571 matches
-
ALE MÂINII: Apare în discuție un limbaj universal, acela al mâinii. Lui Pitagora i se atribuie inventarea termenului philo-sophia, cunoaștere ezoterică destinată doar inițiaților, întrucât se poate distinge între gândire magică, mitică și pragmatică: prima calitate a limbii mâinii este sincretismul; se poate observa o religiozitate difuză în ceea ce privește mâna, o revelație dincolo de rațiune și o cunoaștere inițiatică, enigmatică, incomprehensibilă secretă și profundă. Datorită elementului revelatoriu și negrăit, limbajul mâinii este socotit sacru și este interpretat întrucât, tradus în cuvinte, își pierde
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
câștigarea atenției zeului protector. Vrăjitorul tămăduitor, magul vindecător, îmbrăcați în piei smulse de pe animale cornute, pentru sporirea straniului, misterului, impresionării celor din jur și, în mod special a pacientului, caută să fie și conducător și preot și medic, un adevărat sincretism funcționând cu nuanțări, în funcție de ideologii, epocă și spațiu. Ritualuri, tabuuri, practici impresive, caracterizează vremurile obscure în care preistoria medicinii își află primii pași. Desigur că printre tămăduitori cu plante, argilă, piei de animal proaspăt tăiat, masaj, sugestie, nu au lipsit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sociale, nu doar private, ci chiar semnificative. Alimentarea acestei situații este o caracteristică a societății noastre, răscruce nu doar de limbi și culturi, ci și de credințe și tradiții religioase, răscruce care generează, la rândul său, un pluralism și un sincretism În care trecutul și prezentul se Întrețes În profunzime. Unul dintre efectele mai puțin cunoscute, dar mai perfide, ale supremației exercitate de paradigma secularizării se evidențiază Într-un dezinteres confuz față de fenomenul religios, perceput ca „supraviețuire” a unui trecut care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4 500-2 800 Î.Hr.). Adepții originii „stepice” a indo-europenilor susțin că acești nomazi au invadat fizic restul Europei - În trei valuri, conform părerii lui Gimbutas, citată În subcapitolul 10 -, determinând dispariția religiilor neolitice sau apariția unor hibrizi rezultați din sincretismul cu noua ideologie a puterii și a cosmosului. Alți cercetători consideră că s-au Îmbinat doar ideile, religia, Înainte de toate, asemenea unei „evanghelii” ante litteram. Un astfel de fenomen a avut diferite reflectări arheologice, printre care apariția importantă a monumentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de altfel, și cultura, dar manifestările sale În sânul unor societăți umane, religiile, nu indică nici o evoluție unilineară, nici una cumulativă. Spre deosebire de economie și tehnologie, religiile nu evoluează prin selecție naturală sau culturală, ba chiar sunt supuse unor variații, hibridizări sau sincretisme. Nici un studiu nu demonstrează această realitate mai bine decât cel al preistoriei, cu posibilitatea sa exclusivă de a oferi o perspectivă temporală amplă. Până aproape de sfârșitul paleoliticului, se poate spune că religia a cuprins totul, că viața și religia au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de măsurat, anumite haine caracteristice, stele, diferite animale reale sau mitice. Există apoi simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot fi doar rareori raportate În mod sigur la divinitate căreia Îi corespund. La babilonieni și asirieni, limbajul simbolic tinde să-l depășească pe cel antropomorf. Relația, intimă dintre divinitate și simbolurile sale (animale sau obiecte) nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre religiile antice ale Arabiei preislamice. În schimb, este obligatoriu să includem manifestarea particulară a religiei feniciene, religia punică (Cartagina și coloniile Occidentului mediteranean), ce se reclamă esențialmente de la tradițiile patriei natale orientale, remarcându-se totuși prin dezvoltări inovatoare și sincretisme de substrat și adstrat. În ceea ce privește aspectul metodologic, trebuie menționat faptul că posibilitatea de a impune discursuri istorico-religioase de respirație mai mult sau mai puțin amplă este legată Întru totul de stadiul documentării. Cunoștințele actuale sunt fragmentare pentru că sunt limitate la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie contactului cu tradițiile indigene, fie, În sfârșit, dezvoltărilor autonome. În Cipru, de exemplu, pe de o parte, Astartexe "Astarte", pe de alta, Rashapxe "Rashap" (zeu arcaș, străjer al morților și stăpân al epidemiilor) au un rol important, chiar dacă, din cauza sincretismului, se identifică cu figura Afroditei (mai ales În sanctuarul din Paphos și Amatunte), respectiv a lui Apolloxe "Apollo" care, la rândul lor, acoperă vechi zeități indigene, tipice pentru această insulă. O mare importanță avea și cultul lui Melqartxe "Melqart", care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culturale. Datorită poziției sale geografice, Palmira era cea mai importantă cetate caravanieră a ariei siriene și controla comerțul Între Mareaxe "Marea" Mediterană și India. Astfel de Împrejurări au făcut ca religia și cultura de la Palmira să fie deschise la numeroase sincretisme și influențe, care ne dezvăluie complexitatea și stratificările istorice, marcate inclusiv de influxul culturii elenistico-romane. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale religiei cetății Palmira este În special persistența vechilor panteonuri tribale, „reorganizate” Într-un panteon civic articulat și unitar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evaluarea sau terminologia lui, ceea ce se Întâmplă de obicei când, de exemplu, se estimează că acceptarea cultului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" ar reprezenta o ruptură cu religia republicană și Începutul decăderii orientale sau când epoca imperială este limitată la „sincretism” și este redusă la o fază de „supraviețuire” a cultelor clasice 1. 3. Mituri, misterii, filozofitc "3. Mituri, misterii, filozofi" a) Mituri Numeroase mituri grecești care Îl transferă pe cititorul modern În Ionia, Tesalia, Atica și Argos, erau, pentru italici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult mai veche, având În vedere faptul că grecii l-au reprezentat pe Zoroastru ca pe un astrolog sau mag caldeu (cf. mai ales Oracole Caldeene: Bidez și Cumont, 1938, I, pp. 158 sqq.). Astfel, au fost puse bazele unui sincretism cultural și religios de mari proporții, care s-a răspândit foarte mult prin aportul Greciei, mai ales după cucerirea Imperiului Ahemenid de către Alexandru Macedon. Iranismul a avut o contribuție esențială la cultura elenistică, la fel cum exercitase deja, chiar În privința
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și seriozitate. Acest lucru este valabil și pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care vor deveni principala religie misterică a Imperiului Roman, răspândită mai ales În provinciile de graniță și printre legiunile care le apărau, din Anglia până la Dunăre. xe "Destin"Sincretismul religios din epoca partă a fost, de fapt, o continuare a unui fenomen mai vechi, de mari proporții, care a fost puternic favorizat de instaurarea Imperiului Ahemenid. Tendința de a depăși cultele locale, din care acesta era alcătuit, nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele. Mai mult, acesta publică periodic Journal of the K.R. Kama Oriental Institute, dedicat studiilor zoroastriene. Contactul cu celelalte culturi, În aceeași măsură În care i-a determinat pe parsi să deprindă metodologia științifică occidentală, i-a expus fenomenelor de sincretism și interpretare a doctrinelor și practicilor religioase bazate puternic pe experiențe intelectuale și spirituale esențialmente străine tradiției lor. Acest fenomen se observă deja În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, după cum o demonstrează lucrări ca Des³tșr (pluralul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolul al IX-lea pe locul unde inițial existase un templu închinat lui Bachus. Amplasarea deasupra unui vechi templu păgân, mai precis fuziunea dintre un zeu păgân 35 și un sfânt creștin, pare să clarifice fenomenul. La început necesitate vitală, sincretismul creștin a facilitat răspândirea noii religii în rândul popoarelor păgâne. De la sfânta Apolonia, la sfânta Zoe sau de la sfânta Olimpia la sfânta Valpurga, sfinții păgâni au servit drept suport ai imaginarului creștin. Referirile și continuitatea în liturghia creștină a riturilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
civilizații dispărute, exotice. Moreau se detașează de pictura istorică a cărei coerență o subminează și, după Rodolphe Rapetti, aici se află punctul de articulație al unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism stilistic care se face ecoul unui mixtum compositum mitologico-esoteric. Pictorul nu este interesat de construcția minuțioasă a unor scene istorice, ci de spații exotice, imaginare, întrebuințând elemente disparate ale unor mitologii care nu au aproape nimic în comun în afara unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nordice din care face parte și castelul. Prezent la expoziție, Tzigara-Samurcaș sublinia nu numai caracterul poetic al compoziției, ci și farmecul "prin haina strămoșească în care o îmbracă"222, obiectivul criticului fiind reglat de acreditarea acestor compoziții ca "artă națională". Sincretismul simbolist al lui Ștefan Popescu se acomodează cu universul basmului așa cum apare la Frații Grimm sau la Hans Christian Andersen; asemeni unui modern creator de modă, artistul își poate alege cum să-și îmbrace personajele. Se poate decela aici și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
murală a bisericilor din Nordul Moldovei, caz similar cu cel al lui Kimon Loghi ale cărui "citate" din Böcklin ne dau măsura unei "intertextualități" picturale pregnante în tablourile sale. Nu despre un fenomen de aculturație este vorba, acest mixaj, acest sincretism devine o caracteristică a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu desparte maniheist apele, ci-l situează pe Loghi la confluența acestor tendințe, încercând o sinteză a lor, fapt care poate fi observat în câteva dintre tabolurile sale, unde elementele recuzitei mitopoetice böckliniene configurează cadrul pentru o feerie orientală. Acest sincretism face parte din chiar substanța simbolismului, iar maestrul hibridizărilor rămâne Gustave Moreau, în picturile căruia se întâlnesc elemente de mitologie greacă, hindusă, persană într-un arabesc care ține atât de caracterul decorativ al picturii sale, cât și de rețeaua de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Voinescu-Docuzești, S. Roguska, Dimitrie Serafim, Petre Bellet, Ion Bărbulescu. Societatea organizează nu numai expoziții, ci și serate literare sau concerte; toate artele sunt reprezentate, cu toate că patronajul rămâne unul al artelor plastice. Acest fapt reprezintă o alianță constituită pe baza sincretismului secesionisto-simbolist de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Contrar afirmației lui Petre Oprea, care se cere receptată într-un anumit context, silind la decupaje dogmatice, pictorii români nu resping Arta 1900 în România, simbolismul sau, cum o numește criticul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mitologii recognoscibile prin figuri tutelare de idoli sau prin apelul la o teratologie enciclopedică. Cecilia Cuțescu-Storck nu intenționează nicio clipă o abordare etnologică a unei culturi îndepărtate, așa cum nu o face nici Gauguin, deși în pictura acestuia, aflată sub semnul sincretismului, nu lipsește substratul mitologiei polineziene și cultului Maori, instrumentate simbolic de o manieră cu totul particulară. În opinia Serafinei Brukner, țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck se află sub pecetea tainei, oficiind misterii. "Acum ne vom opri însă în fața unor țigănci cu desăvârșire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
raportat la viziunea Bisericii referitoare la locul omului În lume. Majoritatea umaniștilor erau credincioși, nu doreau o ruptură cu Biserica. Umanismul Renașterii a revăzut filosofia medievală a lui Toma de Aquino și au fost făcute Încercări de a crea un sincretism, prin a da Antichității valori creștine, ca În cazul lui Marsilio Ficino sau Pico della Mirandola. Etica se studia independent de teologie, iar În locul autorității Bisericii se aplica logica rațională, ceea ce Îi punea pe umaniști În permanent pericol de a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]