2,599 matches
-
Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de o altă privire, acela din tabloul așezat în colț, într-un soi de firidă, deasupra unei biblioteci negre, cu
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
naște în clipa ce se duce: Două mâini întinse în prispa de la casă, De bătrâni cuminți, ce știu să pătimească, Mâini cu noduri groase, ca de arbori vechi, Mâini uitate în poală, gemene, perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de pătimit, Căutând la locul celuia iubit, Tot scrutând cărarea celuia iubit, Tot scrutând cărarea celui așteptat, Gârboviți de viață, plans și de oftat! N-am să uit vreodată mâinile lor
ALTE MÂINI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364035_a_365364]
-
ÎNCHIPUIRII visuri în văpaie - vinuri de beție când se sting în noapte - duhnește-a urgie... părăsind pădurea - turme inorogii au lăsat copacii grei de orologii trec păsări de noapte prin ungherul minții plozii de-ntuneric își ascut iar dinții... suflet singuratic - neguțând izvoare s-a oprit din cântec - și-a-nțeles că moare ...închipuirea-i târfa cu misticele mâini slăvită în muzee - zvârliți-o-acum la câini: a năruit imperii - desparte Sfinții Miri de zei a fost trimisă - blestem pentru-omeniri... ...nu te-mbăta
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
un dor ce noaptea-l pierde păsări sugrumate-n ceruri își colindă nepăsarea n-au nevoie de-adevăruri; singuru’-adevăr e marea flori de corcoduș-și arată diafanele potiruri numai luna e speriată de-ale gândului turniruri într-un soare singuratic lumea se învârte-n loc cât ar fi el de tomnatic, nu a-mbătrânit deloc ne primăvărește simțul cu iubirea-i altruistă... nu iubește nimeni prințul, toți iubim viața-artistă Referință Bibliografică: Iubirea altruistă / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBIREA ALTRUISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363006_a_364335]
-
toate diminețile în care așteptam la semafor ... în care ne întreceam “care-ajunge primul”...zilele în care ne întristam că nu ne vedeam, căci pornisem prea devreme sau prea târziu...când ne făceam griji unul pentru celălalt. Apoi, ieșirea de la școală...singuratici și obosiți ori cu prietenii zgomotoși în jurul nostru, scuzându-ne parcă că nu ne putem acorda suficientă atenție. Mereu mențineam o oarecare distanță între noi. Rareori am fost alături, la vreun semafor, lăsând apoi ca distanța să se mărescă și
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > LUPUL SINGURATIC Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lupul singuratic La șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > LUPUL SINGURATIC Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lupul singuratic La șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a propriului idol. Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lupul singuratic La șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a propriului idol. Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui Hesse. Lupul inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris - pokatilis
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
-l încape, nici pământul. Zâmbește astrul lunii, știe el ce știe. De oameni s-a desprins la mii de leghe. Și lupul îl privește trist. El urlă, în jurul său sunt infirmierii cu seringi și funii. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Lupul singuratic / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
parfumate De la soare iau sclipici, Fluturi cu-aripi colorate Se așează drept arnici. Când le văd, râzând copii, Dau navală la răzor, Sar într-un picior, zglobii, Flori, ducând măicuței lor. Fulguleț Fulguleț cel îndrăzneț A pornit în lumea mare Singuratic, pe cărare; Ce vă spun, n-o să credeți ! nu o Prieteni mii din lumea mare I-au ieșit veseli în cale. Mici și veseli, ce să facă! S-au pus cu toții pe joacă. Cocoșeii înfumurați Un cocos cu cresta mare
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
buzele aurii ... XXI. IUBIREA CURCUBEU, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 264 din 21 septembrie 2011. Iubirea curcubeu poezie [] Iubirea curcubeu Curcubeul ce se arată pe a cerului poartă îmi spune că acum iubito te-ai întors din singuraticul tău drum pașii îi îndrepți ușor spre al caldului meu dor aceeași cale-ai apucat și tu spre poarta iubirii de smarald îți simt parfumul diafan și te zăresc din depărtare silueta ta armonioasă flori de miere conturează o lacrimă
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
strâng în brațele-mi flămânde peste tot trupul tău ele dansează șiruiesc ... Citește mai mult Iubirea curcubeupoezie [] Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-21 | |Iubirea curcubeu Curcubeul ce se aratăpe a cerului poartăîmi spune că acumiubito te-ai întorsdin singuraticul tău drumpașii îi îndrepți ușorspre al caldului meu doraceeași cale-ai apucat și tuspre poarta iubirii de smaraldîți simt parfumul diafanși te zăresc din depărtare silueta ta armonioasăflori de miere contureazăo lacrimă pe obraz se ducee așteptarea ce am trăit
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Ca îmbărbătare, iubesc și toamna cu frumusețile amurgului. Recitesc din poezia „Emoție de toamnă” a poetului Nichita Stănescu: „A venit toamna,/ acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac/ sau mai bine cu umbra ta//. În parc o bancă singuratică. Nu se mai așează nimeni pe ea. Este udă și înconjurată doar de frunze moarte. Cine să se așeze? Singura speranță, un bătrân pe care picioarele nu-l mai țin. Și totuși, iubesc toamna și frumusețea amurgului. Odată cu sosirea Echinocțiului
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine ... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr”. (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului și apoi un climat al Cuvântului, al Inteligenței și Visării, prin Cuvânt. Începând cu ridicarea bustului
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. Căldura a cuprins amândouă suflete singuratice... Referință Bibliografică: SUPĂRAREA LUI BOSCHITO / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 996, Anul III, 22 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
Anglia. Artistul plastic Carmen Simon Flack ne dăruiește o poveste frumoasă, sensibilă, cu o cuceritoare forță de sugestie despre încrederea în atotputernicia iubirii, chiar dincolo de cele mai îndepărtate dintre știutele ei hotare, o poveste pe care a parcurs-o, călător singuratic printre culorile din care a făcut echivalentul sentimentelor de plenitudine solară și împlinire sub semnul unei fericiri hedonice. Lucrările sale sunt tot atâtea confesiuni, treceri și încercări ce ne fac să visăm nostalgic, să vibrăm contemplându-le, având o putere
CARMEN SIMON FLACK de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364216_a_365545]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
revăzut, când tânăra, autoare a unui volum de versuri publicat in acel an, „Studenta”, devenea redactor la ”Viata Românească”. Era frumoasă, cu o privire inteligentă si l-a vrăjit pe scriitorul deja consacrat. El era cunoscut ca o persoana introvertita, singuratică și morocanoasă. Acum dintr-o data s-a schimbat, devenise exaltat ca orice indragostit. El avea 32 de ani, ea 20. In vara acelui an mergeau la mare impreuna, in fosta stațiune „Vasile Roaita” si Preda ii trimitea un bilet de
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
zile, exact la aceeași oră, rasoforul Vasile Ilie a adormit în pace, cu rugăciunea pe buze. Monahul Gherasim Ilie, fratele mai mare al Părintelui Ilie Cleopa, a păscut vitele schitului patru ani de zile, fiind un suflet foarte nevoitor și singuratic. La 14 septembrie 1933, la Înălțarea Sfintei Cruci, nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Iisus Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea. Până în anul 1935, Constantin a
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
cale de acces rutier spre Gherla-Dej. Azi este aproape părasit. Puținii trecători care îl mai folosesc sunt locatarii blocurilor construite pe spațial fostei crescătorii de păsări de la periferia comunei. Drumul național se așterne înainte, lăsând podul în stânga, mâncat de rugină, singuratic, trist și încremenit în timp, gândind probabil la vremurile de demult, la timpul în care el a fost martor la nașterea Apahidei. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: CĂLĂTOR ÎN TIMP / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753, Anul V
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
strălucitor./ Poate că m-am întâlnit/ cu el într-o poveste,/ sau poate l-am văzut/ pe vreun zid cu grafitti/ și-am dorit să fie bunicul meu.” (Mă doare...) Autoarea relizează portrete admirabile, tatălui, bunicului (cel mai reușit), șomerului singuratic care luptă să supraviețuiască și să pună o bucată de pâine la masa copiilor săi, cerșind pe la biserici. E o realitate destul de tristă, trăită de mulți în zilele noastre. Poeta aruncă o privire realistă asupra acestor aspecte, zugrăvindu-le cu
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
un trecător/ la fel de trist/ îi pune un bănuț în mână ./ Sărac șomer, umil începi să plângi,/ și fugi speriat s-aprinzi o lumânare;/ căci Doamne, bine-i printre sfinți/ când doar lor poți să le spui ce te doare!” (Șomerul singuratic). Situația precară în care se află, nu se datorează neapărat lipsurilor, ci mai curând, decăderii spirituale, pierderii demnității umane. Tristețea poetei vine și din faptul că oamenii și-au schimbat, nu numai înfățișarea, nu numai condiția materială, dar și mentalitatea
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
cu pepene, șampanie etc. Într-o altă cameră a vilei se află o colecție de 167 de exemplare de vinuri vechi bulgărești din anii: 1878, 1918, 1923, 1945, 1962. Un plop înalt, cu trunchiul alb, contorsionat, crescut alături de vilă, pare singuratic și semeț, dornic să sfideze piatra din care a răsărit, înălțimea la care a crescut. Prin culoarea albă își semnalizează prezența și iluminează peisajul, prin coroana aplecată spre vilă pare a-i oferi protecție, prin trunchiul mai înalt decât aceasta
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Ionesco într-o formă mai puțin obsesivă decât o prezintă Emil Cioran. Autorul Rinocerilor nu riscă să devină “marioneta propriei vanități”, cum prevăzuse cu trei decenii înainte Pompiliu Constantinescu („Eugen Ionescu - sau marioneta propriei vanități”, 1934). Poate doar „un clown singuratic și trist”, cum l-a descris cu drag Michael Finkenthal: „Iubitul nostru clown, Ionesco”. Aevăratul motiv al depresiei lui Eugène Ionesco este, simplu spus și cu propriile sale cuvinte, „frica de moarte”. El supraviețuiește dilematic, „sfâșiat între oroarea de a
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]