694 matches
-
funcției simbolice (după 5 - 6 ani), se dezvoltă limbajul intern, asonor, centrat pe înțelesuri, idei și imagini, “însoțitor nedespărțit al gândirii abstracte, desfășurându- se fără întrerupere în starea de trezie”. Substituind grupurile de cuvinte prin imagini și reducând succesivitatea la simultaneitate, limbajul intern are o mare viteză de realizare și reprezintă forul intern pentru limbajul oral și cel scris, pe care le organizează și le coordonează din interior. Vîgotski consideră limbajul intern centru al întregului limbaj, datorită funcțiilor multiple îndeplinite: - contribuie
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
indiană. Între țările Europei, dacă sunt unele unde s-ar putea aplica succesiunea pesimistă dintre cultură și civilizație, sunt altele tinere, de abia chemate la viață istorică, unde nimic nu ne împiedică să concepem civilizația și cultura în raport de simultaneitate. Cultura, ca fenomen spiritual și ca expresie a personalității etnice, diferențiază popor de popor; tehnica însă, ca expresie a vieții materiale, e uniformă și conține, mai mult decât filosofia chiar, principiul generalizării, al unei generalizări concrete și efective. Produsele ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și în atracția spre înălțimile simbolice, pe care o exercită asupra sufletelor. Ele nu se reproduc obiectiv ca mașinile, ci subiectiv, ca asimilare contemplativă, ca modelare lăuntrică, spirituală și invizibilă. Cultura și civilizația pot deci să existe în raport de simultaneitate pe cele două planuri deosebite ale vieții, cel spiritual și cel material. Dar caracterul lor atât de diferit ne îndreptățește să înlăturăm pentru totdeauna confuzia de a vorbi de cultură când ne gândim la civilizație și de a vorbi de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nedeterminat suficient în mărturisirile artiștilor îl face, desigur, pe Leonce de Grandmaison să definească experiența artistică drept o imagine sau o schiță a experienței mistice. Raportate la starea de conștiință, cele trei aspecte ale inspirației, ce trebuiesc înțelese ca o simultaneitate, iar nu ca o succesiune, apar ca: 1) o dispariție a lumii; 2) o dispariție a conștiinței proprii; 3) intrarea în altă formă de conștiință. Recunoscând aceste note caracteristice extazului artistic, Richard Muller-Freienfels și ca el majoritatea esteticienilor, nu face
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la complicare prozodică (deci simplitate, dar nu simplism !!); sobrietatea și simplitatea sporesc emoția și profunzimea celor exprimate; deci accent deosebit pe detaliul plastic revelator; - timpul verbal este, aproape invariabil, prezentul; întrucât ne implică în postura de spectator, acordându-ne privilegiul simultaneității; - predomină adjectivele și substantivele, îndeosebi denumiri faunistice (păsări, animale) și floristice (arbori, plante, flori);de regulă ritmul este trohaic, care dă tonalități majore; - enumerația, repetiția, epitetul, metafora, hiperbola, personificarea, etc. Alte obiective, de urmărit: 1. mijloace de realizare a imaginilor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
primii ani de viață. Astfel, latura afectiv-motivațională se dezvoltă mai ales în cadrul învățării spontane. După modalitatea de prelucrare a informațiilor, distingem următoarele tipuri de învățare: învățare asociativă (de asociere a unui stimul cu altul, după diferite criterii: contrast, similitudine, succesiune, simultaneitate etc.); învățare prin repetiție (prin repetarea aceleiași acțiuni). în funcție de principalele procese psihice implicate, se cunosc mai multe tipuri de învățare: învățare senzorială, învățare cognitivă mentală, învățare prin acțiuni intelectuale (Piaget), învățare bazată pe impuls emoțional (Spence). Pentru dezvoltarea personalității și
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
ff la patru mâini fără să apară stridențe. Acest lucru este posibil datorită etalării notelor și acordurilor simultan în registrul grav și acut. În schimb, este mai incomod să realizezi o nuanță de pp sau ppp datorită problematicii legate de simultaneitatea celor patru atacuri. Realizarea nuanțelor, punerea lor la punct nu pot fi efectuate fără echilibrarea planurilor sonore, echilibrare menită să reliefeze tema, melodia sau motivul principal al discursului muzical. Toate acestea le vom nota convențional cu MP (motiv principal). Schematic
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
brațelor deasupra claviaturii și rapiditatea coborârii lor aproape în același timp. în acest caz, caracterul atacului depinde mai mult de ridicarea mâinilor decât de căderea lor. Această modalitate de atac este pretențioasă și necesită o lungă experiență de cântat împreună. Simultaneitatea atacului impune ridicarea mâinilor la aceeași înălțime și atacarea claviaturii cu aceeași viteză; - a doua ipostază o constituie un gest vizualizat, dar mai puțin demonstrativ: liderul, cu degetele lipite de clape (partenerul său având și el mâinile apropiate de claviatură
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
sonoritate amplă, cu valențe orchestrale, se întâlnește în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. Un exemplu grăitor îl constituie transcripția pentru pian la patru mâini a baletului Petrușka de I. Stravinsky, (măs. 42-52): Ex. Problematica executării acordurilor constă în perfecta simultaneitate a rezonanței și în egalitatea tuturor sunetelor. Premisa reușitei constă în relaxarea brațului în condițiile totalei concentrări a atacului degetelor. Evitarea decalajelor în timpul atacurilor acordurilor poate fi făcută printr-o sincronizare perfectă a gesturilor ce implică antrenarea brațelor, a poigné-ului
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
în creștinism, crucea, instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată de puterea transfiguratoare a lui Dumnezeu. Relația de tip simbolic e mai subtilă decît cea cauzală, fiindcă poate convoca, în simultaneitate, oglindirile unui arhetip pe diverse planuri de realitate. Ea ne oferă, reunite, familii, corespondențe, ierarhii, structuri, înlănțuiri simbolice care traversează realul și îi dau un sens viu, nefracturat. Cu cît un simbol se întrupează într-un lucru mai mic, mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
un concept asemănător celui de spațiu. Mai mult. Aici s-a realizat un fel de asimilare a timpului la spațiu"98. Califică aici, bergsonian bineînțeles, determinațiile timpului și spațiului omogen, durata pură și eterogenă, pentru a invoca apoi succesiunea și simultaneitatea stărilor de conștiință, amintind astfel și alte trăsături din fișa caracterologică a eului fundamental de care vorbea Bergson. Îl citise, ca student, pe Bergson, îl citează în franceză atunci cînd își redactează teza de licență, după cum, tot aici, alătură trimiteri
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
negare a nonvalorii și de propagare a actelor de cultură menite să contribuie la evoluția culturii. Dar, asumarea acestui rol presupune, de asemenea, și elaborarea unui sistem obiectiv de criterii prin intermediul cărora să stabilească valoarea sau nonvaloarea unei opere. Dar simultaneitatea rolurilor de judecător și de lector impuse de orice operă supusă cercetării face ca obiectivitatea să devină aproape imposibil de atins. În funcție de principiile teoretice care stau la baza fiecărui demers critic se pot distinge două tipuri esențiale de critică: critica
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
a vieții materiale, e uniformă și conține principiul generalizării, al unei generalizări concrete și efective. Produsele ei se pot repeta la infinit, sunt impersonale, internaționale, sunt valabile pretutindeni la fel. Cultura și civilizația pot deci să existe În raport de simultaneitate pe cele două planuri deosebite ale vieții, cel spiritual și cel material. Dar caracterul lor atât de diferit ne Îndreptățește să Înlăturăm pentru totdeauna confuzia de a vorbi de cultură când ne gândim la civilizație și de a vorbi de
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
este. Or, după cum declara Heraclit, ființa nu există mai mult decât neființa; cum va spune Hegel, ființa și neființa sunt momente ale devenirii, care e prima noțiune concretă, corespunzând realității. Aristotel era desigur biolog, dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
biolog, dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale asupra logicii, a tras concluzia imposibilității predicației contradictorii"594. Imediat după aceasta, Athanase Joja adaugă: Noi știm însă azi că, în această privință, Heraclit și nu Aristotel avea dreptate, noi știm că atomul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca Reichenbach, Birckhoff sau von Neuman, care dezvoltă logici din care înlătură principiul terțului exclus 756. Niels Bohr pare să interpreteze ideea complementarității în sens invers decât a crezut Blaga. Ideea complementarității, așa cum o înțelege savantul danez, nu înseamnă asumarea simultaneității unor determinări esențiale opuse. Altfel spus, nu înseamnă angajarea în contradicție, în antinomie. Ea s-a născut tocmai pentru a evita o astfel de situație, care ar fi pus serios în dificultate rațiunea științifică. De aceea, în raportul de complementaritate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atacând-o din două unghiuri: al manifestării succesive a aspectelor duale și al interpretării strict epistemologice a dualității undă-corpuscul761. Adoptând un realism fizic de descendență einsteiniană, de Broglie "face pași în plus pentru o înțelegere mai nuanțată a dualității", afirmând simultaneitatea opușilor și încercând o interpretare ontologică a dualității, în sensul unei veritabile coexistențe a membrilor acesteia 762. Dacă lucrurile stau astfel, atunci echivalarea metodei antinomiei transfigurate cu principiul complementarității este, în sens strict, greșită. Metoda lui Blaga nu urmărește complementaritatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
semantice din cadrul imaginiii - ca elemente sintactice are consecințe asupra logicii intrinseci a construcției imaginii. Argumentarea logică în imaginea publicitară este una de ansamblu și se realizează sub forma unor secvențe deductive. Suscită "rețele inferențiale aleatorii pe baza continuumului și a simultaneității formelor ei [...], solicită componenta "explicativă" a argumentării bazate pe DOCERE (a instrui) al tradiției retorice [...] pe MOVERE (a emoționa) și pe PLACERE (a plăcea) ale retoricii". (J-M. Adam, M. Bonhomme, 2005: 278). În majoritatea cazurilor, argumentația iconică este desăvârșită
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
plaisir. Spre deosebire de moduri, timpurile verbale s-au păstrat în mai mare măsură în limbile romanice, atît ca număr, cît și ca înțeles. Ca atare, forma verbală care exprimă din perspec-tiva aspectului acțiunea în curs de desfășurare, iar din perspec-tiva timpului simultaneitatea (măcar parțială) cu momentul vorbirii este prezentul, care continuă a fi folosit în limbile romanice cu aceleași valori din latină. Insistența asupra caracterului durativ al acțiunii, redată în limbi precum româna și franceza prin mijloace perifrastice, a fost gramaticalizată în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și la om. De aceea, Înțelepții, susțin că floarea de lotus simbolizează „legile universale”. Când vom respecta „legile universale”; puritatea, adevărul și frumusețea ne vor însoți pe Calea vieții. Floarea de lotus produce, în același timp, flori și semințe, reprezentând simultaneitatea „cauzei și a efectului”. În aceste vremuri „efectul” se manifestă imediat astfel că, noi oamenii trebuie să fim atenți la faptele noastre...Nu vor mai trece „vieți” până vom suporta efectele faptelor noastre. După cum se vede, circumstanțele și calitatea vieții
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
recunoaște organic mai multe paradigme beligerante, chiar un război al tuturor contra tuturor, pe care se centrează de fapt identitatea de fond a omului din era globalizării. Vectorul acestei disociații umane permanente, petrecute pe mai multe niveluri de realitate, în simultaneitate, este informația. Ea este și cauza, și efectul distorsiunilor, inducând la nivelul conștiinței percepții și mecanisme de feed-back în majoritate contradictorii. Rezultatul e neașteptat, niciodată regăsit în specia umană de până la noi. Această stare de competiție inter-identitară e dusă azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
atribuită Universului este limitată, sfârșitul lumii coincide cu aneantizarea păcătoșilor, reînvierea morților și victoria eternității asupra timpului”. Altfel spus, avem de-a face cu clasica partiție între ciclicitate 1 și linearitate a timpului, convertite în cadru dramatic și umanizat ca simultaneitate/contemporaneitate, respectiv succesiune. La Wikander: „În India, timpul ciclic, culminând în Kaliyuga, a fost o inovație care a depășit vechiul punct de vedere asupra istoriei și religiei. Motivul pentru care această schimbare a avut loc în India cred că trebuie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
necredinței mele. Frază disecată prin prismă lupasciană, a logicii dinamicii a contradictoriului, unde, fără a-l numi, numai intuitiv află, în ajută, terțul tainic inclus din filosofia lupasciană, concepție argumentată și dezvoltată de Basarab Nicolescu în Teoremele poetice și Transdisciplinaritate. Simultaneitatea textului (mai sus citat n. n.) ar trebui să ducă, cum speculează autorul lui Dăruind vei dobîndi, la deznădejde dacă nu ar fi acel scurt ajută care fărîmă de bob de sare, infim catalizator cu uriașe puteri de transmutare și nebănuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că este vorba de o nouă sensibilitate față de fenomenul estetic, de o nouă percepție a lumii, de o deschidere mult mai mare față de literatura universală, de recuperarea unei tradiții și de explorarea altor tendințe, interzise nouă înainte de 1989, într-o simultaneitate care le potențează reciproc, contrazicând cumva vechiul canon al evoluției liniare. Este aspirația de sincronizare cu literatura română și de integrare în cultura europeană de azi. Orice persoană din această sală, cu siguranță, ar putea oferi o interpretare proprie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Celălalt ceh, Pavel Verner, care ne reproșase, la Paris, că nu am convins masele din Moldova asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe care tocmai o trăiește - o simultaneitate care îți dă fiori dacă stai să te gândești. Se apropie de orchestră cu mâna întinsă, folosind telefonul ca pe un microfon, pentru ca persoana „de la capătul firului” să-și dea seama că e pe bune. („De la capătul firului” - iată o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]