1,315 matches
-
confesiei lor, autonomia bisericei lor; o autonomie pe care-o au evreii, lipovenii, calvinii, nemaivorbind deloc de puternica poziție a bisericei catolice; dacă, c-un cuvânt, se poate cere să ni vărsăm sângele pentru a asigura contra mișcărei slave supremația simulacrului de civilizație evreiască din Austro-Ungaria. După tonul cu care vorbim, s-ar putea presupune că, în dreapta indignare, exagerăm lucrurile. De aceea vom vorbi asupra materiei în mod cu totul special. După câte se vorbesc prin jurnale, Austria pare a avea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
umbra "protecționistă" a sfintei Rusii, care să-i mântuie de robia Occidentului? Sau cred că regimentele de scribi, vânători de funcții și advocați șmecheri vor rezista unor puteri de o cumplită realitate? Dar oare trebuie o caracterizare mai bună a simulacrului de stat maghiar decât că, în caz de nerodire a pământului, populațiele mor de-a dreptul de foame? {EminescuOpIX 261} Dar la ce să mai prelungim espunerea aceasta generală? Noi nu putem sili pe maghiari să vadă clar, precum vedem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de viața vedetelor, viața de familie, sănătate, hobbyuri etc. („De 3 ori femeie”, „Teo Show”, „Lori”, „Trenul vieții”, „Oamenii vorbesc” etc.). Talk-show-ul politic a devenit în epoca postmodernă unul dintre cele mai importante spații destinate dezbaterilor democratice. Talk-show-ul propune un simulacru de agora, în care se discută probleme politice grave, urgente, văzute însă prin prisma potențialului lor de spectacol. Televiziunea ne prezintă nu dezbaterea politică ș...ț ci spectacolul ei. ș...ț Ea pretinde că „deschide ochii” conștiinței colective și că
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
ochii” conștiinței colective și că denunță scandalurile, dar nu face decât să-și construiască un alibi emoțional: ne scandalizăm prin spectacol, în loc să acționăm. ș...ț Ea vrea să ne ofere piesa democrației și nu poate să ne prezinte decât un simulacru al acesteia. (Charaudeau, Ghiglione, 1997, p. 222) Legătura dintre mass-media și politică este una complexă în toate democrațiile din lume. Politicienii se folosesc de presă pentru a-și transmite mesajele către public, dar și presa se folosește de oamenii politici
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
și la care cetatea Tebei i-a inițiat pe toți grecii care locuiesc dincolo de Termopile, până În dreptul văii Tempe. Construcția care se ridică aici, pe aria delfică, o dată la nouă ani2 nu este refugiul sau vizuina unui dragon. Este un simulacru șmimemaț al locuinței unui tiransau a unui rege3. Un cortegiu silențios se Îndreaptă către această construcție, prin așa-numita Dolonie 4 pe unde Aiolazii 5, (B) la lumina torțelor, conducând un băiat ai cărui părinți sunt În viață, pentru ca apoi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
rațiune divină șlogos theiosț 2. Toate aceste lumi, Încă de la Începutul lor, nu sunt condiționate decât de Întâmplare 3, În ceea ce privește originea, precum și durata lor. Dacă totuși trebuie să facem haz În materie de filosofie, mai curând să râdem de acele simulacre șeidolaț surde, oarbe, neînsuflețite șapsychaț 4, «turme» ai căror păstori sunt. Ele le scot la iveală În cursul unor infinite perioade de timp și le plimbă de colo până colo, prezentându-le când drept entități viabile, când În postura unor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
limbajul acționează ca substitut al experienței, fără nicio garanție. Odată cu cuvântul s-a născut comunicarea, dar și minciuna, iar mașinăria noastră care generează convingeri poate fi păcălită cu ușurință. Mijloacele de comunicare contribuie la această Înșelătorie pentru că pot crea un simulacru de realitate. Puterea a folosit Întotdeauna această slăbiciune anacronică. Mecanismele de exercitare a puterii sunt permanente și se rezumă la trei: capacitatea de a face rău, cea de a răsplăti și cea de a schimba convingerile. Înțelegerea acesteia din urmă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
aceste subiecte? Astfel de emisiuni sunt de neimaginat la televiziunea de stat a Moldovei; cenzura instaurată de comuniști, e atât de puternică și sfidătoare pe cât de mare e resemnarea celora care le-au oferit puterea - inconștient, din disperare, printr-un simulacru de alegeri libere și democratice. Votându-i pe acești „talibani roșii”, basarabenii s-au pomenit ostaticii propriilor lor iluzii de salvare... Revăd deseori - cu bucuria developării în ralanti a secvențelor - „filmul” meu american. Cele aproape trei luni de zile petrecute
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sunt înțelese corect. Dublul standard, dublul limbaj, dihotomia dintre vorbă și faptă fac ravagii în lumea românească. Alienarea e prea veche pentru a spera că vom putea scăpa de ea în 10-20 de ani. De la fanarioți încoace, și potentați de simulacrele comunismului, românii s-au perfecționat în arta minciunii, eschivei, disimulării, care la noi poartă nobilul nume de „adaptare”. Aceasta a fost eroarea noastră cea mai mare: în loc să luptăm să schimbăm niște realități, noi am dorit să ne adaptăm lor. Să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
text. Repet, nu mi-a pus-o nimeni la Chișinău în ultimul an. Încurcați în rivalități și aranjamente mărunte, majoritatea dintre noi am uitat repede de suferințele lui Ilie Ilașcu - întemnițat, condamnat la moarte de o putere ilegală, în urma unui simulacru de proces desfășurat ca în Evul Mediu. Lipsa noastră de reacție la o crimă, inconsistența acestei reacții reflectă, după opinia mea, o stare amnezică a societății noastre, un avansat grad de dezumanizare a ei. „Ce mai face Ilașcu?” sunt întrebat
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
-le Într-un spațiu al așteptării. Energia astfel economisită va contribui la stabilirea unui program ferm al autodefinirii. În viziunea lui Bernard Cathelet, intimitatea se sustrage dialecticii individ-societate, nemaifiind o monedă de schimb În asimilarea culturală; intimitatea a devenit un simulacru: spectacol simbolic care a cruțat persoanele de implicarea socială, riscul de a se dezvălui pentru a Întreprinde, dar și primejdia sufocării printr-o prea atentă cruțare 22. Aceste considerații ridică un văl de pe răspândita prejudecată că jurnalul nu e decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pentru a Întreprinde, dar și primejdia sufocării printr-o prea atentă cruțare 22. Aceste considerații ridică un văl de pe răspândita prejudecată că jurnalul nu e decât o copie mecanică a realității, un fel de viață trasă la indigo. Or, ca simulacru, ca specie de sub zodia lui ca și cum, intimitatea, intimul obligă jurnalul să-și depășească palida condiție de oglindă servilă așezată În fața realității. Așadar, jurnalul intim nu vorbește despre relația individ societate, ci despre strategiile prin care cel dintâi se sustrage presiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comun, pod între natură și cultură (cf. ultimul congres internațional al IASS International Association for Semiotic Studies din 1997 a fost simptomatic intitulat Semiotics bridging nature and culture), semiotica este din numeroase rațiuni o disciplină a epistemei contemporane: * în era simulacrului, a realității virtuale și a simul-taneizării evenimentelor prin logica mediatică a imediatului, problema veridicității, a realității globale (sau a fragmentelor evanescente de real), a noului raport cu spațiul și timpul prin intermediul unor semne și modele (perisabile) se pune cu acuitate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o atitudine a spiritului modern iconoclast "o activitate, adică o succesiune regulată de operații mentale... Scopul oricărei activități structuraliste este de a reconstitui obiectul astfel încît să manifeste în această reconstituire regulile de funcționare. Structura este deci de fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul imitat relevă ceva care rămînea invizibil sau dacă preferați ininteligibil în obiectul natural. Omul structural ia realul, îl descompune, apoi îl recompune" (R. Barthes, 1964: 214). Instalarea, în anii '50, a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
iconoclast "o activitate, adică o succesiune regulată de operații mentale... Scopul oricărei activități structuraliste este de a reconstitui obiectul astfel încît să manifeste în această reconstituire regulile de funcționare. Structura este deci de fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul imitat relevă ceva care rămînea invizibil sau dacă preferați ininteligibil în obiectul natural. Omul structural ia realul, îl descompune, apoi îl recompune" (R. Barthes, 1964: 214). Instalarea, în anii '50, a fenomenului structuralist coincide cu reconfigurarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și inspirate de modelul lingvistic" (R. Barthes, 1964: 213). 2.2. Noțiunea de structură și demersul structuralist Structura ca "totalitate ireductibilă la suma părților" (Raymond Boudon) înseamnă considerarea obiectului ca sistem, descoperirea și construirea coerenței realului prin ordinea și coerența simulacrului care este structura. A afirma că o realitate este sistem (și Saussure va vorbi tot-deauna de sistem și nu de structură), înseamnă a evacua contingența istorică, a narcotiza inițiativa libertății; or, nu toate obiectele se pretează la o tratare sistematică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al semnelor iconice (cu excepția umbrelor și reflexelor în oglindă) și indiferența animalelor față de aceste simulacre" (D. Bougnoux, 1991:51). Semnele se constituie ca metonimie a persoanei (personajului), contribuind la configurarea și stabilizarea identității. Pe termen scurt, identitatea fizică este ușor recognoscibilă (cineva care intră, iese și reintră în aceeași sală în interval de o jumătate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
noastră, iar farfuriile zburătoare care ar privi societatea noastră industrială ar vedea în primul rînd tigrul Esso și cavalerul Ajax, embleme ce ne plonjează într-o lume magic infantilă" (E. Morin, prefața la Cathelat și Cadet, 1976: 12). În epoca simulacrului și simultaneizării apare însă și o revenire postmodernă la funcțional, denotativ, fiabil în achiziționarea și utilizarea obiectelor (cf. G. Lipovetsky) și dublată de publicitatea referențială gen Daniel Ogilvy, de restituirea realului printr-o structură narativă și figurativă elocventă (cf. Super
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pune semnul echivalenței între ficțional și literar, respectiv între factual și non-literar. Totuși, ficțiuni precum visul, minciuna sau mitul interesează pentru realul deformat sau transpus pe care îl conțin, în vreme ce un text literar este valorizat tocmai datorită calității lui de simulacru. Atât pentru a produce un text literar, cât și pentru a-l recepta, este nevoie de o dedublare a autorului și a cititorului, care devin instanțe ficționale prin participarea la o activitate imaginară. Dacă ficțiunea nu este, ea singură, o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
tip de încarcerare pe care, de la un punct încolo, nimeni nu o poate controla. Granița se trasează clar între lumea oamenilor sănătoși (liberi) și lumea oamenilor bolnavi (încarcerați). Eliberarea din această lume poate veni doar ca urmare a însănătoșirii; un simulacru de eliberare cunosc cei care sunt externați doar temporar, urmând să revină pentru noi investigații și tratamente, ori cei externați fără nici o șansă de însănătoșire (Azovkin pleacă să moară, fără să bănuiască sensul teribil cuprins în diagnosticul "tumor cordis, casus
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și divinitățile. Îmbrăcat cu o mantie a cerului, albăstrie, având o făclie în mâini și o cunună pe cap, este prezentat comunității ca o imagine a divinității solare și sărbătorea ziua în care se renăscuse la o nouă viață. În fața simulacrului zeiței, recita o rugăciune entuziastă de mulțumire, prin care își asuma obligația de a păstra în centrul atenției sale chipul divin al zeiței și sfânta ei înfățișare. În perioada ptolemaică, Osiris a fost trecut în plan secund de noul Serapis
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deputat și senator era obligat să depună jurământul după următoarea formulă: „Jur credință regelui Carol al II-lea. Jur să păstrez Constituțiunea și legile țării, să mențin unitatea națională și să apăr integritatea teritoriului României”. Indiscutabil că victoria în acest simulacru de alegeri a revenit Frontului Renașterii Naționale, fiind de fapt singura formațiune politică care a depus liste electorale. Drept urmare, în Parlament, printre cei aleși ori numiți (senatorii - n.n.) au ajuns și intelectuali de marcă, fiind mai degrabă un „conclav al
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
a creat-o omul. Viteza de producere și diseminare a unor fenomene și evenimente începe să depășească puterea și capacitatea de reacție a omului în timp real. Una din consecințe ar fi că realitățile de al treilea ordin realitățile virtuale, simulacrul (vezi Baudrillard, 1994) încep să se substituie "lumii reale". Partizanii rupturii postmoderne în evoluția istorică a societății argumentează că dezvoltările în cadrul capitalismului transnațional produc o nouă configurație globală a post-fordismului și/sau postmodernismului. Kellner (2002) încearcă să propună o perspectivă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
co(n)texte, cât și o interpretare a implicațiilor ideologice dincolo de tendințele sociale, culturale, politice și economice. PARTEA I Spre o semiotica socială Trăind într-o "cultură a imaginilor, o societate a spectacolului și o lume a aparentelor și a simulacrelor" (Mitchell 1994: 5), putem afirmă că suntem, în acest secol, "prizonierii" fascinați de "puterea imaginii" și "imaginile puterii" (Mitchell 1994: 324). În cartea sa Philosophy and the Mirror of Nature, Richard Rorty caracterizează istoria filosofiei drept o serie de "turnuri
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
M. Dozier, F. C. Repper, J. White, Al. Ries, C. Coman). Imaginea este ceea ce spune o organizație că face și nu ceea ce face ea cu adevarat (Coman 2009: 210), construcția simbolică fiind ruptă de acțiunile reale. Această dihotomie dintre realitate și simulacru este diferența dintre imagine și identitate sau dintre identitatea corporativa și identitatea organizațională. Primul tip de identitate corespunde imaginii proiectate și exprima modul (prin comportament, simboluri și comunicare, van Riel 1995: 73) în care organizația se exprimă, se dezvăluie sau
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]