2,658 matches
-
aspectului defensiv. Condus de mai multe dinaștii, trecând prin perioade de pace și război, Montaigle rămâne centrul domeniului cu același nume. Amplificata de englezi, în epoca romantică, modă turismului aduce mulți turiști și poeți în valea Montaigle. Caracterul dezolant și singuratic al ruinelor li se potrivește sufletelor voiajorilor melancolici. Sunt numeroși pictori, scriitori sau artiști care conturează imaginea din Montaigle în creațiile lor; oamenii de litere nu uita să descrie farmecul locurilor neumblate în paginile lor de memorialistica, în timp ce pionieri ai
RUINELE CASTELULUI MONTAIGLE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ruinele_castelului_montaigle_tatiana_scurtu_munteanu_1358758346.html [Corola-blog/BlogPost/342374_a_343703]
-
340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noapte E-adâncă liniște-n amurg Și vântul pare că a stat; Doar apele se-aud cum curg Spre-același țel îndepărtat... Și umbrele se-ntind încet, Ca literele-ntr-un caiet; Pe singuratice poteci - Doar liniști umede și reci. Se-aud misterioase șoapte; Se-ntinde neagră o mantie, Iar zgomote se sting în noapte Și ora s-a făcut târzie... Orice mișcare a-ncetat, Iar timpul parcă s-a oprit, Dar curge-ncet și
NOAPTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Noapte.html [Corola-blog/BlogPost/364490_a_365819]
-
Bacovia a simțit și anticipat vederea într-o continuă cădere a lumii, nu a omului. În poezia lui, vom vedea că lumea este o entitate deosebită de om, lumea exprimând sensul întunericului, pe când omul, creația divină, sensul luminii: „Mai bine singuratic și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător” (CU VOI... (1965:131), singurătatea fiind consfințită în meditație, iar nepăsarea să fie față de pângăritori și de profani, tocmai pentru că poetul cunoștea faptul că de aceștia are cine să se preocupe, judecându-i
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Anamneza_sentiment_al_retrai_stefan_lucian_muresanu_1382198440.html [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
un sâmbure dornic „să prindă rădăcini în viață“, Pavel, un copil găsit în scorbura unui nuc bătrân și adopta de familia Stanca, aceasta căutându-i zadarnic părinții care l-au zămislit. Nu întâmplător Pavel va fi „un veșnic neînțeles“, un singuratic, nu-i place să se joace cu alți copii, nu comunică, nu socializează cu ei, iubea natura „lumea vieții lui;“ de la 6 ani îi place să muncească. Pavel se va împrieteni cu Edwina pe care o vedea altfel decât pe
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1435748901.html [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
dar nu putea să intre din cauză că porțile îi erau ferecate. S-a trezit brusc, înconjurată încă de imaginea ... XVIII. SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEȘI, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Blazat, singuratic, muribund... Astfel mă simțeam, rătăcit într-o contemporaneitate ale cărei reguli nu le înțelegeam, ale cărei aspirații mă depășeau total. Unul dintre puținele refugii pe care le găseam în această lume decăzută era universul filmului. Acolo personajele prindeau viață, lumi
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
altceva? Dialoguri răsuflate, vulgarități introduse de-a valma, teme impuse de nu-știu-ce trend ce se face simțit la nivel mondial, finaluri care să mulțumească un spectator mediocru? Cât trebuie să mai așteptăm ca să produceți o capodoperă?”. Citește mai mult Blazat, singuratic, muribund...Astfel mă simțeam, rătăcit într-o contemporaneitate ale cărei reguli nu le înțelegeam, ale cărei aspirații mă depășeau total.Unul dintre puținele refugii pe care le găseam în această lume decăzută era universul filmului. Acolo personajele prindeau viață, lumi
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Prea multe lacrimi vai, vor curge din noi, de la o cruce -n altă cruce, așa vor îngheța în fiecare gând, doar crucile din suflete ce plâng. Și peste tot, vor adormi-n zăpadă toți câinii singuratici de pe stradă, iar noi ascunși în liniștea din case, vom țese viața în albul de mătase. Prea multe lacrimi înghețate-n lume, de mult prea frig în părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară, acest cotidian televizat
CRUCEA VIEȚII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nistor_1461908438.html [Corola-blog/BlogPost/378373_a_379702]
-
decât simplist deznădejdea proprie, mimând însă un mod de a fi aparent încărcat de o certă speranță și încredere în cineva anume, de fapt, inexistent, pe nume Godot, țesut ca entitate vie, cu rol funciar în destinul lor tragic și singuratic peste care soarele asfinte și se înalță în fiecare zi aproape la fel. Iată dialogul respectiv: „Estragon: Ce să facem? Vladimir: Să-l așteptăm pe Godot. Estragon: Adevărat (Scurtă pauză.) N-a venit? Vladimir: Nu. Estragon: Și acum e prea
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_oameni_de_la_magdalena_albu_1362458757.html [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
îl așteptau să sosească însoțit de aleasa inimii lui. Părea că ai lui trâmbițaseră în tot cartierul ceea ce ar fi trebuit să se întâmple, ținând cont de numărul vecinilor adunați, în poartă, la un pahar de vorbă devenit, odată cu sosirea singuraticului, un car de glume. Supliciul i-a fost curmat de sosirea poștașului, singurul lui prieten al acelor momente, salvatorul lui, pe care l-a răsplătit cu generozitate. Venise numai pentru el, cât putuse de repede, purtând o telegramă de la Erica
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1478689256.html [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
în juru-ți, slute. Te-ncolăcesc, pe rând, sterpe liane Vrăjit te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n jarul poftelor, sălbatic, Cuprinse de dorințe maladive Pătrund în ochiul tău de singuratic Imagini false, amăgiri și șoapte Cu măști sculptate-n scorburi de păcate - Doar umbre ce nu simt, de-i zi, de-i noapte, Fiorii dragostei adevărate. TE PORT ÎN ICOANĂ Pe-un ram de alun lângă ciutura slută Ultimul zvâcnet
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1412171496.html [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
robotul meu a ieșit în pagubă de-un poin. Și partida s-a prăbușit ! Mihai LEONTE: Cum vedeți prieteniile literare? Vă sunt de folos? Viorel DARIE: Desigur, prieteniile literare sunt benefice pentru orice scriitor, rar mai întâlnim scriitori de valoare singuratici, izolați de fenomenul literar, de cenacluri și site-uri literare. Însă trebuie să existe un echilibru, un cerc prea larg de prieteni scriitori necesită foarte mult timp pentru comunicare, pentru analiza succeselor sau insucceselor. Orice scriitor are neapărată nevoie de
INTERVIU CU SCRIITORUL VIOREL DARIE REALIZAT DE MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitorul_viorel_mihai_leonte_1391080889.html [Corola-blog/BlogPost/360325_a_361654]
-
un drum cu soare, roua și venin. Cuvinte verzi Din mierea gândului aștept cuvinte verzi zâmbind în soare, cuvinte, pete de culoare pe griul vieții imperfect, cuvinte verzi cu spicul drept. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpadă, cernând singuratic. Si totusi insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Căldură lui mă învăluie și soare devin! Lumini și umbre Mă regăsesc la lumină lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imginea mea două umbre ce dispar
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezie_intr_o_strofa_ioana_voicila_dobre_1352403344.html [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină, vor scânci melancolie Sufletul cel singuratic când Lumina-l primenește... Și-n decorul nemuririi, dintr-o lume neștiută O vioară va mai naște un acord de primăveri Va mai suspina pământul într-o notă încă mută Vor mai frânge vocea morții amintirile de ieri... Referință Bibliografică
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 by http://confluente.ro/De_dincolo_violetta_petre_1363751307.html [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
Aici ne oprim privirile în fața imensului tablou care ocupă o parte din perete, o tapiserie lucrată cu migală, în culori diafane, reprezentând o scenă mitologică. Ne dăm seama că este Diana, divinitate italică, identificată cu Artemis, zeița vânătorii, fecioară sălbatică, singuratică, ce cutreiera pădurile însoțită de câini, dăruiți de zeul Pan, inventatorul naiului. Artemis ucidea animalele cu arcul și săgețile. În tablou este înconjurată de câini și în mână are arcul. Mai descoperim diverse ornamente, porțelanuri de Meissen, obiecte din argint
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_metropolitan.html [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
tarziu peste ani oamenii le strângeau și-și împodobeau iubitele cu ele După o oră de mers pe jos lipa -lipa cu piciorele rănite,sângerânde la marginea unei păduri întunecoase unde a dat boț în boț cu un lup flamand, singuratic mai mult piele decât os. -Ce faci dragule de ce ești trist,ce ochi frumoși și scânteietori ai ! Nu vrei să trăim împreună și să ne iubim până la adânci bătrânețe ,i-a spus lebădă argintie. -Tu flamanda eu flamand tu tristă
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_maier_1424587085.html [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... VIII. SUNT OMUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
țarc. De m-aș preface-n înger de lumină, M-aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalină Un râu de smoală fost-a, până ieri... Citește mai mult Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.Adeseori, în murmuru-mi apatic,E simfonia ultimei căderi.Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață,Văd noua mască a grăbitei luni.Sunt omul-nor și de-
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în razele soarelui. Înconjurate de grădinile parcului se înalță albele și somptuoasele coloane ale Academiei, cu frontoane bogat ornamentate, capodopere vechi ale artiștilor din generațiile apuse. Mulțimi de studenți își petrec clipe fericite pe aleile parcului. Alături de Academie, suplu și singuratic, se înalță un plop cu frunze tremurătoare, care presimte furtună și ploaie chiar și atunci când vântul abia adie și ceru-i senin. Un vânt puternic apropie din ce în ce mai mult o furtună întunecată ce coboară de sus, vărsând dintr-odată șuvoaie de
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Imagini_viorel_darie_1391761560.html [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
de ajutor la treburile împărăției, dar flăcăul nu dădea nici un semn de ascultare. Mâniat peste măsură de nevrednicia fiului său și nădăjduind că o pedeapsă îi va băga mințile în cap, împăratul hotărî să-și închidă fiul într-un turn singuratic ridicat la malul mării, de unde să nu poată urca pe acoperiș și să nu mai poată vedea pană de pasăre. Bietul fecior de împărat nu se putu împotrivi poruncii tatălui său, așa că, își luă ziua bună de la împărăteasă și se
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1469783491.html [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
șterge bobul de rouă de sub geană. Scapă și ea un suspin, pe care apoi îl transformă într-un smiorcăit dramatizat: - Acum, bunicuțule, lasă-l pe copilul cel din trecut și împacă-l pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la ochi și începe să scâncească și mai tare. Bunicul, surprins și parcă puțin rușinat că ghidușa de nepoată-sa i-a intrat
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 by http://confluente.ro/Un_batran_si_doi_copii_gheorghe_parlea_1332273840.html [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
cu lumina ce-o purta ascunsă. O lasă pe Diana să anchetez cazul, precum detectivii cei din filme. Iar el își pironi privirea spre orizont, acolo unde țancurile Ceahlăului înțepau bolta cerească, limpede ca o mare liniștită. Deasupra celor doi singuratici din inima câmpului își înălța și își cobora pe rând trilurile o ciocârlie. Un punct negru ce fixa mijlocul clopotului de argint al cerului. Dedesubt, bătrânul era parcă limba clopotului. Cu palma streașină la ochi, începu a urmări lacom cântăreața
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 by http://confluente.ro/Un_batran_si_doi_copii_gheorghe_parlea_1332273840.html [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
îi este devotat, pentru a petrece împreună weekendul. La început, pare să fie o vizită normală, dar Lea descoperă curând că s-a schimbat ceva. Bâlbâitul / Stutterer (Benjamin Cleary, Marea Britanie, 2015, 12’) - câștigător al Premiului Oscar 2016 Pentru un tipograf singuratic, o relație online s-a dovedit a fi o legătură de care avea mare nevoie, fără să trebuiască să dezvăluie problemă bâlbâielii din cauza căreia trăiește atât de izolat. Acum, însă, este pus în situația de-a se întâlni în carne
Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea: scurtmetraje de Oscar, în Parcul Cetății by http://www.zilesinopti.ro/articole/13408/caravana-filmelor-next-ajunge-la-oradea-scurtmetraje-de-oscar-in-parcul-cetatii [Corola-blog/BlogPost/100337_a_101629]
-
câte-o sfârlează. Sfioasă, o lumină spre tavan, Din candela de cu iz de untedelemn. Pe nesimțite mai trecu un an, Fără să lase la plecare semn. Dar anii nevăzuți, cu pași ușori, Cu mers ireversibil se perindă, Ca niște singuratici trecători Când unul pleacă, altul e în tindă. Au nins din abundență veșnicii, Dar vreau să ningă și prin versul meu, Cu viscol, liniști, dantelării, Precum vor ninge iernile mereu... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Azi ninge / George Nicolae Podișor : Confluențe
AZI NINGE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Azi_ninge_george_nicolae_podisor_1327302653.html [Corola-blog/BlogPost/360547_a_361876]
-
în Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016. m-ai răspândit, mamă, zvon peste inima universului, vântul ți-a șoptit numele meu la ureche când brăzdai pământul cu picioarele goale și îmi semănai viitorul cu palmele. și am răsărit- călător singuratic rupt de drumul tău. mă plec în fața ta, dar îți port inima la piept. Citește mai mult m-ai răspândit, mamă, zvonpeste inima universului,vântul ți-a șoptit numele meula urechecând brăzdai pământul cupicioarele goaleși îmi semănai viitorulcu palmele.și
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
circumstanțe că tot ce-și dorește el e potrivit?! Din luciul oglinzii reflectându-și chipul, Juniorul se face că pică pe gânduri... Apoi, izbucnește: -O știu pe Geraldine, o știu prea bine! Copil precoce, talentat la multe, dar mult prea singuratic... Nu-i prea plăcea tumultul, nu-ndrăgea mulțimea picilor de-o seamă! Făcea triou ferice cu genitorii săi... Nimic și nimeni nu le-ar fi tulburat credința că vor fi așa în veac! Se bucurau atât de ce trăiau... Și-avea
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1470547382.html [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]