643 matches
-
în visteria lui particulară. În al doilea an al domniei, îndoi aproape toate dările, pretextând că țara avea să dea 6.000 de pungi pentru datorii din trecut, aruncă dări extraordinare asupra eparhiilor, a mănăstirilor și a boierilor. Țara era sleită. Aceste impuneri erau contrare clauzelor înscrise de Rusia în tratatele ei cu Turcia, totuși, consulul rusesc nici gândea să adreseze vreo observație lui Ipsilanti. Acesta era doar omul de încredere al Rusiei. Tocmai în august 1806, Poarta, pusă la curent
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Femeia ezită puțin nehotărâtă, apoi se îndreptă spre ușă și o deschise...Aproape târându-se, cel pe care îl așteptaseră cu înfrigurare atâta timp pătrunse în odaie și, fără să scoată o vorbă, se prăbuși pe lavița de la intrare...Era sleit de puteri, posomorât. Prin două cuvinte smulse anevoie din pieptul slăbit ceru apă și-și umezi buzele arse de ger și vânt, pe urmă înghiți setos două-trei gâturi din lichidul călduț...După ce-și reveni, fața-i crispată încă i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Folosirea în artă a mitologiei grecești trebuie socotită astăzi ca o simplă și stupidă superstiție culturală. Creație colectivă a poporului grec, această mitologie și operele derivate din ea găseau rezonanțe adânci în sufletul antic. Geniul artistic al Eladei i-a sleit sensul inspirator și orice prelucrare modernă a ei nu e decât o factice și inferioară imitație. Afară de aceasta, pentru popoarele moderne, mitologia veche sună în urechi surde, fiindcă adevărul creștin i-a ucis cu desăvârșire semnificația religioasă, pe care o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este o problemă a pregătirii culturale”. În această optică, „nici politica, nici morala, și În genere nici o muncă și nici o acțiune n-are nici o valoare, dacă nu se dedublează cu noțiunea culturii”. „Un popor Îmbătrânește când puterile lui s-au sleit În creații de cultură și civilizație” - remarca În același timp revista Gândirea. Dar de acord cu Spengler În ce privește distincția dintre cultură ca sumă a valorilor ideale și civilizația identificată cu tehnica modernă, Nichifor Crainic disocia, atent: „Cultura, ca factor spiritual
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
Sunt necesare inovații. Mijloacele media mai ales au cucerit tânăra generație. Mulți din copiii noștri sunt prizonieri ai calculatorului. Din acest prizonierat, unii ies fortificați, înarmați cu multe abilități... digitale, atât de solicitate de noua societate informatizată. Alții însă, sunt sleiți, devitalizați, storși de orice motivație care i-ar împinge spre a întreprinde o acțiune. Incapabili chiar să urmărească o idee, greu de captat în pașii unui raționament, greu de atras în mrejele unei cărți, ar dezerta mai degrabă în lene
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la pericolul căderii din ea, poate fi frântă odată cu libertatea și drepturile fundamentale ale omului. Dezinteresul este o atitudine rușinoasă și foarte costisitoare. - Lectura încântă. Suntem ființe care tânjesc după frumos. Urâtul (nevalorificat estetic, netransfigurat) ne scandalizează, ne indispune, ne sleiește izvoarele creativității, ne predispune la maladii sufletești, ne contorsionează. Literatura bună, în toate formulele ei, împrospătează pofta de a trăi frumos. Frumosul naturii ori frumosul civilizației, frumosul din morală ori din artă, frumosul din fapte ori cel din gânduri, este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pielii, biata Ly șchiopătează, biata Ly e luată în balon de necunoscuți pe stradă: Uite baba! Ceea ce rămâne din această disociere este însă un personaj care renaște din propria sa ardere. Corespondența cu fiica ei o remontează, îi irigă potențialul sleit de istorie, îi dă puterea de a supraviețui. Gândul reîntâlnirii, deși adesea suspendat, uneori pulsează forță în sărmana făptură îmbătrânită prematur în încercări pustiitoare. Dacă asupra bietei Ly lasă întreaga greutate a vieții, asupra restului proiectează lumini ștrengare, uneori ironice
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de îngăduință, de accept, de compromis. Este o viziune tipic liberală. Pluralismul nu trebuie sufocat prin vocea monocordă a unui singur tip de abordare. Etica evangheliilor trebuie să stea la baza tuturor eticilor, să alimenteze substanța acestora, nu să o sleiască. De aici poate titlul: dincolo de îngeri și draci. În această cheie, mai nimerit ar fi fost dincoace de. Oamenii se relaționează și pe baza unor contracte și ar avea nevoie de etici contractualiste, și pe respectul ce și-l poartă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Moartea lor este subită și înfricoșătoare. Mizeria morală se coagulează și țâșnește prin toate fantele. De altfel, tema sfârșitului este la tot pasul. Diavolul vine și din strictețea regulilor care sunt puse să reglementeze viața indivizilor, când de fapt o sleiesc de ce are ea mai cald: iubire, nădejde, comunicare. Regula care nu ajunge să fie interiorizată, care nu se așează peste om printr-o adeziune a aceluia la conținutul său, acest tip de regulă înstrăinează omul de esența sa, îl robotizează
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de a ne simți iubiți, nu de a fi iubiți. Nu poți spune că a te simți iubit este o realitate obiectivă. Ține de talentul tău de a te opri la ceea ce te împlinește, și de a părăsi ceea ce te sleiește. Fetele cu care se ciocnește tânărul în studenția sa, nu sunt tragice. Ele găsesc puterea de a se rupe dintro legătură care le-ar zgâria identitatea. Iubita lui hipioată îl găsește urât, cretin, și slab la pat, deci tot ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
într-o altă direcție decât Blaga. El va susține că iraționalul e prezent în lume, dar nu trebuie absolutizat și nici pus în opoziție cu raționalul. Iraționalul este, în opinia sa, raționalul "care nu a fost și nu poate fi sleit în determinările lui" și care apare, astfel, ca o temă mereu deschisă a rațiunii, lăsându-i domeniul veșnic neîncheiat (Mircea Florian, "Misologia sau "filozofia absurdului"", în Scrieri alese, p. 234). 681 Cf. Teodor Dima, ""Revelare" și "irațional" în "cunoașterea luciferică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sa, Olga), de la gurile Dunării, din Pereiaslaveț (nu departe de Isaccea), unde se afla în drum spre Bulgaria. În anul 972, însă, șeful peceneg Kurca distruge întreaga oaste rusească, la gurile Niprului, în frunte cu Sviatoslav, când acesta se întorcea, sleit de puteri, în urma cumplitei înfrângeri suferite de la bizantini, la Silistra. În Transilvania, după răpunerea lui Glad, la pârâul Căpuș, ungurii, în înaintarea lor spre răsărit, au întâmpinat rezistența opusă de români și pecenegi. Izvoarele maghiare menționează că tribul Gylas, opunându
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pornește lupta pe cont propriu. Ei trec Niprul îndată și împrăștie primele străji tătărești, iar după lovirea altora, la interval de patru zile de urmărire, care le lăsară în mod intenționat și o bogată pradă în vite, ajung cu forțele sleite după opt zile de marș prin stepă, la Calca, un afluent al Mării de Azov, aproape de Mariopol, la vest de Taganrog. În timpul celor 12 zile de retragere și hărțuială făcută de către Subotai, Gebe își pregătise locul unde avea să primească
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
președintelui pe probleme de securitate națională. Până la urmă, acea poziție cheie i-a revenit tocmai lui Kissinger. Strausz-Hupé era susținătorul ideii că războiul din Vietnam trebuia împins spre Nord și terminat ori pur și simplu abandonat, fiindcă polarizarea opiniei publice sleia țara și o îndepărta de pericolul real - Uniunea Sovietică. Președintele Nixon, deși mare admirator al lui Hupé, s-a simțit însă mai atras de varianta cunoscută sub numele de „vietnamizarea războiului”, suținută de Nelson Rockefeller și Henry Kissinger. Așa se
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
care vine odată cu juisarea. Și totuși, această "cutremurare" pe care o încearcă Julien rămâne sterilă. Iar tânărul, asemenea celorlalți seducători din roman, se ofilește încetul cu încetul... După cum subliniază Marcel Prévost, toți aceștia au "spiritul putred, simțurile surescitate". Sunt "toropiți, sleiți de acest Paris cumplit, care denaturează, moleșește, paralizează [...], epave șovăitoare, care nu-și mai cunosc nici propria dorință". Flirtul le-a devastat trupul și simțirea. Încetul cu încetul, își pierd capacitatea de a iubi și de a acționa. Cu fiecare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
gata să se războiască cu el! Asemenea unei adversare de temut, tânăra respinge toate incursiunile asaltatorului ei, indiferent dacă sunt îndreptate asupra sânilor, coapselor sau a porțiunii dintre coapse. Ca o fecioară din vremurile apuse, este o fortăreață de necucerit. Sleit curând de această "luptă oceanică" și simțindu-se "împins până la marginea demenței", Stingo se hotărăște să joace totul pe-o singură carte. Ia mâna lui Leslie și o strecoară pe furiș în șlițul pantalonilor lui... Reacția lui Leslie este atât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bla-bla-bla! Ajunge, acum trebuie să plec, să ajung la spital." " Dar sunteți la spital!" "Trebuie să mă duc la spitalul din Colombes, domnule, un spital adevărat, am oră la doctorul M. Am întârziat deja." Încearcă să se ridice, dar e sleită. Crede că-și amintește că tocmai despre această clinică privată, întemeiată de doctorul Sinus, care nici măcar nu e medic, a citit un articol în "Le Monde." Se spunea acolo că falsul doctor nu o mai conducea personal de când ieșise la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la baie, ei bine, nici măcar nu se poate ține pe picioare. Infirmierele o sprijină de subsuori, o ajută să se așeze și mută totul la îndemâna ei, de cealaltă parte a patului, sonerie, telefon, perfuzie. Dar să stea în fotoliu o sleiește de puteri. Toate sunt aduse înapoi, la locul lor, sonerie, telefon, perfuzie, iar ea se întoarce în pat. Soțul ei vine târziu. E grevă în transporturi și ninge. "Ai slăbit rău, observă ea, de ce?" "Ți-am adus cărți și ziare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un ochi, pentru că vecinii de compartiment, care mergeau la o întâlnire a foștilor combatanți, anticipaseră festivitatea cu duști de vodcă și cântece. Se nimerea bine. Leningradul trebuie să-l vezi pe stomacul gol și, dacă e cu putință, surmenat sau sleit de febră; erau cu toții zdrobiți de oboseală. Elanul nobil și tragic al orașului născut la încrucișarea rațiunii, lumină a spiritului, cu un fenomen climateric, ceața, li s-a înfățișat astfel în întreaga lui frenezie conținută. Sub brumele dimineții, se ghicea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ne servea la masă, ne văcsuia ghetele și ne peria hainele. Un alt deținut mătura odăile și făcea paturile. Când am ieșit, eream buimăciți! Efectele deprimante ale detențiunii au fost de mult constatate. Întemnițarea celulară dezorganizează sistemul nervos, topește energiile, sleiește puterea de rezistență a voinței. Chiar o întemnițare de scurtă vreme și în condițiuni de cvasilibertate lasă urme. Numai după cinci zile de ședere la Văcărești, când am ieșit pe Calea Victoriei eream parcă străini între străini. în urma scandalului din Piața
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele lui Zaharia Stancu este scena în care bunicul din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut 18 copii), se află într-o situație umilitoare. Foamea îl sleise complet. Într-o zi fură un cartof de sămânță din rezerva mult prea milităroasei sale soții, îl coace în grabă pe plita încinsă și îl înghite ca pe o delicatesă, nu înainte de a-i da și nepotului o felie. Antologică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
august 1951 din starea de leșin și înșiră alte torturi la care au fost supuși cei din grupul său: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, fiind sleiți de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos; li s-a servit saramură în loc de apă; ținuți dezbrăcați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. ̨
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o cameră unde mai erau Gheorghe ('Gioga') Parizianul, Ieronim Comșa, Dumitru Bordeianu și Mihai Iosub, ultimii fiind obligați să îl lovească pe Oprișan la tălpi. Comșa a refuzat, iar Oprișan a pretins și el că este incapabil să lovească, fiind sleit de puteri. În fața acestui dublu refuz, doi elevi au fost puși să-i lovească, dar aceștia au prins curaj și au refuzat, la rându-le, motiv pentru care au fost snopiți în bătăi după aceea. Aurel Vișovan a asistat și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dea niște palme sănătoase, pentru că începuse să se înece : — Trezește-te și trage aer, Cristi ! Trezește-te, tâmpitule, hai ! țipă Ionel cu toată puterea. Și Cristi se trezește buimac în celula lui, înecându-se cu propria-i vomă. Se ridică, sleit de puteri, și se dă cu spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer în piept, care se amestecă cu lichid, și începe să tușească îngrozitor. — Calm acum, calm, îi șoptește Fernic, care apare lângă el. Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zbieretele și groaza morții se aud. Cum aș putea să mă întorc acasă, când vocea mea aici poate salva o viață ? Sau, cel puțin, poate purta în liniște spre lumea de dincolo sufletul încă necopt al unui trup rănit și sleit de puteri, alinându-i chinurile. În restaurante poate cânta oricine. Desigur că-mi este dor de București și de magia lui, dar nu-mi pot permite nici să mă gândesc la un asemenea moft. Aici este cu adevărat nevoie de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]