830 matches
-
ori se merge într-o direcție cu totul diferită. Nimic nu e întemeiat pe apriorisme, ca de exemplu axele lui Jakobson - axa paradigmatică și axa sintagmatică etc. Să spunem așadar, că după părerea dvs. trebuie să fim foarte atenți la singularitatea fiecărei opere, la sens, la metamorfoza cuvintelor în interiorul textului... ...la mobilitatea continuă, care se pretează variațiilor de la un text la altul... Dar există, la cealaltă extremă față de structuralism, deconstructivismul. Ce părere aveți despre această orientare - căci s-a manifestat aici
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
Ion Simuț Din câte știu, privighetorile nu se amestecă printre vrăbii, întocmai cum soprana Mariana Nicolesco nu s-ar potrivi în corul fetelor de la ,Apaca". Poeții, ca și privighetorile, au orgoliul singularității, care îi/le face să se delimiteze de lumea profană a celor fără har. Cântecul sau versul sunt cu totul altceva decât un ciripit gureș, oricât de expresiv. Nu aș fi început cu aceste fraze un comentariu la o antologie
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
fizicienii nu se pot apropia de big bang decît pînă la a 10-43 parte din prima secundă a universului. Ce se află dincolo de acest prag le este inaccesibil grație principiului de incertitudine a lui Heisenberg. E ca și cum, puși în fața unei singularități în care legile fizicii își pierd valabilitatea, specialiștii își pun armele în cui și încrucișează brațele. Reacția lui Gingerich: de vreme ce știința nu poate cunoaște toată istoria Universului, de ce are pretenția că poate afirma că Dumnezeu nu există? Sînt întrebări în fața
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
texte și desene ale compozitorului, cu un film de René Clair. E nevoie de mult farmec în acest tip de discurs, farmec care s-a adăugat măiestriei muzicale; Mărține Joste a cucerit înainte de toate prin sensibilitatea cu care a reliefat singularitatea pieselor pentru pian de Satie, precum și prin naturalețea cu care a desființat distanță dintre compozitor, interpret și ascultători. Un același tip de abordare intelectuală, de căutare a ideilor din spatele notelor, a preconizat și programul recitalului vocal al mezzo-sopranei Catherine Dagois
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
din pictura noastră de astăzi care, în ciuda faimei și a respectului de care s-a bucurat, nu a făcut școală. Izolat în peisajul actual, adică fără elevi și fără urmași artistici direcți, el a știut să-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu prea există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
nu are ambiția subtilității. Iar, în măsura în care poemele de atmosferă îi reușesc, aceasta se datorează mai degrabă efectului de realitate pe care-l întreține. Multe piese de aici pomenesc o enormă „singurătate” (cuvântul apare adeseori majusculat). De fapt e vorba de singularitate, a cărei intuiție Monoran o are. La p. 156, definindu-și poemele (sau definindu-se pe sine ca „locuitor” al propriilor poeme), el încheie cu o constatare care valorează cât o revelație: „altfel le-ar putea scrie/ oricine”. Or, Ion
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
limba berberilor marocani. Mai mult chiar, grație unor inițiative precum cele ale Editurii Harmattan și a unor volume bilingve, limbi africane, rezervate altădată oralității, intră în polifonia limbilor materne pentru a înscrie o diferență identitară. Și traducerea tocmai a unor singularități culturale și istorice, cum spune și Nicolas Bourriaud, constituie un adevărat „soclu estetic” pentru o nouă generație de artiști. Mai este apoi și problema practicienilor traducerii pentru copii, una dintre cele mai dificile, deoarece, știm prea bine, copilul e un
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
totodată o expune fără echivoc, în creșteri și coborîșuri care se înșiruie paratactic pe o îngustă lespede, sculptorul GORDUZ nu s-a temut a îngemăna astfel, în aceeași parafă, netezime orizontală și o curbă în balans, ca talpa unui leagăn. Singularitatea artistului e făcută nu din reticențe ingrate, ci din putința de a traversa ferice opozițiile, de a le converti într-o fastă continuitate. Aerul dislocat între elementele acestui nume nu le desparte, menține, dimpotrivă, în perpetuu echilibru, premise cu încărcătură
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Reveria, și nu realitatea este singura prejudecată a lui Grigore Scarlat. Citim o poezie care deși face câteva trimiteri la realitate (citarea Clujului, moartea unui prieten în adolescență), în definitiv, se ambiționează să ignore datele timpului. O suficiență?! Dreptul la singularitate?! Răspunsul îi aparține cititorului. Grigore Scarlat, Prizonier în deșert, Biblioteca Apostrof, Cluj, 2000, f.p.
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
de tehnica aleasă de fiecare autor, ceea ce contează este țesătura narativă și vocea care se face auzită din spatele cuvintelor. În această narațiune care se țese între Lisabona, București, München și Melbourne, personajele își configurează propriul parcurs, prin intermediul scrisorilor, afirmându-și singularitatea, schițându-ș i neliniștile și trăirile. După cum nu arareori se întâmplă cu romanele epistolare, dragostea este o prezență puternică în Lisboa para sempre. Însă această prezență nu înseamnă neapărat că scrisorile sunt scrisori de dragoste, cel puțin în sensul clasic al
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
tot!) mi se pare acum riscant, pentru că nu despre amintirile mele personale este vorba. Și cînd vor fi trecut clipele de șoc și anotimpurile de doliu, îndrăznesc să sper că Pîinea de tăcere se va citi o carte interesantă, în singularitatea scriiturii sale alegorice, o carte emblematică pentru această vreme a jurnalelor și a confesiunilor, unde eul autentic se rostește cu atît mai greu, cu cît el e singurul a se rosti. Naratologic vorbind, Pîinea de tăcere mi se pare una
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
dumneavoastră, cei care folosiți logica, tradiția să spunem, sau bunul simț, nu, nu vreau să te jignesc, iartă-mă că te-am încadrat unei categorii, dumneata ești, bineînțeles, o ființă miraculoasă, unică” (pp. 107 - 108). O cale, așadar, stranie în singularitatea ei, care implică în proporții egale religiosul și politicul, înțelese, ambele, ca forme de manifestare ale puterii. A dominației strivitoare. Manifestate dinspre sistem spre individ. Dinspre maestru spre discipol. Să nu ne facem, vorba cuiva, chinezi. O știm foarte bine
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
Apropo de relația rațiune/sentiment, mă duce gîndul la Julien Benda, autorul faimoasei La trahison des clercs, carte de o tulburătoare actualitate bazată pe ideea-forță că intelectualii nu pot fi demni de sacerdoțiul dorit în măsura în care servesc valorile universale, eliberîndu-se de singularitățile momentului - religioase, partizane, naționale, care atribuie spiritului o vocație îndoielnică, adesea pernicioasă. Iată însă cum îl caracteriza pe raționalistul Benda un comentator al revistei ,,Le Nouvel Observateur", pe marginea unei noi biografii ale sale apărută în Franța: ,,Pe de o
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
să ne convingă cu fermitate că modelele aparțin emoțional contemporaneității. Mici fragmente, lăsate înadins în formă inițială, fac recurs la memoria plastică. Ni se sugerează că personajele traversează, istoric vorbind, epoci și mode, se esențializează fără a-și pierde, însă, singularitatea, altfel decât ar recunoaș te-o Rubens însuși. Îndrăznesc să spun că artistul despre care scriem aici își trăiește în jurnal propria-i criză (criza artistului, a bărbatului pe cale de a-și pierde iubirea, a insului modern, obligat să treacă
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
fidelă principiului entropic al creșterii dezordinii totale, viziunea fiind opusă celei a lui Hesiod. La Hesiod haosul e începutul a toate, în interiorul lui apărînd muguri de cosmos. La Neculai Andrei e invers: ordinea perfectă a fost la început, în acea singularitate de dinaintea creației, expansiunea punctului ducînd la o degradare echivalentă cu apariția axelor de simetrie: susjos, stînga- dreapta, pozitiv-negativ etc. Dar, oricît de stabile sînt aceste simetrii, ele sînt atinse de uzura dezordinii. „Viața poate să apară numai într-un univers
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
operetă. Mai mult, Marcu va muri pe front. Astfel, Ivo este protagonistul unei melodrame, iar Marcu, aparent identic, va fi protagonistul unei tragedii. Identitățile de nume și asemănările fizionomice pun, prin contrast, în relief adevăratele teme ale cărții: singurătatea și singularitatea oricărui individ. Valeriu Cristea merge mai departe și vorbește, pe bună dreptate, despre motivul înstrăinării spirituale și geografice, aflat în strânsă legătură cu motivul omului fără noroc. Autorul însuși deconspiră înspre finalul romanului faptul că ,în această carte, tema singurătății
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
dilatare în intervalitate temporală odată cu radiația spațială (de/în distanță, caracterizată cel puțin monodimensional, ca lungime de undă); colapsarea - ca restrângere sau comprimare în punctualitate temporală, odată cu acreția materială (de/în masă caracterizată cel puțin astructural, ca densitate compactă sau singularitate). În ambianța celor două forțe, forma timpului aspectează o dinamică cu dublu sens - înfășurare/desfășurare - sub genericul circularității (repetitivității sau succesivităților ciclice ori pulsatorii). Simbolic, numim eveniment o ipostază de timp înfășurat într-o clipă; și considerăm interval o delimitare
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
melancolic spre cerul despre care știam, totuși, că nu are nevoie de sângele meu. Am scris ca să mă distanțez de optzeciști Te consideri "un caz special al literaturii române", cum scrie Bianca Burța-Cernat, în "Observator cultural"? În ce ar consta singularitatea ta? Prin generație, sunt optzecist, dar - literar și spiritual - nu aparțin acestui curent important al literaturii române contemporane. Mă întorc în urmă cu 25 de ani când, participând la o ședință a Cenaclului Junimea, condus de regretatul Ovidiu Crohmălniceanu, am
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
mâncam și beam tot ce era mai bun și ne străduiam să fim văzuți și auziți în exercițiul privilegiului nostru. Dar nu era numai asta. Nu eram doar niște derbedei de bani gata. Eram altfel, și ne celebram prietenia și singularitatea în acele chefuri gălăgioase de un gust ordinar. Făceam uz de un discernământ superior cu privire la viață și la savorile ei, ceea ce ne unea era tocmai certitudinea că foamea noastră aduna laolaltă toate apetiturile care într-o zi aveau să ne
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
sau a dialogului acesteia ca nucleu prim, generator, cu circumstanțele externe; chipul pe care îl capătă acest dialog; «a avea stil» nu înseamnă a-l adopta (s.n. - O.G.), ci a accede la el ca mod deplin de manifestare a singularității tale ca artist.”<footnote Ibidem, p. 197. footnote> Și atunci, chiar dacă definiția stilului în formularea lui Leonard B. Meyer îi conține pe amândoi compozitorii, pe Bach și pe Beethoven, în fapt este vorba despre două accepțiuni diferite ale fenomenului stilistic
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
directețea brutală a cuvintelor spuse fără perdea, așa cum îi veneau pe limbă fostului procuror. Simplitatea aceasta necăutată mărește și mai mult verosimilitatea cazului, cititorul parcurgînd paginile cu sentimentul că asistă la o epifanie a groazei. Pe măsură ce citești, uimirea dată de singularitatea personajului e însoțită de stupoarea atrocităților la care asiști. În final, renunți să mai înțelegi cazul, cu atît mai puțin să tragi o concluzie. Deținuți torturați pînă la moarte au fost mulți în închisorile comuniste, dar parcă nici unul n-a
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
în sine, el este interesat de procesul de creație, de scris, însă nu orice creație îl pune pe gînduri ar fi pierdere de vreme ci numai aceea a geniilor și a scriitorilor importanți. Aici găsește și excepția și regula, și singularitatea, dar și umanitatea în genere. "Impresionist" sadea, Lucian Raicu nu vede ce legătură există între lucrurile și întîmplările "fragile" din viața și opera unui scriitor și "Literatura ca instituție și studiu sever", cu istoria literaturii, curente, doctorate, cu morga "specialiștilor
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
anume fel, critica la fel, ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență, în sensul tehnic pe care îl dau acestui termen, cel puțin de la Opera artei încoace, și anume critica nu este atît de închisă în singularitatea operelor, pentru că a vorbi înseamnă a conceptualiza, și a conceptualiza înseamnă cu necesitate a generaliza. Cam asta am vrut să spun în Uvertura metacritică referitor la așa-zisa critică imanentă, care nu este nici ea ferită de transcendență. În căutarea
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
pe plan mondial creștinismul. Aceasta are ca și scop stabilirea unei legături de comunicare între individ și Stăpânul adevărat al lumii, Dumnezeu, legatură ce trebuie împrospătată în permanență. Această unire dintre om și divinitate trebuie să se mențină numai prin singularitate. Nu poți să-ți oferi credința, poți doar să-i ajuți și pe ceilalți să creadă. Această acțiune, de a-L servi pe Dumnezeu, trebuie să țină numai de individ, de dorința sa de a menține legătura ce a format
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
parte dintr-o milionime de secundă (Segiu Pavel Dan Proza fantastică românească). În India, timpul Kala este o denumire apropiată de a marei zeițe Kali care a guvernat o perioadă și semnificațiile temporale. Actualizarea ipotezei lui Einstein-Rosen propune existența unei singularități cosmice, tunele de legătură între spații metagalactice, având o poartă de intrare și una de ieșire prin care material este absorbită. Maniera implozivă refulează într-o altă zonă, contribuind la restructurarea universului printr-o nouă cosmogonie. Teoria poate fi conjugată
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]