1,334 matches
-
este incontestabil faptul că nu se pot substitui, chiar atunci când este vorba de opere bine cunoscute. Specificul lor le dă notă dominantă, fiecare apelează la un alt limbaj. Ecranizarea romanelor a reprezentat mereu un subiect controversat, plecând de la discuțiile despre similaritățile și devierile cu /de la text, pe care un film le presupune. După vizionarea unui film părerile sunt împărțite. Citind, construiești propria viziune asupra lucrurilor, ai propria reflexie asupra evenimentelor, asupra personajelor. Vizionând un film, de asemenea, ai propria imagine pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
management corespunzător. Piața țintă reprezintă suma tuturor consumatorilor potențiali care au aceleași dorințe, capabili și dispuși să se angajeze în efectuarea unei tranzacții, spre care se orientează eforturile de marketing. Selecționarea piețelor țintă are importanță deoarece, grupul de consumatori, prezintă similarități de comportament, au aceleași nevoi și dorințe, iar satisfacerea acestora se realizează cu eforturi de marketing mult Marketing și auditul în marketing mai mici. Organizațiile își formează piața țintă în mod diferit. Din acest motiv piața țintă nu are aceleași
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
creștină, când Fecioara Maria a fost vestită de un înger al Domnului că urma să-l nască pe Iisus, sau când Iosif a fost avertizat în vis că este voia Domnului ca să se nască Mesia. Din acest motiv și datorită similarității dintre revelațiile Fecioarei si ale lui Iosif și revelațiile fratelui Fiacre, nașterea Delfinului a fost privită ca un act mistic, de bunăvoință divină, semn că Dumnezeu privea din nou zâmbitor la Franța și supușii săi. După venirea pe lume a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
-i proslăvește mai apoi cu mare fervoare. Progresul a devenit idolul sfînt căruia știința modernă i-a dedicat multe evanghelii în încercarea fadă de a ne inventa viitorul. Gnosticismul este, în același timp, foarte vechi și foarte contemporan, vital. Anumite similarități între epoca noastră și cea alexandrină din urmă cu 2000 de ani poate explica parțial acest lucru. Un amalgam de credințe și valori își disputau întîietatea atunci ca și acum. Numita Pax Americana seamănă, păstrînd proporțiile, cu celebra Pax Romana
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
rugăciune și bucurie, în fapte bune și închinare înfiorată. Ea se află în noi, în adîncul cel tainic al inimii și nu așteapă decît a fi slobozită ca să ne identificăm cu ea și astfel să ne reîntoarcem la Tatăl. Există similarități între gnosticismul antic și gîndirea lumii postmoderne. S-a spus că existențialismul, poststructuralismul și postmodernismul sunt curente neognostice, dar nu credem într-o astfel de aserțiune, întrucît nu găsim în ele credința arzătoare a gnosticilor în lumea de dincolo și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Evangheliile gnostice, consideră că termenul de gnosis ar trebui tradus prin "analiză", dată fiind prețuirea pe care o acordau gnosticii cunoașterii trăite prin experiență nemijlocită, în detrimentul celei abstracte, pur teoretice, ca acumulare de informații și nimic mai mult. Există multe similarități aici cu sisteme-le orientale, în special cu Buddhismul Maha-yana. În acest sens, încă din secolul al III-lea d.H., istoricul creștin Hippolytos, referindu-se la brahmani, scria astfel: "Ei spun că Dumnezeu este lumina, dar nu lumina pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu s-a ferit atunci de declarații publice belicoase, declarații ce l-au atras, treptat, într-un mare scandal. Apoi, opinia publică londoneză a trecut prin clipe de derută la acuzația teribilă, de plagiat, primită de scriitor pentru romanul Atonement. Similaritatea anumitor episoade din text cu intriga din No Time for Romance/ Vremuri fără dragoste (menționat, de altfel, de către McEwan în bibliografia lui Atonement!) al Lucillei Andrews a dus la iritarea unei părți a presei care nu a ezitat să dea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
resping atât cvasi-fundaționalismul habermasian, cât și aversiunea regăsită în majoritatea teoriilor postmoderne în ceea ce privește construcțiile universale (deși acestea pot fi provizorii, contextuale, utilizarea lor poate fi benefică). În pofida dezacordurilor teoretice dintre cei doi filosofi, Best și Kellner insistă mai degrabă pe similaritățile dintre teoriile propuse, oferind o interpretare interesantă a raporturilor dintre acestea (pe scurt, ambii filosofi critică principiile dominante ale societăților capitaliste contemporane, "rațiunea funcțională", ambii subliniază că tipurile de discurs posedă reguli și norme specifice, realizează "cotituri lingvistice" în teorie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dincolo de această privire generală asupra subiectului, care poate conduce spre o concluzie "apocaliptică", lucrurile au fost mult nuanțate chiar de către filosofii postmoderni. Astfel, ocupându-se de problematica metaforei, Derrida, care a atacat dur conceptul de rațiune prin critica logocentrismului, observă similaritatea dintre metaforic și filosofic, ambele având înscrise în ele însele ideea morții lor. Metaforele "stinse", care asigură baza retoricii metafizice, și care sunt corespondentele metaforelor moarte din vocabularul tradițional, vor conduce la apariția conceptelor (Paul Ricœur sublinia că "eficacitatea metaforei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filma viața acestei familii "ca și cum televiziunea nu ar fi fost acolo", deja putem vorbi despre un alt stadiu decât acela al supravegherii, al violării intimității sau al transparenței. Pentru Baudrillard, acest "frison al exactitudinii" și al unei estetici perfecte a similarității dintre model și reprezentare sunt indicii ale pericolului televiziunii ea tinde să fie o reprezentare care pretinde să fie realitatea însăși. În această etapă, se poate vorbi despre o ambiguitate generală prezintă televiziunea viața cotidiană a familiei Loud, sau se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
clasificare care denotă atitudinea specifică a Întreprinderii, politica acesteia, care creează distanțe psihologice Între unități. Rețeaua participativă este de fapt bazată pe percepția indivizilor și, În mod special, a managerilor asupra importanței și rolului diferitelor unități. Se observă o oarecare similaritate Între structura ierarhică și cea participativă, dat fiind faptul că ambele se referă la importanța și influența unităților, cu o mare deosebire Însă: distanța participativă Între două unități este determinată de aprecierea asupra eficacității relative a acestora. Aceste trei structuri
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
O concluzie pe care noi nu știam că aparține lui Durand, dar am împărtășit-o în teza din 1978, Modelarea în științele omului, care ar putea fi completată și cu perspectiva filosofiei religioase sugerată de tradiție. Un alt postulat al similarității este non-dualitatea, vizibilă în imaginile hermetice intitulate Mandala sau simbolul oniric al individuației, Arborele, Roza crucienilor, Treimea creștină cu "a patra persoană", care le cuprinde pe celelalte trei. Toate sunt quaternioni. Nu triada dialectică a tezei cu antiteza și sinteza
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
punctul de vedere al modului în care, în perspectiva programului critic formulat mai sus, „iau naștere“ fenomenele: alegoria barocă și imaginea dialectică a lumii urbane din secolul al XIX lea. Cele două se află într-o strânsă legătură, bazată pe similarități structurale evidente. Analiza conduce la secțiunea a treia a capitolului de față, în care experiența urbană va fi definită, în sfârșit, pe baza determinărilor și a gesturilor interpretative schițate deja. 1.3.1. Alegoria: natură și istorie Unul dintre locurile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
își imprimă mărcile și, în ultimă instanță, își manifestă puterea. Continuitatea limbilor, realizată prin traducere, este o morfologie. Un scurt text al lui Benjamin din 1933, Lehre vom Ähnlichen, oferă un concept important pentru a descrie această perspectivă: cel de similaritate non-empirică (unsinnliche Ähnlichkeit). Relația dezbătută de Benjamin în text este în principal aceea dintre cuvântul scris și cel rostit, pe de o parte, între cuvânt și lucru, pe de alta. La fel însă, conceptul poate fi aplicat și în cazul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fenomene de sine stătătoare, ci prin recursul la „originea lor mistică“, reprezentată de limba adamică. Prin intermediul ei comunică limbile istorice, ca „voci“ ale lumii. Limbile sunt onomatopoetice, iar traducerea este, din acest punct de vedere, asemănătoare astrologiei, funda mentată pe similaritatea non-empirică dintre dispoziția astrelor și destinul uman. Rolul pe care îl joacă limba adamică, văzută ca fenomen originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unui timp mesianic: „Zusammenhang der Kolportage Intention mit den tiefsten theologischen. Sie spiegeln sie getrübt wider, versetzen in den Raum der Kontemplation, was nur im Raume des tätigen Lebens gilt. Nämlich: daß die Welt immer wieder dieselbe sei“. Conceptul de „similaritate“ (Änlichkeit) devine astfel esențial în experiența hașișului și, deopotrivă, în cea a flaneurului. El explică familiaritatea întreținută de acest personaj cu orașul pe care îl străbate. În mai multe locuri, Benjamin no tează că flaneurul nu poate fi decât un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a adevărului. Un fragment extrem de dens al Passagen Werk descrie exercițiul unei astfel de contemplații. Când lucrurile ajung să se suprapună și să-și amestece marginile, mai exact când li niile perspectivei din peisaj se închid între pereții camerei, survin similaritățile între lucruri, sub forma acelor trăsături care nu încetează a fi proprii, deși se regăsesc multiplu. Important de sesizat este faptul că identificarea acestor trăsături nu este intențională, nu se realizează din perspectiva unui concept al identității: „sind aber keinem
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trăsături care nu încetează a fi proprii, deși se regăsesc multiplu. Important de sesizat este faptul că identificarea acestor trăsături nu este intențională, nu se realizează din perspectiva unui concept al identității: „sind aber keinem Kriterium unterworfen und daher unbegrenzt.“ Similaritățile, astfel sesizate, conferă lucrurilor un chip, identificabil tocmai ca diferență: o prezență fizică (leib hafter Präsenz) a lucrurilor pe care privirea o parcurge, urmând trăsăturile care se arată și care compun lucrurile într-o infinită oglindire reciprocă. Interesantă este observația
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
evocării; citită invers, aceeași relație evită capcana subiectivismului și a șocului rememorării personale. Mesianicul „Jetzt der Erkennbarkeit“ este în cazul flaneurului de recunoscut sub chipul „privirii ilustrative“, care saturează de tensiuni obiectul, îi deschide limitele și îl percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și, astfel, momentul când acesta din urmă se confruntă cu sine în momentul „judecății“ istorice. La fel, indecizia politică a flaneurului este, în negativitatea ei infinită, corespondentul „secularizat“ al teo crației
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
artă a flaneurului de a descoperi urmele lăsate de istoriile trecute pe actualul chip al orașului devine, din perspectiva altor texte ale lui Benjamin analizate de Opitz, un exemplu de lectură magică (magische Lesen): arta de a sesiza, în limbă, similaritățile, corespondențele metafizice ale lucrurilor. Invocată repetat, spusa 146 lui Hofmannsthal („Was nie geschrieben wurde, lesen“, „A citi ceea ce nu a fost niciodată scris“) descrie tipul de lectură arhetipală la care se referă Benjamin: nu interpretare a textului, vizare a unui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
scris“) descrie tipul de lectură arhetipală la care se referă Benjamin: nu interpretare a textului, vizare a unui sens pentru care textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca alegorie istorică, iar similaritățile pe care le sesizează - unele amintite mai sus - dau orașului pe care îl parcurge un chip care se desfășoară între infinite suprafețe, în spații infinitezimale ale istoriei sau, cu alte cuvinte, în tensiunea imaginii dialectice. Profunzimea imaginii orașului, dispunerea sa
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dispunerea sa temporală nu reprezintă rezultatul unei interpretări subiective, fie ea și infinită, a depășirii actuali tății în vederea unei semnificații supra-istorice sau supra-mundane, ci tocmai asumarea actualității, a suprafeței în caracterul ei de urmă aflată într-o rețea infinită de similarități și corespondențe: „er [Benjamin] im Flaneur einen sozialen Typ sah, den er für geeignet hielt, eine Stadt magisch zu lesen“. Inte resantă este, în continuarea acestei analogii, și o notație a lui Benjamin cu privire la actul lecturii și care o așază
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acestea, accentul pe latura subiectivă a privirii sale, anunțând doar caracterul constructiv al experienței sale: „To both the flâneur and the web surfer the interest in other people has become an end in itself. They are both have voyeuristic tendencies“. Similaritățile formale între cei doi (accentul pus pe imagine ca modalitate de expresie, pasiunea pentru insignifiant, pentru amănunt, compunerea fantasmagorică a realității) trimit la o anumită latură a flanatului, pe care o amintește Benjamin: „intoxicarea“ empatică - cu mărfurile arcadelor, cu mulțimea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
paradiziac al lucrurilor pe care memoria are sarcina infinită de a-l regăsi. Funcția mimetică, magică a cunoașterii, regăsită la flaneur sub chipul colportajului reprezentărilor, joacă în lumea copilăriei un rol fundamental. Lucrurile întrețin între ele raporturi magice bazate pe similarități și gesturi alegorice complexe. Descrierea jocului de-a v ați ascunselea din Einbahnstrasse este revelator: „Das Kind, das hinter der Portiere steht, wird selbst zu etwas Wehendem und Weißem, zum Gespenst. Der Eßtisch, unter den es sich gekauert hat, läßt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]