1,475 matches
-
supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost însăși Soltana, una dintre fiicele domnitorului. Aceste păsări rare, vestite și mult râvnite, distinse ca specie din categoria șoimilor, erau cunoscute sub numele de "socoli", conform etimologiei slavone. Numele este preluat și păstrat până astăzi de la așezământul monahal Mănăstirea Socola la așezământul spitalicesc "Spitalul nr. 7 Socola. Capul vulturului, "socol", este prezent atât în emblema antetului instituției, cât și în placheta distincției de merit a acestui spital. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fonetism geto moesic, iar sârba, unul traco ilir. Astfel, ar fi verosimil a presupune că o parte din vocabularul românesc considerat la origine slavon să fi fost unul local, adică traco ilir. Este aproape o enigmă că majoritatea cuvintelor atribuite slavonei pot fi întâlnite cu un sens și cu un fonetism specific numai românei, bulgarei și dialectelor macedo slave sau sârbești de tranziție. Să îndrăznim, deci, a gândi că, de fapt, măcar unele din aceste cuvinte s-ar putea să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de tranziție. Să îndrăznim, deci, a gândi că, de fapt, măcar unele din aceste cuvinte s-ar putea să fi fost împrumutate de slavi, cu ocazia invaziei lor în Balcani, de la populația autohtonă. Nu trebuie omis că, în momentul apariției slavonei liturgice, care s-a impus oficial în toate ținuturile slave, a fost vehiculat, însă, și un vocabular neslav pre existent (grecesc și romanic). În consecință, este posibil ca, în acele vremuri, să se fi strecurat și numeroase cuvinte traco ilire
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
iar picături de sânge roman nu au curs aproape deloc prin venele strămoșilor noștri. În Evul Mediu, urmând o filieră bisericească, s-a depus adstratul lingvistic medio bulgar. Asumarea credinței ortodoxe a adus după sine răspândirea, pe plaiurile noastre, a slavonei liturgice. Slujbele oficiate în slavonă nu aveau cum să nu prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre elitele clericale, scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu au curs aproape deloc prin venele strămoșilor noștri. În Evul Mediu, urmând o filieră bisericească, s-a depus adstratul lingvistic medio bulgar. Asumarea credinței ortodoxe a adus după sine răspândirea, pe plaiurile noastre, a slavonei liturgice. Slujbele oficiate în slavonă nu aveau cum să nu prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre elitele clericale, scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și sufletele oamenilor. Este unicul mod
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
plaiurile noastre, a slavonei liturgice. Slujbele oficiate în slavonă nu aveau cum să nu prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre elitele clericale, scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și sufletele oamenilor. Este unicul mod plauzibil de a explica această înrâurire lingvistică în condițiile în care aportul genetic slav este aproape inexistent în ținuturile noastre. Următorul adstrat major s-a produs în Epoca modernă, odată cu reorientarea, de către
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
erau total lipsite de structuri clericale, practicând un creștinism popular, după chipul și asemănarea acestor neamuri de țărani simpli. Astfel au pătruns în limba română cuvinte cu specific ecleziastic care, la origine, sunt mai degrabă împrumutate din greacă decât din slavonă. f. Unitate și diversitate în Balcani Să privim și spre originea diversă a grupului traco ilir. Deși, genetic, era majoritar indo european primitiv, putea presupune existența unei ponderi mai consistente a lexicului pre indo european 115. Se conturează tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
inclusiv asupra teritoriilor noastre. Extinderea țaratului bulgar și a imperiului dualist (vlaho bulgar) în spațiul românesc a lăsat urme palpabile. Le regăsim în prevalența toponimelor și antroponimelor de origine medio bulgară pe care le putem citi în primele documente medievale slavone 120. Dovada simbiozei profunde rezultă și din rădăcinile comune din care folclorul românesc și bulgar își trag seva, de la cel coregrafic, la cel muzical și narativ 121. Este surprinzător să întâlnești coincidențe între regiuni aparent îndepărtate, precum Macedonia și Ardeal
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
întâlnești coincidențe între regiuni aparent îndepărtate, precum Macedonia și Ardeal sau Tracia și Moldova. Foarte probabil, osmoza dintre populațiile slave și cele romanice nu s-a finalizat, la sud de fluviu, prin apariția unui nou popor tocmai datorită puterii conferite slavonei ca limbă liturgică și de cancelarie în imperiul vlaho bulgar. Apărută în sudul Bulgariei, slavona a reușit să se impună în ariile romanice datorită sprijinului de care beneficia din partea autorităților politice și religioase. Procesul s-a soldat cu slavizarea treptată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
probabil, osmoza dintre populațiile slave și cele romanice nu s-a finalizat, la sud de fluviu, prin apariția unui nou popor tocmai datorită puterii conferite slavonei ca limbă liturgică și de cancelarie în imperiul vlaho bulgar. Apărută în sudul Bulgariei, slavona a reușit să se impună în ariile romanice datorită sprijinului de care beneficia din partea autorităților politice și religioase. Procesul s-a soldat cu slavizarea treptată a comunităților noastre sud dunărene. Doar nucleele marginale, transhumante, aflate în contact cu elena, au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a mai fost atât de puternică deoarece organizarea ecleziastică a fost tardivă și a succedat înființării țărilor române. Totodată, victoriile bizantine, dar mai ales otomane au redus considerabil presiunea slavizării asupra noastră. Slavizarea înregistra un curs ascendent, purtat de vehiculul slavonei liturgice care acționa într-o societate profund religioasă. Dar slavona nu a mai avut în timp capacitatea de a asimila romanitatea nord dunăreană care devenea tot mai conștientă de propria identitate. Treptat, au fost inserați termeni autohtoni pentru ca limba să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fost tardivă și a succedat înființării țărilor române. Totodată, victoriile bizantine, dar mai ales otomane au redus considerabil presiunea slavizării asupra noastră. Slavizarea înregistra un curs ascendent, purtat de vehiculul slavonei liturgice care acționa într-o societate profund religioasă. Dar slavona nu a mai avut în timp capacitatea de a asimila romanitatea nord dunăreană care devenea tot mai conștientă de propria identitate. Treptat, au fost inserați termeni autohtoni pentru ca limba să se facă înțeleasă pentru întreg norodul. Scrisoarea lui Neacșu Lupu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de propria identitate. Treptat, au fost inserați termeni autohtoni pentru ca limba să se facă înțeleasă pentru întreg norodul. Scrisoarea lui Neacșu Lupu din Câmpulung Muscel către judele Brașovului, Hans Benkner, redactată în chirilică, dar concepută aproape într-un limbaj mixt slavono român, este o dovadă a acestei tendințe. Răspândirea tiparului, sub impactul Reformei, care a permis propovăduirea credinței în limba maternă, a făcut ca procesul să devină ireversibil în favoarea românei. Cu timpul, limba noastră a substituit slavona la liturghie și în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
într-un limbaj mixt slavono român, este o dovadă a acestei tendințe. Răspândirea tiparului, sub impactul Reformei, care a permis propovăduirea credinței în limba maternă, a făcut ca procesul să devină ireversibil în favoarea românei. Cu timpul, limba noastră a substituit slavona la liturghie și în cancelarie. Afirmarea românei ca limbă oficială s-a petrecut pe vremea lui Matei Basarab și a lui Vasile Lupu. În Moldova, mitropolitul Varlaam a tipărit numeroase cărți bisericești care au accelerat procesul de impunere a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
poporului evreu. [...] Cultul creștin de rit vechi nu are preocupări speciale pe ansamblul cultului, ci doar câteva parohii din județele Constanța și Tulcea obișnuiesc să aibă în atenție un număr de copii care sunt învățați să citească rugăciuni în limba slavonă. 5. Cultele neoprotestante Dintre toate cultele din țara noastră, acestea desfășoară cea mai intensă și cea mai variată activitate pentru educarea religioasă, atragerea și menținerea copiilor și tinerilor în biserică. [...] Familia neoprotestantă își învață copiii încă din pruncie cele mai
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
populației nu a învățat să scrie și să citească, până târziu, în secolul al XIX-lea (la înființarea învățământului obligatoriu în limba română); dualitatea spiritului s-a manifestat și prin dualitatea lingvistică (limba scrisă a fost timp de secole limba slavonă, în vreme ce limba conversației curente era româna); traducerile în română au fost târzii (secolul al XVI-lea), corupte de imitarea originalului; în secolul al XIX-lea învățătura era privilegiul elitelor, în timp ce pentru oamenii simpli, a merge la școală era o aspirație
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
din Fribourg, Elveția, unde istoria textului biblic devenise o specialitate odată cu activitatea de catedră și cu lucrările regretatului părinte Dominique Barthélemy. Studiul textului venerabil al Septuagintei, în limba originară și în cele ale vechilor traduceri în coptă, etiopiană, armeană, georgiană, slavonă și latină, și în evoluția pe care a cunoscut-o de-a lungul istoriei transmiterii sale, face în aceeași măsură parte din istoria textului ca și examinarea originalului ebraic, începând de la formele sale cele mai vechi, printre acestea numărându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
traducă textul Bibliei și să îl facă accesibil tuturor neamurilor. Prin urmare, alcătuirea unei istorii a textului Bibliei necesită cunoașterea originilor literaturii naționale a mai multor țări; de exemplu, traducerea Bibliei, în special a Noului Testament, a antrenat literatura gotică, slavonă, coptă, armeană, georgiană și etiopiană. Criticismul textual al Bibliei a fost o disciplină-pionier a Renașterii umaniste. Mari umaniști precum Erasmus sau Nebrija și-au dedicat toată priceperea în vederea editării textelor biblice în limbile lor originare 1. 1.1. Primele încercări
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pentru cuvântul "vatră", în sensul material; la romani era "atrium", "βάυρου" la greci care s-a păstrat și la neogreci, la popoarele moderne există în albaneză "вόтра", sensul de "vatră", dar și de fundație a unei case; în sârbo-croată și slavonă este "vätra", cu sensul de "foc, la fel, în ucraineană "ватра" (foc, vatră), în poloneză "watra" (foc, vatră), în cehă și slovacă "vatra" (vatră); la ruși, cuvântul există doar ca derivat "ватpуха", și în diminutive "ватpушка" și "ватрушечка" care desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iar, în vârf se pune un clopoțel. "Steagul" apare și la românii din Macedonia și se numește "flambură" (flamură), în vârf având o cruce din lemn în care se înfig trei mere. Acest obicei al steagului nupțial este de origine slavonă, utilizat, mai ales, la slovaci și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru". "Îmbrăcatul steagului" se face luni
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
știință modernă a istoriei umanității prin cuvânt. El este cel care descoperă secolul al XVI-lea, moment fundamental în istoria filologiei românești vechi. Densusianu recomandă drept principiu cronologic cursul literaturii românești cunoscând în optica lui trei vârste: aceea a influenței slavone, a influenței grecești și a „majoratului”, prin trecerea la faza modernă. În filologie, Densusianu include și paleografia, gramatica istorică, istoria 10 culturii vechi arhivistică, până la cercetarea estetică a fenomenelor lingvistice. La 21 de ani trimite la Paris studiul Aliterațiunea în
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
604. Privilegiul din anul 1441 a fost redactat în seimul (soim) întrunit în satul Bulgari. Un alt document al aceluiași domnitor Petru I, datat în anul 1448, denumește Adunarea stărilor conform uzanțelor din cancelariile europene: congregatio seu parlamento 605. Versiunea slavonă a documentului revine asupra terminologiei, indicând un seim viitor, în care cei absenți urmau să își dea acordul în privința reînnoirii omagiului către regele Poloniei. Sub același nume seim este consemnată adunarea comună de rezolvare a unui litigiu între Moldova și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și dificultăților de traducere a textelor biblice, de multe ori aflate la interferența nu doar a două limbi, ca în actele de traducere obișnuite, ci a mai multora, unele dintre ele cu statutul de limbă "moartă" (latina, greaca, ebraica biblică, slavona), ca să folosim, din rațiuni de comoditate, această nefericită metaforă. În articolul citat mai sus (p. 275-276) mai constatam următoarele: "Complexitatea maximă a textului scriptural a reclamat din partea traducătorilor români în primele două secole de existență a tradiției biblice românești mari
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
seama de la prima vedere, furnicoleul pare să fie un compus de la două nume de vietăți binecunoscute vorbitorului, furnica și leul. Putem de asemenea bănui că în spatele neobișnuitei sintagme românești se află un substantiv compus din limba greacă, eventual în limba slavonă, cele două limbi-sursă principale pentru traducătorii români din secolele al XVI-lea al XVII-lea. Furnicoleul apare exclusiv în Iov 4:11, cuvântul având așadar caracterul unui hapax legomenon. Iată contextul citat, în facsimil și în transcrierea mea fonetic-interpretativă: Biblia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
trădează însă cu transparență componentele, și anume slavon. mravii 'muvrmex, formica' (MIKLOSICH, s.v., SLOVN.STAROSLOV., s.v.) și slavon. l´vß 'levwn, leo' (MIKLOSICH, s.v., SLOVN.STAROSLOV., s.v.). Text-sursă pentru autorul versiunii din Ms. 4389, probabil Daniil Andrean Panoneanul, ediția biblică slavonă tipărită la Ostrog în anul 1581, a determinat decizia pentru furnicoleu, întărită de consultarea foarte probabilă a manuscrisului lui Milescu. Nota lexicală tigrul pusă de Daniil Andrean Panoneanul în dreptul furnicoleului din text, arată că acesta consulta sistematic și Vulgata, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]