828 matches
-
Întunecat: nici o stea n-a putut străluci mai mult de 10-15 miliarde de ani, timpul scurs de la marea explozie (Big Bang). Dacă teoria generală a relativității e corectă, atunci universul a Început cu o temperatură și o densitate infinite la singularitatea marii explozii (Big Bang). Pe măsură ce universul se extinde, temperatura și radiația scad. La aproape o sutime de secundă după marea explozie, temperatura ar fi fost cam 100 miliarde de grade, iar universul ar fi conținut În principal fotoni, electroni și
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
ușoare i-au putut capta spre a forma atomi. Prin urmare, elementele mai grele, cele din care suntem formați, precum carbonul și oxigenul, n-au putut apărea decât după un miliard de ani de ardere a heliului În centrul stelelor. Singularitatea big bang. Era Planck. Legile fizicii sunt exotice, necunoscute. 10 -43 sec. Epoca Teoriei Marii Unificări. Echilibrul materie/antimaterie Înclină În favoarea materiei. 10 -35 sec. Era electro-slabă dominată de cuarci și anticuarci. 10 -10 sec. Era hadronilor și leptonilor. Cuarcii
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
timp imaginar, reprezentat pe o axă perpendiculară pe cea a timpului real. Efectul Doppler = Modificarea frecvenței și lungimii de undă a undelor sonore sau de lumină pe care un observator o percepe atunci când sursa se mișcă față de el. Big Bang = Singularitatea de la Începutul universului de acum aproximativ 15 miliarde de ani. Temperatura la secunda “zero” (momentul inițial) era inimaginabil de mare, de ordinul a 1032 grade. Singularitate = Punct În spațiu-timp În care curbura devine infinită. Relativitate generală = Teorie a lui Einstein
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
pe care un observator o percepe atunci când sursa se mișcă față de el. Big Bang = Singularitatea de la Începutul universului de acum aproximativ 15 miliarde de ani. Temperatura la secunda “zero” (momentul inițial) era inimaginabil de mare, de ordinul a 1032 grade. Singularitate = Punct În spațiu-timp În care curbura devine infinită. Relativitate generală = Teorie a lui Einstein ce are la bază ideea că legile fizicii trebuie să fie aceleași pentru toți observatorii, indiferent de modul În care ei se mișcă. Ea explică forța
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
virtualizate prin dispariția oricărei referințe reale (Baudrillard: 2008). Eliminarea modelului structurant și determinant care precede fotografia, slăbește cauzalitățile până Într-acolo În ale face reversibile, cu finalitate deschisă, procesuale. De exemplu, seriile imagistice ale lui Andy Warhol slăbesc prin repetitivitate, singularitatea cauzei și a efectului, unicitatea determinării dinspre adevărul realității către forma fotografică. Acestui mod de funcționarei se alterează integritatea și este deschis către alte posibilităti semantice. Concluzionând privitor la perspectivaunui arhitect fotograf asupraideii de arhivă, s-ar putea spune că
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
pe străzile Budapestei. Nagy generalizează aici dincolo de limitele acceptabilității științifice. Focarele revoluționare mai sus menționate au apărut și s-au dezvoltat în circumstanțe diferite și sub acțiunea unor factori similari, dar nu identici. Particularitățile fiecărui dintre aceste cazuri îi reflectă singularitatea. Sursele "catastrofei din Ungaria" rezidă, pe lângă factorul sovietic, cel puțin în aceeași măsură în deciziile sau absența deciziilor de la nivelul conducerii PMM în acele momente critice, așa cum voi încerca să argumentez în continuare. Chiar Nagy recunoaște că, "În ultima clipă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Czechoslovak reform movement. Communism in crisis, 1962- 1968 London, Cambridge University Press. Golan, Galia (1973), Reform rule in Czechoslovakia. The Dubcek era, 1968-1969, London, New York, Cambridge University Press. González-Aldea, Patricia (2008), Helsinki 1975. Începutul sfârșitului. Degradarea regimului din România și singularitatea lui în blocul de Est, 1975-1990, București, Editura Curtea Veche. Gorbachev, Mikhail (2000), On my country and the world, New York, Columbia University Press. Gotovich, José; Delwit, Pascal; De Waele, Jean-Michel (2003), Europa comuniștilor, Iași, Editura Institutul European. Gould, Harry (1998
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ai libertate să-ți stabilești locul pe potriva darurilor, integrându-te imperios în Creator, trup și suflet, aducându-ți trupul la stadiul de nemurire, de energie inepuizabilă în ființialitatea Existenței Divine Hristice. Îndoiala în credință este prăbușire, cădere. Rămas la conștiința singularității neputincioase, pe marginea disperării, sufletul plânge ca un copil rătăcit, pierdut de mama lui, fără posibilitatea orientării în mediul pe care nu-l cunoaște și de care nu e cunoscut. Ființa lui rătăcește la porți străine cunoașterii. N-ați văzut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dezinențe: -ă/-e, -ă/-i (la feminine), -Ø/-i (la masculine), -Ø/-e (la neutre) și la nivelul rădăcinii (mas-/mes-, om/oamen-, nor-/nuror-, cap-/capet-). Neregulate sunt și substantivele ou/ouă și seminar/seminarii (salar/salarii), primul prin singularitatea dezinenței de plural -ă, celelalte, prin refacerea, la plural, a unei rădăcini depășite de istoria limbii: seminar (<seminariu) - seminari-i. Un număr relativ mare de substantive nu cunosc manifestarea opoziției semantice de număr în planul expresiei. Se cuprind în această clasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului pronumele de persoana a III-a. La aceste pronume (și la cele grupate cu ele: dânsul, dânsa, însul, însa), opoziția de număr ea/ele corespunde, de exemplu, opoziției stea/stele, în sensul că același „obiect” este considerat în ipostaza singularității sau în cea a multiplicității. Corespondența este, însă, și la aceste persoane, parțială, întrucât caracterizează în mod absolut numai formele de feminin. La pronumele de persoana I, conținutul de plural dezvoltă trei variante: • termen corelativ al singularului, ca în flexiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imperfectivă: Pe când traversam bulevardul, m-am auzit strigat de cineva. Prin aspectul obiectiv, subiectul vorbitor descrie modul de desfășurare sau momente, etape în desfășurarea acțiunii verbale în planul enunțului - obiect al comunicării lingvistice. Acțiunea se poate înscrie în opoziția: (a) singularitate: a citi (b) pluralitate: a reciti sau (a) iminent: stă să adoarmă (b) incoativ: a adormi (c) continuativ: a dormi (d) terminativ: a termina de dormit Fiind o categorie gramaticală al cărei plan semantic se caracterizează prin solidaritate cu componenta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timpului, dezvoltând un plan semantic propriu, aspectul obiectiv se manifestă în mod autonom în planul expresiei, prin prefixe și, mai ales, prin verbe semiauxiliare sau prin mijloace lexicale și sintactice: verbe de aspect și adverbe. Prefixele realizează și marchează opoziția singularitate/pluralitate. Este cvasi-generalizată întrebuințarea prefixului repentru exprimarea sensului frecventativ, iterativ ® pluralitatea acțiunii: a vedea/a revedea, a calcula/a recalcula, a scrie/a rescrie, a veni/a reveni etc. Pentru sensul „incoativ”, limba română recurge la prefixul (lexico-gramatical) a-, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonome, persoana și numărul sunt, în limba română - ca și în celelate limbi flexionare - solidare; sensurile de ‘persoană’ și ‘număr’ sunt „amalgamate”, fiecare dintre protagoniștii actului lingvistic, ca și fiecare din protagoniștii acțiunii exprimată verbal, sunt înscriși în desfășurarea opoziției singularitate (unicitate)-pluralitate (multiplicitate), iar desfășurarea raportului semantic dintre cele două planuri: lingvistic și extralingvistic, în care își are originea sensul gramatical de ‘persoană’ se face din perspectiva situării în această corelație gramaticală: singular-plural. Pe de altă parte, generarea sensului gramatical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferiți. Or, tocmai aceste diferențe profunde sunt date de acele constructe ideatice, subtile și permanente, numite mentalități sociale. Ele nu dispar niciodată. Se camuflează în zonele cele mai obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare specifice comunității din care prin naștere fac parte. Mai există o altă
Prefață. In: Antropologia () [Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
sunt date de acele constructe ideatice, subtile și permanente, numite mentalități sociale. Ele nu dispar niciodată. Se camuflează în zonele cele mai obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare specifice comunității din care prin naștere fac parte. Mai există o altă cale onorabilă de a-mi defini
Prefață. In: Antropologia () [Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
să aibă printre ei un exemplar „deviant”. Să mă ia cum sunt și să se deschidă ei inșiși spre acest teritoriu, din perspectiva teoriilor politice. Între timp, această zonă se multiplica din alte perspective. Metaforic, feminismul a trecut rapid de la singularitate la insularitate. Acum pare să se transforme în arhipelag. La 24 de ani am scăpat de autodispreț trăind întâia oară avantajul de a fi femeie. S-a întâmplat în 27 ianuarie 1979, ziua în care l-am născut pe Andrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ieftină la curtezana de lux există o mulțime de variante intermediare. Diferența esențială este că prima pune în joc pura ei generalitate, astfel încât concurența o menține la nivelul unei vieți mizere, în timp ce a doua se străduiește să-și facă recunoscută singularitatea... Aceste femei (curtezanele), care-și exploatează la maximum feminitatea, își creează o situație aproape echivalentă cu a unui bărbat; prin sex, care le livrează bărbaților ca obiecte, ele devin subiecte... Toată viața hetairei este o paradă: vorbele, mimicile ei sunt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
economic, trebuie să asume acest lucru și să funcționeze ca atare. Trăim într-o perioadă istorică pe care o putem numi postcolonialism, acesta desemnând o formă istorică în care raportul dintre centru și periferii, între universalitatea în devenire și menținerea singularităților nu mai poate fi percepută conform mentalității coloniale care privilegia relația ierarhică la un centru. După toate probabilitățile, istoria secolului XXI va fi una de tip nou, caracterizată prin libera circulație a oamenilor și a capitalurilor, și în mod primordial
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
prin care existența unui grup este modificată. Dar ele se descompun, pe de altă parte, într-o serie de imagini care traversează conștiințele individuale. Dacă nu rețineți decît aceste imagini, ele vor contrasta cu celelalte, în mintea unui copil, prin singularitatea, strălucirea și intensitatea lor; dar la fel se întîmplă și cu multe imagini care nu corespund unor evenimente cu un asemenea răsunet. Un copil ajunge noaptea într-o gară plină de soldați. Indiferent dacă aceștia se întorc de pe cîmpul de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
exemplu, afirmația atribuită lui Ludovic al XIV-lea " Statul sunt eu", lingvistul nu ar trebui să vadă în ea decât un enunț specific sistemului limbii franceze, o "vorbire" în accepția lui Saussure. De aici rezultă că studierea acestui enunț în singularitatea lui, în încercarea de a stabili circumstanțele și motivele care stau la baza producerii sale, le revine istoricilor. Teoriile lingvistice referitoare la enunțare resping tocmai diferențierea dintre lingvistică și "extralingvistică". Ele disting două aspecte în evenimentul enunțiativ: pe de o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
leagă imediat substantivul propriu de personajul feminin încă anonim. Acest tip de prezentare este un fel de "cadrare" care înscrie noul personaj într-un spațiu balizat în prealabil; se potrivește unui roman istoric în care naratorul nu percepe lumea prin singularitatea unei conștiințe. Educația sentimentală începe cu totul altfel: [...] Frédéric, ca să ajungă la locul lui, împinse grilajul clasei I și deranjă doi vânători cu câinii lor. Fu ca o apariție. Ea era așezată în mijlocul băncii, singură de tot, sau cel puțin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reamintim cel puțin câteva din credințele și mitologiile uneltelor, în primul rând ale armelor, pentru a înțelege mai bine tot ceea ce pietrele cioplite ale paleantropilor nu mai pot să ne comunice. "Opacitatea semantică" a acestor documente preistorice nu constituie o singularitate. Orice document, chiar contemporan, este "spiritual opac" câtă vreme nu ajungem să-1 descifrăm integrându-1 într-un sistem de semnificații. O unealtă preistorică sau contemporană nu poate să releve decât intenționalitatea sa tehnologică: tot ceea ce producătorul sau posesorii ei au gândit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
două interpretări. Conform celei dintâi, stilul simplu poate fi interpretat ca un predecesor al stilului jurnalistic obiectiv, din moment ce, "mereu atent", implică o perspectivă concentrată, clară și lipsită de ambiguitate asupra detaliilor lumii fenomenale. Dar conform celei de a doua interpretări, singularitatea perspectivei implică și percepția individuală asupra lumii, deschizând drumul către subiectivitatea recunoscută care, după următoarea clauză modificatoare a lui Bradford, nu o mai poate evita "cel puțin pe cât îmi permite judecata." "Transcriind" planul divin pe pământ, Bradford a fost învins
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
qui empêchait de la définir par une formule" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.265]. Pariziana este produsul colectivității și mentalității franceze, dar și străine, pe care ideologia națională îl transformă în tip esențial. Imaginarul exploatează pe larg partea poetica legată de singularitatea Parizienei. Ideologia, la fel ca literatura, transformă realitatea lumii în imaginea lumii, în mit. Pariziana este un personaj mitic recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
curs de elaborare. Conchidem că mitul modern al Parizienei se fondează pe miturile preexistențe, împrumutând din diverse scenarii mitice unele din elementele lor constitutive. Combinându-le într-un mod original, mitul femeii pariziene fixează alegoria unicității 66. Această semnificație a singularității pe care o are Pariziana dezvolta o palingenezie (adăugare a semnificațiilor noi) și este o condiție a remitizării. Asemeni miturilor consacrate, mitul Parizienei generează, la rândul său, alte mituri 67, cum ar fi, spre exemplu, cel al vedetei 68, al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]