906 matches
-
zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: "Veniți, adunați-vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18. ca să mîncați carnea împăraților, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreților, și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!" 19. Și am văzut fiara și pe împărații pămîntului și oștile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui. 20. Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
batjocoritor. Și, Într-adevăr, așa cum ședea pe bancă, cu pălăria căzută pe frunte, cu un picior Îndoit țeapăn spre spate, cu mîna dreaptă spînzurată peste marginea băncii, cu buzele subțiri, de irlandez, supte și crispate Într-un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Părul îl purtau retezat în frunte și în plete lungi pe tâmple și ceafă. Femeile aveau două tunici, una lungă până în călcâi, și alta deasupra până la genunchi, prinsă într-o agrafă la piept, iar pe cap purtau o legătoare cam slobodă, care le acoperea părul în totalitate. Mai știm că Geții obișnuiau a se tatua.S-a susținut de unii scriitori că costumul țăranului român ar reproduce cu exactitate îmbrăcămintea vechilor Daci. Asupra acestei asemănări observăm că ea se reduce aproape
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-o întrebe pe Leej, dar ea spuse repede: - Este deschis. Nu suntem prizonieri. Ea prevăzuse întrebarea lui. Îi făcu bine să se simtă slobod. Merse la ușă. Se deschise fără efort. Ezită, trecu peste prag și ieși pe culoar, un culoar tăcut și pustiu. Fotografie podeaua din fața ușii și fiind foarte concentrată își dădu seama cu o secundă întârziere că creierul secund intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-o întrebe pe Leej, dar ea spuse repede: - Este deschis. Nu suntem prizonieri. Ea prevăzuse întrebarea lui. Îi făcu bine să se simtă slobod. Merse la ușă. Se deschise fără efort. Ezită, trecu peste prag și ieși pe culoar, un culoar tăcut și pustiu. Fotografie podeaua din fața ușii și fiind foarte concentrată își dădu seama cu o secundă întârziere că creierul secund intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Exclamă el cu glas pătimaș. Nu există printre noi nimeni care să-și dea seama de întreaga grozăvie a situației? Jarvey a murit de nici câteva ore, iar monstrul ăsta, pe care-l știm cu toții vinovat de moartea lui, stă slobod aici și pune la cale vreo nouă crimă. Victima se afla probabil în această încăpere. Ce fel de oameni suntem? Suntem oare niște proști, niște cinici, sau niște gropari? Sau te pomenești că însăși civilizația noastră e atât de raționalistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de câteva ori, înfățișând de fiecare dată câte un alt unghi al străzii. Grosvenor avu impresia că asistă la toate fazele posibile, ale procesului de reproducere. Unii dintre indivizii aceia păreau atât de "evoluați", încât brațele și picioarele le erau slobode, ca și aproape tot restul trupului. Alții, însă, continuau să rămână în starea în care-i văzuse la început. În toate cazurile, "mama" nu părea să fie afectată de greutatea noului trup. Grosvenor încercă să privească în interiorul uneia dintre clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care le avea. Conflictul tatei cu Gritas începuse cam cu zece ani înaintea primului mare război. Respectivul avea - pe lângă atâtea și o vacă elvețiană - o adevărată fântână de lapte, hrănită ca la carte iarna, iar vara lăsând-o mai mult slobodă să se hrănească pe loturile din vecini ori ceva mai departe. Într-o bună zi, când porumbul legase frumos știuleți mari, tata, trecând din întâmplare pe lângă „fâștoaca” lui de porumb, găsește „elvețiana” ospătându-se copios. Tata i-a dus vita
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de la Îndepărtata mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și, În vreme ce mîna ei care preluase acțiunea Îmi dădea o lecție magistrală de masturbare - eram departe de-a avea de-a face cu o studentă! -, mîna mea lăsată slobodă dezmierda lacomă fesele Virginiei, care nu-și scosese chiloții: „Nu facem dragoste aici, te fac să simți plăcere cu mîna, ai să vezi, o să fii mulțumit“. CÎnd i-am spus că am crezut-o studentă, a izbucnit În rîs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Are aici o mulțime de bălți, răspunse tatăl, nu bea pentru că nu vrea, Dacă îl păstrăm, n-o facem ca să bea apă din baltă de parcă ar fi fără căpătâi, obligațiile sunt obligații. În timp ce Cipriano Algor se străduia să pronunțe fraze slobode, aproape fără sens, cu singurul scop de a-și obișnui câinele cu sunetul glasului său, dar unde dinadins, cu insistența unui refren, cuvântul găsit revenea în mod repetat, Marta aduse o strachină mare de lut, plină cu apă limpede, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mari Când cu turci, când cu tătari, El și-a cumpărat o durdă Și-o capaucă mai zveltă Și a coborât în Deltă. Ce vă spun, să țineți minte: Șade în strâmtoarea gurii Ca o pasăre în cușcă; Când e slobodă, ori mușcă, Ori te mângâie-n cuvinte - Solul dragostei și-al urii. Am tot vrut ca să-l încerc, Dar nu pot ieși din... Vreau să știu doar atâtică: Care oră e mai mică? Cu ce notă ești fruntaș? Doar c-
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
a fost adus de la Trento. Prezența Gailei a reușit să pună frâu, fie și parțial, exceselor sale. Avea doar treisprezece ani atunci când a trebuit să înduplec o slujnică tânără să se lase pipăită de el, permițându-i să-i admire slobod părți ale trupului la care râvnea atât de mult. A fost atât de precoce, încât, un an mai târziu, a avut-o în toată regula, dând dovadă și de iscusința de a n-o lăsa gravidă. Acum am să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am fost iubită. Și acum veniți la mine - femei cu mâinile și picioarele catifelate ca ale unor regine, femei cu mult mai multe oale și străchini decât aveți nevoie, femei atât de protejate pe patul de la ușă și așa de slobode la gură. Veniți flămânde după povestea care s-a pierdut. Implorați cuvintele să umple marea tăcere care m-a înghițit pe mine, pe mamele mele și pe mamele mamelor mele. Aș vrea să am mai multe de spus despre bunicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-te cu gloata! Armelle ar fi fost cu siguranță mai puțin senină dacă ar fi putut să vadă cum fiica ei, Juliette, și Ronan Le Bihan profitau că se pierdeau Într-un grup compact de tineri ca să-și lase mîinile slobode să rătăcească cu discreție. De la barul unde se sprijinea În coate, Yvonne făcu o mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puțin lapte. Îi spuneam Întruna lui Rosamund că lucrul ăsta e spre bine. Pierdeam niște kilograme nedorite. Ca toți cetățenii Statelor Unite, eram supraalimentat din plin. Familia de francezi de la parter venise din Rouen ca să se relaxeze și să umble brambura, slobozi, pe la tropice. Înotau În marea mătăsoasă, ca și Rosamund și cu mine. Ne uscam cu toții pe plajă, pălăvrăgind vesel. Dar izurile care se degajau din bucătăria lor deveniseră insuportabile. O Întrebam pe Rosamund: - Ce fel de căcaturi gătesc ăștia? - Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai duse gândul până la capăt. Tot ceea ce putu să mai facă fu să urle. Urlet greu, de sperietură grozavă, de spaimă sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
soi de ceainic și un pahar de porțelan albastru, atât de subțire încât lumina îl traversa. A vrut să-mi facă figura cu budistul care împărțea tuturor ceai în loc să răspundă la întrebarea „ce e nirvana?”, deși el unul avea gura slobodă. Nu s-a supărat că nu i-a ieșit pilda; o mulțime de novici cunosc o mulțime de pilde. În clipa când a ajuns cu discuția la Respirația Cerească, un iepure a țupăit de după piatră și s-a oprit înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se întărea, aproape instantaneu, până când ajungea la duritatea cimentului. Și nici nu fuseseră martorele urletelor pe care le scotea Theo atunci când taică-său voia să-l lege în scaunul lui cel înalt. Din milă, Hugo i-a lăsat chingile mai slobode, numai ca să se întoarcă peste câteva secunde și să-și vadă copilul, tencuit cu mâncare, privind peste marginea scaunului cu intenția evidentă de a sări. De multă vreme, Hugo renunțase să mai aștepte ajutor de la Amanda. Nevastă-sa se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe fereastră, și cu alte rândunele... ”tivit-tivit” se făcură nevăzute printre blocuri. ”- Tot așa, trebuie să fie și sufletul omului!... reflectă el cu răsuflarea grea. Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, până ce scapă, -ca și rândunica-, pe urmă, ca să rătăcească slobod în adâncul văzduhului nemărginit...!”. Vântoasa trecu... Soarele a început din nou să lucească pe cer. Se simți singur și cu sufletul pustiit... niciodată, parcă, nu s-a simțit atât de singur. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ajuns-o!... - Așa i-a fost scrisă ursita!... murmură Iorgu oftând. Nu putem fi stăpânii soartei noastre, și, nici a fericirii noastre. La fereastră, Iorgu continuă să mediteze uitânduse pe cerul plin de stele. Bătea cu ochii și cu gândul sloboda Cale a robilor, care... ca o imensă făclie albă spintecă beznele Cerului. - Din ce adâncuri, oare, scântează în noaptea asta cerul cu toate stelele lui și cu pulberea nebuloaselor lui?!... murmură el. -... Fiecare om își are steaua lui!... mai adăugă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Acum formau o pereche frumoasă, dansau bine și chiar erau lăudați de instructor. Într-o seară, când au stat mai mult la repetiții, Petre chiar s-a oferit să o conducă acasă pentru că era târziu, întuneric pe străzi și câinii slobozi prin curțile oamenilor. Frusina a fost de acord. În drum spre casă, el a vrut să o ia de mână dar aceasta l-a respins și i-a spus că are un prieten pe care îl iubește. Făcuse gestul pentru că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Crăciun. Trebuia să stea mai mult timp la repetiții. Afară se însera devreme. Petre așteptă momentul prielnic să îi propună s-o conducă acasă. - Dă-mi voie să te conduc acasă, este târziu și știi că este întuneric, plus câinii slobozi prin curțile oamenilor. Trebuie să treci și prin livadă, este periculos să mergi de una singură. Frusinei nu prea îi surâdea ideea să meargă cu el atât pentru faptul că nu îl plăcea și apoi îi era rușine să o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Între oasele capului, ca Într-un ultim adăpost posibil, să fie cu adevărat cunoscuți; țineau ascunse Înăuntru toate abjecțiile pe care le vînturau În gînd, unele răzbăteau În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă. Și deveneau așa și alții, tot mai numeroși. Mizerabili, criminali, stricați; cu ultimii mai ales avea ce avea. Antonia. Rusoaica. Cerkasova. Contesa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fără a le spune cine este, cine sînt. Să Îi atingă. Pentru a se apleca Îndelung asupra cărților, ar fi trebuit de mult să ia o hotărîre. Kierkegaard renunțase pentru totdeauna la femeie pentru a fi cu mintea de tot slobodă. Andersen, la fel; gurile rele spuneau că din alt motiv. Citiseră mult; au scris pe urmă; și Thomas, poate, ar fi așternut cîteva sute de pagini, i se Întîmplaseră destule, ar fi avut ceva de spus. Hamlet renunțase la Ofelia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se gîndească Într-un anume fel la regină sau să aibă vise erotice În care... Și nenumărate femei Își Închipuiau cum le-ar sta lor În patul conjugal regal sau visau o aventură cu prințul moștenitor. Mintea lui Thomas, la fel de slobodă, dezbrăcase din priviri, ca mai toți bărbații, atîtea femei; nu violase În gînd nici una, i se dăruiau virtual. De la un timp, așa ceva se Întîmpla tot mai rar. Nu prea mai era nevoie să tot despoaie, În minte, stoluri de fetișcane
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]