1,492 matches
-
decedat în 1976, întreaga-i viață fiind dedicată medicinei și adevărului. Printre refugiații veniți la Huși în toamna anului 1916 s-au aflat poetul și matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian), cărturarul și omul politic Onisifor Ghibu, scriitorul Th. Speranția. Poetul simbolist Ion Minulescu, împreună cu soția sa, Claudia Millian, poetă simbolistă, s-au aflat și ei la Huși în timpul refugiului, fiind găzduiți într-o casă situată pe strada Cuza Vodă și care era proprietatea a doi bătrâni Donici (frate și soră). Cei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și adevărului. Printre refugiații veniți la Huși în toamna anului 1916 s-au aflat poetul și matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian), cărturarul și omul politic Onisifor Ghibu, scriitorul Th. Speranția. Poetul simbolist Ion Minulescu, împreună cu soția sa, Claudia Millian, poetă simbolistă, s-au aflat și ei la Huși în timpul refugiului, fiind găzduiți într-o casă situată pe strada Cuza Vodă și care era proprietatea a doi bătrâni Donici (frate și soră). Cei doi hușeni îi vor inspira poetului poezia Acuarelă, scrisă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
marele dramaturg Shakespeare în tragedia simbolului geloziei Othello. Insula devenise încă din secolul al XIX-lea o destinație interesantă pentru poeți; există mărturii despre o vizită, în anul 1832, a poetului romantic Lamartine și mai târziu, în 1871, a poetului simbolist Rimbaud." " Pentru noi, românii există o experiență de cel puțin cinci secole a legăturilor româno-cipriote. Probabil, sunt puțini istorici români care își amintesc, că Petru Cercel, viitorul domn al Țării Românești a fost surghiunit, împreună cu fratele său, Pătrașcu, în Cipru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
sentimentului, în tonalitatea surdinizată a versului. Cu Senzitive (1894) și Aquarele (1896), D. se dovedește un precursor direct al lui G. Bacovia și printre primii dintr-un lung șir de poeți ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenți sau simboliști”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
mai bun volum al său, acela de debut, asimilând influențe ale înaintașilor (G. Coșbuc, St. O. Iosif), dar mai ales înrâurirea lui Eminescu, G. e în substanță un romantic, ce nu va rămâne indiferent, mai târziu, nici față de valul contemporan simbolist. Incomparabil rapsod, el își sprijină „cântarea pătimirii noastre” pe structuri dintre cele mai originale și mai profunde. Lirica sa se cristalizează în jurul câtorva nuclee bipolare, legate printr-un foarte fin sistem de vase comunicante. O permanentă alternanță între umbră și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
o dată pribeag, termeni ce introduc într-o altă constelație, încât, dacă ar fi reprezentați grafic, s-ar obține un adevărat arbore al structurilor lirice. Începând cu volumul Din umbra zidurilor, se vor resimți în poezia lui tot mai accentuat influențe simboliste, cu motivele specifice curentului: toamnele, parcurile, culorile, drumurile, trenurile, spleenul, starea maladivă, ca în Apus, În noapte, Citind pe Baudelaire, Trenurile ș.a. Ca dramaturg, autorul nu a vădit o mare vocație. Domnul notar înfățișează luptele electorale din vechiul Ardeal, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
o traversăm. Ei au fost niște uriași și va trebui să treacă o perioadă de timp până vom mai culege o recoltă la fel de bogată. În ceea ce privește Spania, după încheierea Războiului Civil, literatura a trecut printr-un șir de etape: formalistă, politică, simbolistă, hermetistă, personalistă etc. Aș avea nevoie de câteva pagini că să rezum măcar traiectoria literaturii postbelice. Un lucru însă este cert, operele literare date culturii noastre de generațiile lui Unamuno (1889) sau Garcia Lorca (1927) n-au fost depășite valoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
versuri. Iscălind Bel-Ami, V. Scânteie tipărește schițe umoristice facile pe tema infidelității feminine, câteodată și versuri. O țintă predilectă este simbolismul. În Literatura noastră Rodolphe ironizează „Literatorul” și ortografia lui, iar Supărarea poetului, semnată Răstoacă, este o parodiere a procedeelor simboliste, la fel ca și versurile iscălite Raicu ori Clak-Ston. D. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289529_a_290858]
-
mână și ritmându-și prelegerea cu pași, cu care tot parcurgea de la un capăt la altul estrada catedrei. Ochii mari și negri concentrau singuri în intensitatea lor adâncă, fervoarea neobișnuită a profesorului care-și propunea să inițieze în estetica poeziei simboliste, pe atunci încă aproape necunoscută la noi, auditoriul, restrâns dintr una din micile săli deale Facultății de Litere, la ora când începea să se aprindă lămpile eu gaz aerian iată portretul pe care îl face Dinu Pillat. Își începe cursurile
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
se ocupă sunt: Alexandria, Pravila mică de la Govora, (1640 ) Cronica lui Grigore Ureche, Învățăturile lui Neagoe, Varlaam și Ioasaf, Viața lui Bertoldo. Istoricul literar Ovid Densusianu face o cercetare a literaturii contemporane pe care o promovează și face prezentarea poeziei simboliste franceze, italiene și 12 spaniole lăsând impresia că literatura română de după clasici arată ca un cimitir. Prin viziune, limbaj, concept și realizare rămânând o operă clasică Literatura română modernă reprezintă o sinteză obiectivă și clară a Scolii Ardelene deschizând astfel
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
predate la Universitate, tipărite mult mai târziu Literatura română modernă, 3 volume republicate în mai multe ediții, sunt și astăzi de actualitate vădind orizontul larg și gustul sigur al autorului. Începând cu anul 1905, istoricul literar face loc teoreticianului literaturii simboliste. Ideile de teoretician și critic literar, Ovid Densusianu le expune în paginile revistei „Viața nouă”, într-un articol Rătăciri literare. În acest articol de data asta, criticul Ovid Densusianu ia atitudine față de semănătorism: „Lăsați sumanul, în el sunteți grotești ...” Deasupra
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
uităm că ține și un curs de analiză stilistică: Evoluția estetică a limbii române. Deși are și unele erori, în ceea ce privește unele afirmații în legătură cu simbolismul, totuși poate fi calificat datorită, acțiunii inițiate de el în favoarea simbolismului, drept principalul critic al curentului simbolist de la noi . Model de sinteză critică scrisă cu discretă afecțiune și admirație este cartea Gaston Paris. Foarte valoroasă rămâne și lucrarea Dante și latinitatea cu o interpretare foarte originală a lui Dante. În această, lucrare Densusianu „nu recunoaște latinitatea lui
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
versuri frumoase, care ar merita să fie reținute Ovid Densusianu nu este și nu va fi cunoscut ca poet. Și aceasta deoarece multe din versuri sunt confuze indeterminate, fără priză la cititori și poate și datorită utilizării stilului comunicării lirice simboliste în formă tipic manieristă, alegorizând chiar abstracțiile: „Atâta mulțime adunată, acolo / Atâtea lungi șiruri ce ntr-una ca valuri/ Se strâng, se desfac / ce haos ! și totuși el e sărbătoare" Spre sfârșitul încercărilor sale de poet, Ovid Densusianu renunță la versul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul razelor în urne”, „carbonizatele păsări” bacoviene și toate celelalte simboluri de la începutul secolului al XX-lea, într-un discurs lent, țesut mărunt și complicat într-o oarecare măsură de prea multe aluzii. Nevroza simbolistă e întoarsă spre jubilație, în spitalul amorului sunt „spasme de parfumuri” și o desfătare cu tristeți (Nunțile efemere, 1972). Versurile sunt ritualice și criptice, galante uneori în chip excesiv, cu podoabe și sonorități livrești, de o eleganță care place totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
istorie literară română și franceză (Macedonski, Rimbaud, Verlaine), precum și traduceri din scriitori și poeți francezi contemporani. După o serie de studii pregătitoare, apărute în diverse reviste, B. publică în 1966 volumul Simbolismul românesc - lucrare de anvergură, care urmărește evoluția fenomenului simbolist autohton de la primele sale manifestări în literatura și critica noastră până la recunoașterea și îmbrățișarea deplină, după 1912, a principiilor noii estetici. Deși marcată de comandamentele ideologice ale epocii în care a fost elaborată -trecerea în revistă a unor lucrări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
și începutul celui următor îi oferă autoarei prilejul unor stratificări și clarificări de ordin istorico-literar, sociologic și estetic care pun în lumină contribuția unor scriitori precum Ștefan Petică, Alexandru Macedonski, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Nicolae Davidescu, ca și a revistelor simboliste conduse de Ovid Densusianu sau Ion Minulescu la nașterea și afirmarea modernismului românesc. Aducând în discuție toate marile probleme ale poeticii moderne (raporturile dintre tradiție și inovație, muzicalitatea, formalismul, poezia pură, ideea autonomiei esteticului), B. sintetizează convingător trăsăturile esențiale ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
ca reacție la „suprasaturarea eminesciană”, urmată de impunerea noii literaturi ca alternativă la excesele sămănătorismului și poporanismului; antiacademismul, „apologia inovației” și cultul pentru formă; în sfârșit, citadinismul, cosmopolitismul și condiția proletarului intelectual. În 1972, lucrarea este completată de Antologia poeziei simboliste românești, în care numele fiecărui poet este însoțit de o prezentare biobibliografică exhaustivă, iar poeziile sunt reproduse direct din edițiile princeps sau din reviste. SCRIERI: Simbolismul românesc, București, 1966. Antologii: Antologia poeziei simboliste românești, București, 1972. Traduceri: Alain Robbe-Grillet, Gumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
1972, lucrarea este completată de Antologia poeziei simboliste românești, în care numele fiecărui poet este însoțit de o prezentare biobibliografică exhaustivă, iar poeziile sunt reproduse direct din edițiile princeps sau din reviste. SCRIERI: Simbolismul românesc, București, 1966. Antologii: Antologia poeziei simboliste românești, București, 1972. Traduceri: Alain Robbe-Grillet, Gumele, 1967; Jacques Lusseyran, Împotriva profanării eului, Cluj-Napoca, 1993. Repere bibliografice: Doina Graur, Lidia Bote. O monografie a simbolismului românesc, CNT, 1966, 27; Mircea Anghelescu, Dicționar de istorie literară contemporană. Lidia Bote, LCF, 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
bibliografice: Doina Graur, Lidia Bote. O monografie a simbolismului românesc, CNT, 1966, 27; Mircea Anghelescu, Dicționar de istorie literară contemporană. Lidia Bote, LCF, 1966, 39; Gabriela Drăgoi, Lidia Bote, „Simbolismul românesc”, IL, 1966, 10; Nicolae Manolescu, Lidia Bote, „Antologia poeziei simboliste românești”, CNT, 1968, 20; Popa, Ist. lit., II, 1104. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
general al unei bănci, profesor onorific la Academia de Înalte Studii Comerciale. Primele încercări literare datează din anii terminali ai liceului. Debutează cu versuri la „Flacăra”, în 1912, și continuă să publice, până în 1916, mai ales în periodice de orientare simbolistă și modernistă („Sărbătoarea eroilor”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Vieața nouă”, „Versuri și proză”, „Vremuri nouă”), alte poezii, schițe, cronici și articole. După întoarcerea din război reia colaborarea la „Vieața nouă”, scrieri apărându-i și în „Sburătorul”, „Analele literare”, „Duminica ortodoxă”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
dar pornită din profunzimile eului, o surprinzătoare aparență clasică. Interesului pentru trecut, estompat cu meșteșug, i se asociază o descripție mai mereu sigură, cu intruziuni de straniu, a unui peisaj rural nicidecum copleșit de paseism, ca la sămănătoriști. Din recuzita simbolistă se recurge, cu măsură, la elemente caracteristice, între care nostalgia depărtărilor ori misterul acvatic. Cel mai adesea poetul se lasă în voia satisfacției pe care i-o oferă o rimă rară sau bogată, o aliterație savantă, fără a sacrifica, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
Craiova, 1975; Imaginația scriitorilor romantici, Craiova, 1978; Alexandru Macedonski și complexul modernității, Craiova, 1984; Tudor Arghezi, poet religios, București, 1999. Ediții: V. Voiculescu, Capul de zimbru, pref. edit., Craiova, 1988; Alexandru Macedonski, Cartea de aur, introd. edit., Craiova, 1995; Poezia simbolistă românească, pref. edit., Craiova, 2001. Repere bibliografice: Serafim Duicu, „Realismul literaturii fantastice”, VTRA, 1975, 9; Mihai Dinu, „Realismul literaturii fantastice”, CL, 1975, 10; Crăciun Bejan, „Realismul literaturii fantastice”, F, 1975, 11; Nicolae Manolescu, „Realismul literaturii fantastice”, RL, 1975, 51; B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
lui Arghezi”, așa cum observa G. Călinescu, dar și de marea poezie franceză (Baudelaire, Verlaine, Béranger), de care s-a simțit întotdeauna foarte apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă și cu puternice accente simboliste, realități crude (Birjarul, Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
divorț, Expunere de motive). Poezia se salvează, totuși, în mare măsură prin umor, adesea grefat pe fondul melancoliei, ca și prin expresia ei plastică impecabilă. Aceste calități îi conferă individualitate într-o epocă încă marcată de epigonism clasic și manierism simbolist. T. a scris și proză, oscilând între schițe de tip I. L. Caragiale (O aventură) și evocarea naturistă sadoveniană (Țara de dincolo de negură). În volumul Scrisori fără adresă (1930), subintitulat „proză umoristică și pesimistă”, dominante rămân tot verva comică și spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
sămănătoriste -, D. lansa la 1 ianuarie 1907 o publicație proprie, „Convorbiri”, devenită după un an „Convorbiri critice”. Tot sub direcția sa apărea, ca supliment săptămânal al „Convorbirilor critice”, „Falanga. Literară și artistică” (10 ianuarie - 9 mai 1910), preluând titlul revistei simboliste pariziene „La Phalange” a lui Jean Royère. După război, „Falanga” se reactiva într-o serie nouă (1926-1929). Fondând în 1922 Institutul de Literatură, în cadrul Facultății de Litere, profesorul invită scriitori reprezentativi în intenția de a-i face să-și expună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]