 630-631; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., I, 126-200, II, 242-263, passim; I. E. Torouțiu, Modernismul. Simbolism-impresionism-expresionism, București, 1926; Marcel Raymond, De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Symbolisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia Bote, Simbolismul românesc, București, 1966; H. Zalis, Simbolismul în literatura română. Contribuții bibliografice (în colaborare cu D. Copilu și C. Pompilian), pref. Mircea Tomescu, București, 1967; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968; Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Ciopraga, Lit. rom., 143-170
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia Bote, Simbolismul românesc, București, 1966; H. Zalis, Simbolismul în literatura română. Contribuții bibliografice (în colaborare cu D. Copilu și C. Pompilian), pref. Mircea Tomescu, București, 1967; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968; Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Ciopraga, Lit. rom., 143-170; Micu, Început, 125-171; Matei Călinescu, Conceptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Conceptul modern de poezie, București, 1972, 127-140; Al. Dima, Aspecte naționale ale curentelor literare internaționale,București, 1973, 9-28, 32-39; Dan Grigorescu, Direcții în poezia secolului XX, București, 1974, 9-112; Henri Peyre, Qu’est-ce que le symbolisme?, Paris, 1974; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 13-41; Pedro Henriquez Ureña, Curentele literare în America hispanică, tr. Vasile Covaci, pref. Andrei Ionescu, București, 1980; Simbolismul european, vol. I-II, îngr. și introd. Zina Molcuț, vol. III, îngr. Magdalena László-Kuțiuk, București, 1983; Micu, Modernismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
în poezia secolului XX, București, 1974, 9-112; Henri Peyre, Qu’est-ce que le symbolisme?, Paris, 1974; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 13-41; Pedro Henriquez Ureña, Curentele literare în America hispanică, tr. Vasile Covaci, pref. Andrei Ionescu, București, 1980; Simbolismul european, vol. I-II, îngr. și introd. Zina Molcuț, vol. III, îngr. Magdalena László-Kuțiuk, București, 1983; Micu, Modernismul, I-II, passim; Scarlat, Ist. poeziei, II, 277-362, passim; Adriana Iliescu, Poezia simbolistă românească, București, 1985; Pop, Jocul, passim; Nicolae Manolescu, Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
277-362, passim; Adriana Iliescu, Poezia simbolistă românească, București, 1985; Pop, Jocul, passim; Nicolae Manolescu, Despre poezie, București, 1987, 174-180; Philippe Forest, Le Symbolisme ou La Naissance de la poésie moderne, Paris, 1989; Jeannine Paque, Le Symbolisme belge, Bruxelles, 1989; V. Dumitru, Simbolismul poetic românesc, Timișoara, 1990; Macedonski-Bacovia. Simbolismul românesc, îngr. Constantin M. Popa, Craiova, 1993; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, București, 1995; A. Calafeteanu, Curentele poetice moderne române ale secolului XX, București, 1996; Poezie simbolistă românească, îngr. și introd. Rodica Zafiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
românească, București, 1985; Pop, Jocul, passim; Nicolae Manolescu, Despre poezie, București, 1987, 174-180; Philippe Forest, Le Symbolisme ou La Naissance de la poésie moderne, Paris, 1989; Jeannine Paque, Le Symbolisme belge, Bruxelles, 1989; V. Dumitru, Simbolismul poetic românesc, Timișoara, 1990; Macedonski-Bacovia. Simbolismul românesc, îngr. Constantin M. Popa, Craiova, 1993; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, București, 1995; A. Calafeteanu, Curentele poetice moderne române ale secolului XX, București, 1996; Poezie simbolistă românească, îngr. și introd. Rodica Zafiu, București, 1996; Poezia simbolistă românească, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
XX, București, 1996; Poezie simbolistă românească, îngr. și introd. Rodica Zafiu, București, 1996; Poezia simbolistă românească, îngr. și pref. Ion Bălu, București, 1997; Micu, Ist. lit., 188-198; Adriana Iliescu, Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001, 5-39; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002, 7-81, passim; Gabriela Duda, Metafora în poezia simbolistă românească. Reflecții asupra formelor analogice, București, 2002; Simbolismul românesc, îngr. Lucian Pricop, București, 2003. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
București, 1997; Micu, Ist. lit., 188-198; Adriana Iliescu, Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001, 5-39; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002, 7-81, passim; Gabriela Duda, Metafora în poezia simbolistă românească. Reflecții asupra formelor analogice, București, 2002; Simbolismul românesc, îngr. Lucian Pricop, București, 2003. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
190, atunci, într-adevăr, structura limbajului poetic se confundă cu structura liricii moderne. În vederea susținerii unei teze similare, Gérard Genette 191 introduce distincția dintre limbajul literar (ca spațiu al figurii, retoric prin excelență, traductibil în proză, specific liricii de până la simbolism) și cel literal (intraductibil în proză, caracteristic liricii apărute în descendența simbolismului); nu mai este nevoie să precizăm că în acest caz ecuația „limbaj poetic = limbaj literal” se impune de la sine. Hugo Friedrich vorbește, la rândul său despre sugestie, ermetism
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
moderne. În vederea susținerii unei teze similare, Gérard Genette 191 introduce distincția dintre limbajul literar (ca spațiu al figurii, retoric prin excelență, traductibil în proză, specific liricii de până la simbolism) și cel literal (intraductibil în proză, caracteristic liricii apărute în descendența simbolismului); nu mai este nevoie să precizăm că în acest caz ecuația „limbaj poetic = limbaj literal” se impune de la sine. Hugo Friedrich vorbește, la rândul său despre sugestie, ermetism, magie a limbajului 192; Carlos Bousoño în Teoria expresiei poetice 193 introduce
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
urmă, înainte de romantism, când mimesis-ul era considerat criteriul esențial pentru stabilirea literarității, în general. Pentru a răspunde acestei obiecții, trebuie să precizăm de la bun început că ne vom ocupa doar de acele texte care - apărute după perioada de glorie a simbolismului - trădează orientarea conștientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență. Nu vom ignora deci împrejurarea că, în absența fundalului oferit de poezia abstracționistă și orfică, formula poetică pe care o avem în vedere nu ar putea căpăta relevanță; în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Mesure și Renaut, ar fi pe deplin convingător (Schnapper, 2000, pp. 258 și 264): „Cultura ține de domeniul simbolicului, nu este o realitate concretă asemenea economicului. Nu putem recunoaște prin instituții sensul acțiunii oamenilor ș...ț. Identitățile ă sensul și simbolismul implicate În viața oamenilor ă nu pot fi instituționalizate; pot fi instituționalizate În schimb drepturile la practici sociale, religioase și lingvistice”. În fața riscului de a vedea cum „recunoașterea publică a particularismelor induce un proces de revendicări fără sfârșit” (ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și Timpul lecturii (2002) ilustrează prestația cronicarului literar, în timp ce cărțile despre Al. Macedonski (1999), Ion D. Sârbu (2000) și V. Voiculescu (2003), pe aceea a eseistului pertinent și bine informat SCRIERI: Provinciile imaginare, Pitești, 1993; Al. Macedonski între romantism și simbolism, Cluj-Napoca, 1999; Ion D. Sârbu și timpul romanului, Pitești, 2000; Literatura română postbelică, între impostură și adevăr (în colaborare cu Călin Vlasie), Pitești, 2000; Opera și autorul, Pitești, 2001; Timpul lecturii. Selecție de cronicar, Cluj-Napoca, 2002; Magicul în proza lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
Filip, cu admirație, despre Faulkner și Hemingway, într-o vreme în care la noi cei doi scriitori americani erau considerați a fi exponenții unei literaturi reacționare, dezumanizate, imperialiste; mă încîntase muzicalitatea lui Verlaine, fără să țin cont de faptul că simbolismul francez era, din punctul de vedere al criticii de partid, expresia cea mai elocventă a decadenței și putreziciunii occidentale; nu-mi plăcuse deloc mincinosul roman Rădăcinile sînt amare de Zaharia Stancu, ignorînd că se voia o carte despre activitatea comuniștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]