4,151 matches
-
când, în vizită agenți ai tenebrelor și făpturi-capcană (Alejandra) care nu se pot sustrage lumilor tenebroase ce ii controlează. Parcurile găzduiesc, însă, mai ales raisonneuri meditativi (Bruno, de pildă), dar și visători ori ființe confuze și vulnerabile, neintrate în posesia sinelui lor. Și mai există încă un element spa- țial punctat în mod special de autor, în geografia să citadina: puzderia de cafenele și baruri din Buenos Aires sunt locuri de păcălire și de evaziune: în mijlocul străzilor turbionare și, totuși, ascunse de
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
anilor săi din urmă, pe pragul acelei iluminate despărțiri pe care o citim în Trois Conte, s-a vădit în stare de un magnific avatar, fără grimasă scuturîndu-se de tot ceea ce îi îngreuna pasul și umbra; lăsînd să crească, în sinele său adînc, darul de a sanctifica umilul, accesul la banalitatea ce se lipsește de prestigii circumstanțiale, de fast orgolios și de istorie. Evocasem cîndva la Roma, împreună cu Giorgio Bassani, descoperitorul lui Lampedusa și al curentului subiacent de poezie pe care
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
elefanți și măgari/ am văzut/ curcubeie și flecari/ șef salutat mamei scris iubita sărutat/ mă întorc din oraș/ .../ de unde să știu eu/ când m-am întâlnit cu mine/ azi ori așa în general (Mutige Brüder). Din această dublă vigilență a sinelui, poezia se întrevede ca efectul unei locuiri esențial dihotomice: „trag/ o linie finală/ încet/ crește din ea/ o nouă scriere” (Crescendo). Și astfel, când un ego vorbește limbajul unei realități anoste, celălalt poate ieși din sine să experimenteze o cu
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
de vociferare a ambiguității funciare a omului postmodern: „părăsesc cotidianul/ în urma mea eu/ viața mea e în ordine/ un plămân inspiră adânc/ îl ascund sub pălărie” (Alcatraz). Lucrurile nu se întâmplă însă atât de liniar între cei doi colocatari ai sinelui poetului. O inversare de roluri face ca realitatea omului exterior să fie expediată ca „cealaltă realitate”, într-un plan secund, substituită fiind mereu de subiectivitatea ce alimentează cu incertitudini tărâmul explorat de simțuri. Este realitatea poeziei, a jocului de limbaj
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria, ca formă de cunoaștere, resuscitează trăiri privilegiate, redă peisaje cu amprentă simbolică, fixează nostalgii și neliniști, fapte și evenimente, posturi meditative și revelații ale sinelui. Fragmentele de proză și, mai ales, versurile inserate în corpusul cărții, revelează o altă dimensiune a personalității lui Constantin M. Popa, spirit rafinat și abulic, captiv al propriilor himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
prea simplu să fie așa. Literatura oferă, într-adevăr, posibilitatea și libertatea evadării, dar, inversând oarecum direcția, aș spune mai degrabă că e vorba nu de o evadare din sine, ci de o evadare în sine, de o căutare a sinelui profund prin intermediul vieții personajelor ficționale. Evident, pierderea forței literaturii se produce în cazul în care și alte „arte”, mizând pe ideea că oamenii au nevoie de ficțiuni vor încerca să le ofere ca pe un bun de larg consum posibilitatea
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
cazul în care și alte „arte”, mizând pe ideea că oamenii au nevoie de ficțiuni vor încerca să le ofere ca pe un bun de larg consum posibilitatea evadării. Dar, adevărata literatură reprezintă o evadare în sine și nu în afara sinelui, fiindcă numai literatura poate provoca această aventură înspre sine și înțelegerea sinelui. În timpurile actuale omul și-a pierdut capacitatea naturală de a trăi în mod nemediat și nedisimilat ceea ce simte cu adevărat. Prin intermediul literaturii, cea mai profundă inimă a
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
nevoie de ficțiuni vor încerca să le ofere ca pe un bun de larg consum posibilitatea evadării. Dar, adevărata literatură reprezintă o evadare în sine și nu în afara sinelui, fiindcă numai literatura poate provoca această aventură înspre sine și înțelegerea sinelui. În timpurile actuale omul și-a pierdut capacitatea naturală de a trăi în mod nemediat și nedisimilat ceea ce simte cu adevărat. Prin intermediul literaturii, cea mai profundă inimă a fiecărui cititor este atinsă și adusă la suprafață și, printr-un miracol
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
faptei i se pare o bazaconie, iar mania înlănțuirilor silogistice, paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob e izbit de carența afectivă ce macină în subsidiar cele două atitudini. Morala e cazuistică fără suflet, căci fapta te înstrăinează alterîndu-ți sinele, pe cînd litera conceptului ucide spiritul, orice șir de abstracțiuni fiind un călău al sufletului. Între aceste granițe se mișcă tribulațiile lui Dan Iacob. Atracția acțiunii sociale nu o are, iar filosofia de aparat îi repugnă, dar în același timp
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
care să înghită meridianele lumii. Nu putea să studieze și să scrie dacă nu primea onoruri și girurile unor mari foruri academice. Poate și pe Vasile Lovinescu l-a tentat o asemenea posibilitate de viață. Dar acel ceva ascuns în sinele nostru profund, care până la urmă ne călăuzește, l-a determinat să pornească pe alt drum. Probabil, văzând o foaie de hârtie, se gândea că albeața acesteia e mai convingătoare decât înțesarea cu rânduri scrise. Tiparul îl deprima, tirajele eventualelor cărți
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
regenera. PDL este, acum, ilustrarea vie a zicalei românești despre împuțirea peștelui. Problema care se vede pe ecrane nu e a PDL. E a celor cîțiva gureși din jurul președintelui PDL, prea ambițioși pentru cît sînt, prea dispuși să iasă din sinele lor cam strîmt și prost învățați despre ce este politica. Așadar, pentru partid, nu e o problemă letală. E o problemă a elitei partidului. Trebuie, doar, aplicat tratatmentul corect. Să avem răbdare. Am un prieten care, de cîte ori ne
Voinescu, atac la PDL: E ilustrarea vie a zicalei despre împuţirea peştelui by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37188_a_38513]
-
margine și a privi / nu înseamnă a sta degeaba”. Ba, tocmai asta înseamnă. Sper. Există o minoritate care contează. Dorința mea ar fi să fac parte dintr-una care nu contează, formată dintr-un singur individ. În continuă concurență cu sinele său mai vechi, Mircea Cărtărescu se plânge mereu că nu mai scrie cum scria. Pus, din rațiuni redacționale, în situația de a reciti ce-mi apare, mă tângui invers: ce bine aș îndrepta eu, ori - și mai bine - ce-aș
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
Özlem Alkiș în imaginile video, prin muzică și chiar prin implicarea să directă în mișcarea de scenă a artistei. Întregul experiment a alternat momente live cu altele filmate de Andrei Gâțu, desfășurate pe o bancă într-un parc sau între sinele unei căi ferate. O siluetă cu forme prelungi și mișcări natural expresive, în vesminte negre, pornea întotdeauna mișcarea de la ritmurile călcâielor, care treptat își transmiteau vibrațiile întregului corp, care le prelua că o cutie de rezonanță, partial ele trecând și
Festivalul E-moțional Corpuri și orașe în mișcare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3584_a_4909]
-
Totuși, linia de hotar, „contradictorie” și „misterioasă” ajută desprinderii, cum se petrece în Rusoaica și Pădurea spânzuraților. Între cele două lumi, crede Corina Ciocârlie, se instituie o gâlceavă dintre aproape și departe, ce duce adeseori la „descoperirea alterității și reinventarea sinelui”. Esențială rămâne pentru cercetătoare tema agoniei imperiale. Așa se explică de ce Baudrillard apare, și în acest volum, drept gânditorul cel mai apropiat de orizontul ei critic-speculativ. Corina Ciocârlie se numără printre puținii, din păcate, eseiști, de la noi, care scriu cu
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
Oxford 1 Fillebrook Avenue, nr. 63, Leigh-on- Sea, 24 septembrie 1949 [...] Încercarea de a te înțelege este o dezvăluire perpetuă: fiecare nou înveliș își pierde constant din frumusețe și din valoare după ce este expus vederii. Sămînța adevărului, împlinirea maximă a sinelui, pare să se găsească întotdeauna exact sub următorul înveliș. Evident, această dezvăluire nu are capăt, dar senzația e sufocantă. Fiind poet, revelarea frumuseții e asemenea revelării naturii - un dar. Nu contează dacă nu creezi. E de-ajuns să ai viziunea
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Nicolae Coan Poemele din Afaceri biografice (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2012), structurate în cinci secțiuni între care granițele sunt maleabile, sunt așa cum ni le propune Anton Jurebie sub umbrela unui titlu paradoxal explicit: „negocieri” profitabile ale eului cu Sinele - pre versuri tocmite. Părăsind aparent furorul civic din Împotriva negrului total, Jurebie ne arată și latura tandră a scrisului său - în special în prima secțiune a cărții, Oasele oamenilor de zăpadă -, acea zonă de interioritate vie unde poetul își dezvăluie
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Piatră Neamț. În poezia lui Adrian Ălui Gheorghe, întâlnim adeseori credință că oamenii evadează din moarte în viață. Tema ar fi fugă de sine, pe care se insistă și în român, într-un capitol grăitor pentru ce înseamna întâlnirea cu sinele profund în singurătatea absolută - nu îmbrățișată, ci impusă. În al doilea rând, ideea se suprapune cu o altă, mistica, anume că trăim o permanentă complicitate cu Dumnezeu. Cand poetul Adrian Ălui Gheorghe notează, într-un vers celebru, „Hai să facem
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
frică „resimțită sau doar presimțita”. A ajunge la esență firii, prin desprinderea de ființă concretă, prin dereglarea realității, este și una dintre problematizările românului. Prin personajul Gurii Lovin, scriitorul definește ideea din poezie a subpersonalitățior ce limpezesc prin imaginarul lor sinele profund. Iluzionistul de altădată, alungat de istorie prin neacceptarea autorității, isi reactivează destinul într-o interioritate ce devine adevărată realitate. Ar fi multe de spus, semn că e un roman bun, nu doar de citit în câteva ore estivale. Sigur
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
axului interpretării și al construcției, al oglinzii și procesului devenirii, al adevărului și artei, al versiunii și subversiunii”. Fertilizată de o amplă bibliografie poststructuralistă, viziunea autorului asupra autobiografiei s-a cristalizat în spiritul beneficei abandonări a conceptului tradițional, unitar al sinelui. Dan Cristea vede în autobiografie o formă de literatură a eului, deplină și cu implicații majore, iar nu un obiect auxiliar al literaturii, cum s-a crezut la un moment dat. Pentru a urmări nașterea eului modern, „de la apariția subiectului
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
dar vital, societatea. H. Adams e lipsit de gândire dialectică, la el contrariile rămân separate. Cu toate acestea, prin autobiografia lui lumea se desenează deja altfel: nu ca o structură coerentă, ci multiplă și nedeterminată. Față de el, Leiris caută continuitatea sinelui, în pofida schimbării eului și a lumii, și tinde spre o autobiografie fluidă precum subconștientul. H. Adams e dornic și el să-și făurească, dar prin știință, un mit personal, eficient în lupta împotriva morții, altminteri definitiv învingătoare. Ca și Franklin
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
lecturi fundamentale, bine digerate. Două teme par să fie obsedante pentru tânărul poet: cea a „sincerității” brutale (al adevărului rostit fără precauții diplomatice) și cea a „singurătății în iubire”. Flaviu George Predescu își invită lectorii la o atentă scrutare a sinelui, dar și la deloc facila posibilitate de a medita împreună asupra unor valori fundamentale, cum ar fi libertatea sau sexualitatea. În ciuda apartenenței sale la lumea discipolilor lui Orfeu, poetul nu face deloc figura unui visător. Dimpotrivă, Predescu e un spirit
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
invers al scurgerii temporalității, cum de altfel este lumea reală și nu această lume imaginară a Iluziei Vieții. 2627. Amintirea este unicul adevăr din acest vis al vieții care-ți arată calea Încremenită de trecutul ce Încătușează voința și libertatea sinelui aflat mereu În viitor. 2628. Amintirea te roagă să ierți această lume care nu-ți aparține deloc, nefiind lumea ta reală ci lumea unei iluzii opuse totalmente lumii tale reale În care viitorul curge către trecut și nu invers cum
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
spre viitor și niciodată spre trecut. 2635. Amintirea este sensul existenței noastre pe care Îl Înțelegem de fiecare dată greșit datorită Iluziei Vieții. 2636. Amintirea iubirii este dorul care doare cel mai tare, fiind propriul nostru sine. 2637. Amintirea este sinele nostru care se vrea călător liber spre viitorul tuturor libertăților față de lumea care merge mereu spre trecutul Încremenit. 2638. Amintirea este unica ce poate rupe tăcerea lumii prin voința preluată din viitor. 2639. Doar amintirea poate poseda voință În această
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
sale. 2640. Omul nu posedă voință În această Iluzie a Vieții fiindcă s-a Înstrăinat de propria sa amintire de sine. 2641. Viitorul curge mereu spre trecut hrănindu-l cu noile sale clipe ale acestei lumi, În pofida amintirii care e sinele uitat al omului și readuce trecutul spre viitor, determinând ființa și ființarea omului. 2642. Sufletul omului este amintirea propriului său sine etern față de Dumnezeu. 2643. Amintirea este esența devenirii și a ființării. 2644. Amintirea este sinele sufletului Întregii lumi. 2645
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
În pofida amintirii care e sinele uitat al omului și readuce trecutul spre viitor, determinând ființa și ființarea omului. 2642. Sufletul omului este amintirea propriului său sine etern față de Dumnezeu. 2643. Amintirea este esența devenirii și a ființării. 2644. Amintirea este sinele sufletului Întregii lumi. 2645. Amintirea este regăsirea de sine a eternității din noi. 2646. Fără amintire totul s-ar nărui. 2647. Amintirea aduce trecutul acolo unde Îi este locul: În viitor. 2648. Dacă s-ar prăbuși amintirea s-ar prăbuși
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]