1,696 matches
-
fragile, dar ele nu mor imediat după stopul cardiac. Dacă recepționase deja o idee, poate era posibil să recepteze și altele. Minutele treceau. "Procesul complex declanșat de moarte ― gândi Gosseyn ― generează această întârziere. Acest proces distrusese deja în bună parte sincronizarea stabilită între ei de către Lavoisseur. "Fă tot ce poți ca să mai trăiești o vreme, Gosseyn. Următoarea serie de corpuri este ocum la vârsta de circa 18 ani. Ai răbdare să ajungă la 30, adică 30..." Pentru moment asta fu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după aceea celorlalți ― celei pe care o încerci când "îți plutește brațul fiind în stare de hipnoză pentru prima dată". Reușise o sincronizare certă, de netăgăduit. Era o nouă însușire, suplimentară a sistemului său nervos. Pe măsură ce zilele treceau, reacțiile nervoase ale organismului său se consolidau, se precizau, deveneau tot mai controlabile. El reușea acum să perceapă energiile, mișcările corpurilor și atinsese și stadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
porțiuni de sol. În acel moment îi era imposibil să le facă pe amândouă. Și nu vedea nici o rezolvare. El putea controla sau vibratorul, sau solul, niciodată pe amândouă concomitent. Se impunea o evidență: adversarii săi cunoșteau la perfecție legile sincronizării. În cea de-a nouăsprezecea zi, i se dădu o tijă metalică cu un reflector concav confecționat din oțel-electron, metalul rezervat utilizărilor în domeniul energiei atomice. Fără vreo dificultate, Gosseyn își proiectă energia mintală în direcția micii surse luminoase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
proiectă energia mintală în direcția micii surse luminoase care fusese instalată în cameră. Devenind brusc forță luminoasă, aceasta se concentră în reflector și țâșni cu violență iradiantă lovind pereții, podeaua și ecranul transparent în spatele căruia asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma soldatului care fusese trimis să i-o ia. Și abia după aceea intră în cameră Thorson. Uriașul părea încântat. ― Ei bine, domnule Gosseyn ― spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
însuși le pronunțase. "Gosseyn, plăcile de metal ale fiecărui coridor și ale fiecărei camere includ un reflector de energie prevăzut să reziste la mii de volți". Nu mai încăpea nici o îndoială. În ciuda celor spuse de Prescott în legătură cu obligativitatea stabilirii unei sincronizări până la a douăzecea zecimală între două creiere pentru a realiza efectul de telepatie, el recepta totuși gândurile altcuiva. Momentul culminant al crizei fusese atins atât de brusc și într-un mod atât de diferit față de cum se aștepta, încât înnebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fragile, dar ele nu mor imediat după stopul cardiac. Dacă recepționase deja o idee, poate era posibil să recepteze și altele. Minutele treceau. "Procesul complex declanșat de moarte ― gândi Gosseyn ― generează această întârziere. Acest proces distrusese deja în bună parte sincronizarea stabilită între ei de către Lavoisseur. "Fă tot ce poți ca să mai trăiești o vreme, Gosseyn. Următoarea serie de corpuri este ocum la vârsta de circa 18 ani. Ai răbdare să ajungă la 30, adică 30..." Pentru moment asta fu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Dar, așa cum vom vedea în continuare în acest capitol, există tehnologii chiar mult mai încurajatoare încât, cu suficient sprijin financiar și politic, ar putea fi într-adevăr substitutul petrolului de care lumea va avea curând nevoie. Există o problemă de sincronizare: să avem cantitatea corespunzătoare de energie, rezerva disponibilă atunci când noi ca națiune și o lume întreagă are nevoie de acea energie pentru a satisface cererea. Aceasta va fi provocarea cu care ne vom confrunta la mijlocul secolului XXI. Supraviețuirea în viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
reclamă să plătească pentru a le oferi consumatorilor condiții îmbunătățite să poată trăi mai mult și bineînțeles, aceștia să cumpere mai mult? Da. Pag. 129 Știința genomicii Longevitate Stil de viață activ Piețe ale performanței întreținerii/îmbunătățirii stării de sănătate Sincronizare Medicina de familie generația exploziei demografice Etica prelungirii duratei de viață Nu aprob această piață, nu mai mult decât pledez în favoarea altor tendințe turbulente care ne așteaptă în viitorul extrem. Sarcina mea este să informez, să provoc și stimulez gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ar putea confrunta cu o încălzire accelerată care să fie cuprinsă între 3,50 o C până la 7,50 o C până în anul 2100, conform scenariilor cu emisii ridicate. Orice modificări climaterice care afectează fie disponibilitatea legată de apă, fie sincronizarea celei de-a doua topiri glaciare ar putea avea profunde repercusiuni sociale, economice și ecologice. Un raport sponsorizat de Națiunile Unite referitor la un studiu denumit raportul de sinteză pentru Evaluarea Ecosistemului Mileniului a fost dat publicității în 2005. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
lui Zanger, maimuța făcuse laringită și acum nu mai vorbea, cu excepția unei șoapte răgușite. Ce naiba asta? întrebă Zanger. Nici nu poți să-l auzi. Nu contează, spuse Gorevici. O să-l înregistrăm și apoi o să-i dublez vocea. O să facem o sincronizare cu mișcarea buzelor lui. — O să-i dublezi vocea? — N-o să-și dea nimeni seama. — Ești nebun? Toată lumea o să-și dea seama. Toate laboratoarele din lume vor verifica banda cu echipamente sofisticate. Își vor da seama de dublaj în cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
adânci ce se iveau de fiecare dată când zâmbea. Ochii lui sclipeau de inteligență În spatele ochelarilor cu ramă groasă. Din felul În care se uita la mătușa Zeliha, Îți dădeai imediat seama de iubirea lui pentru ea. Iubirea, respectul și sincronizarea dintre ei. Când el vorbea, ea completa gesturile, când ea gesticula, el completa cuvintele. Erau doi indivizi complicați care păreau să fi ajuns la o armonie miraculoasă Împreună. Când a Început să converseze cu el, Armanoush a trecut la engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
astfel să economisească bani. — Serios? — Mda. Kitty ridică neputincioasă din umeri, apoi Își lăsă geanta În rulotă. Când se Întoarse la Diane, Îi veni brusc ideea că trebuia să răsplătească pe măsură tot ajutorul pe care i-l dăduse și sincronizarea perfectă de care avusese parte. Trebuia să o invite pe Diane Înăuntru, să vadă expoziția. — Diane, mi-aș dori foarte tare să rămâi la deschidere. Dar din ordinul lui Charlie, nimeni nu are voie să vină cu rude sau prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nici măcar nu e unul profesionist. Nu-mi trebuie echipament ieftin, eu lucrez pe beta. Beta este formatul profesionist de transmisie... Dana Diamond și-a tras filmul pe un format ieftin, i-am sugerat chiar să meargă la un studio pentru sincronizări. — Sigur, sigur, zise Fitzgerald disprețuitor. — Sunt nevinovată. Da, spune-i judecătorului, zise el. Robertson deschise portiera din spate a mașinii echipajului, iar Fitzgerald o apucă de braț pe Desert Rose și Îi puse mâna deasupra capului. Din cauza tratamentului aplicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avea asupra Citizen-ului. Acesta din urmă se chinuia deja să se mențină înaintea Express-ului, deși nu avea decât o mică parte din fondurile sale. Putea oare să supraviețuiască acestui nou atac? Afurisitul de Jack Allen. Cum se făcea că sincronizarea lui era atât de perfectă, încât o prinsese la cotitură chiar când plănuia un weekend romantic cu Laurence? Oricine ar fi zis că știa lucrul ăsta. De fapt, la celălalt capăt al orașului, în birourile selecte pe care Fran le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primele contacte cu mișcările artistice novatoare din Occident și asimilarea lor efectivă eset de 10 până la 20 de ani. Modelele „pure” de la Centru (simbolism, decadentism, avangarde, suprarealism) sînt asimilate la Periferie în forme „slabe”, diluate, hibride, eclectice. Cazurile izolate de sincronizare perfectă (Brâncuși, Tzara, mai tîrziu Eugéne Ionesco, Isidore Isou) se explică prin faptul că acțiunea lor novatoare s-a manifestat chiar la „Centru” (la Paris sau aiurea), nu în „provincia” românească. Reluînd o formulă a lui Octavio Paz, Victor Ivanovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fenomenului, îl subsumează unui curent din artele plastice ale Vienei fin de siecle: Secesionismul (v. „Secesionismul în literatura română“, în vol. Honeste scribere, Ed. Național, București, 2002). Arderea etapelor și impuritatea eclectică a „importurilor” artistice (fenomene specifice unei culturi de sincronizare periferică) fac irelevantă viziunea progresivă, teleologică asupra evoluției formelor și a succesiunii școlilor artistice din Occident (mai ales a celor din Franța, cu tradiția ei „revoluționară”). Doctrinele estetismului postromantic apărute între 1870-1890 au, în general, denominații „retro” sau neutre: Prerafaelitismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iulie-15 august 1921 că, vizitînd la Paris, în 1914, o expoziție cubistă, nu-și dădea prea bine seama dacă nu merita să dea cu piciorul în acele pînze. Semn că învățarea „primelor litere din alfabetul absurdului” era dificilă, dincolo de aparentele sincronizări izolate - rezultat al schimburilor culturale tot mai intense. În 1916, poetul Mihail Cruceanu, aflat la Alexandria ca profesor, îl cunoaște pe judecătorul Demetru Demetrescu-Buzău (viitorul Urmuz), care îi vorbește cu entuziasm despre „poezia lui Marinetti, care formase o școală în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rîndurile creatorilor și va îndruma societățile înapoiate din Balcani”. Prezent în forme naiv-entuziaste în articolul „Pentru contimporani“ al lui Ion Vinea (1923), complexul de superioritate culturală față de celelalte națiuni balcanice (calificate drept „înapoiate”) exprimă, pe de o parte, nevoia de sincronizare/afirmare culturală a unei națiuni tinere și, totodată, reflexul compensatoriu al unui complex identitar care va face carieră în interbelicul românesc. Pentru Vinea, rolul civilizator, asumat la modul mesianic, urma să revină unei elite intelectuale racordate la cele mai noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
programe, fără fonduri de propagandă, și din frămîntarea acelorași nevoi, sub imperiul aceleiași chemări și-a împlîntat, înainte, limpede, idealul”. Pentru ca în final să asistăm la o afirmare a orgoliului național în materie de avangardism (privit ca expresie supremă a sincronizării): „Artiștii români și-au spus la timp, și printre cei dintîi, cuvîntul. Niciodată, în istoria țării, nu s-a mers astfel, în pas cu vremea”. O deplasare oarecum similară întîlnim și în „Manifestul activist către tinerime“, unde imprecațiile negatoare la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
păstra, ci a construi”! Spre deosebire de autorul Paradisului suspinelor, care era, în fond, un moderat „constructiv”, un estet cu bovarismul avangardei și un democrat cu nostalgia aristocrației intelectuale, tînărul Cioran e un vitalist extremist și un mesianic negativ, delirant, avid de sincronizare nu cu spritul solar-emancipator al „anilor nebuni”, ci cu totalitarismele sumbre ale deceniului patru. Însă dincolo de uriașele diferențe, punctele de întîlnire cu Vinea și, mai ales, cu Fundoianu nu sînt de ignorat. Bunăoară, și pentru Vinea, și pentru Fundoianu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tributar unei estetici clasicizante. Realismul social, masivitatea construcției epice, ideile „majore”, marile teme istorico-politice sau metafizic-identitare au prezidat întotdeauna omologarea literară „la vîrf”. Pe de altă parte, complexul periferic al acestei critici a stat de la început sub semnul nevoii de sincronizare europeană (de a fi „în rînd cu Europa civilizată”) și de căutare a originalității locale, „specific autohtone”, iar avangardele istorice au părut să ofere argumente „extreme” pentru ambele opțiuni: sincronizare deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestei critici a stat de la început sub semnul nevoii de sincronizare europeană (de a fi „în rînd cu Europa civilizată”) și de căutare a originalității locale, „specific autohtone”, iar avangardele istorice au părut să ofere argumente „extreme” pentru ambele opțiuni: sincronizare deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturile minore”, dintre marile puteri culturale și țările aflate în orbita lor de influență. În cazul primilor „revoluționari” ai artei și literaturii românești moderne, complexul periferiei nu trebuie privit doar ca expresie frustrată a dorinței de ardere a etapelor, de sincronizare cu „viteza” celei mai avansate modernități europene. Nevoia internaționalizării artistice, a evadării din anonimatul și minoratul unei periferii sufocante (fie că e vorba despre atmosfera tîrgurilor de provincie sau despre România ca periferie a Europei civilizate) se asociază, chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de struț pe lângă gât, nereușind Însă să acopere cu ea rănile și vânătăile. — Și eu am avut o zi grea, profesore, Îi spuse - căci de-acum știa totul. Dar după cum vezi, am supraviețuit. În momentul acela, ca printr-o secretă sincronizare, lampioanele din Întreaga Romă se aprinseră. O dâră de lumină șerpuia printre acoperișuri. Un rând de felinare susținute de lampadare din fier forjat se materializară pe neașteptate În piață, galbene pe fundalul crepuscular al cerului. Acum se vedeau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
astfel să-și pună în aplicație o mai veche cercetare de-a sa, din timpul războiului: teatrul mimat. Credea că dacă înstruiești o echipă de surdo-muți să mimeze că vorbesc, că rostesc replici sau citesc un text, cu o bună sincronizare și cu un magnetofon poți crea iluzia că ei chiar au glas, intonație și dicție. Și aproape că reușise, când trimisese echipa instruită. Fiecare avea un reportofon pe care-l pornea în momentul când începea lectura. Cel care pretindea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]