1,355 matches
-
adevărului. Cel puțin în această privință nu mai avea îndoieli. Adevărul-Dumnezeu, Dumnezeu-adevărul. Trebuie să fie tot mai aproape de acestea, cât e cu putință mai aproape. Nu-l interesau decât Dumnezeu și adevărul. Simțea de-acum înlăuntrul lui o libertate binefăcătoare. Slobod de toate cele din jur. Liber de sine însuși. Căci, firește, în el însuși era și lumea pe care o iubea și căreia i se dedicase cu patimă până acum: înțelepciunea lumii, educația, gândirea și acea copleșitoare oratorie, care îl
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
multă rugăciune, căci rugăciunea întreține buna noastră înțelegere. Acum, însă, ne îngrijim mai mult de cele materiale decât de cele duhovnicești, Înainte, forțele răului erau legate cu rugăciunile marilor trăitori; rugăciunea lor avea o mare putere. Și încă n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, căci lumea este nepregătită... Forța diavolului stă în patimile și relele noastre. - În altă ordine de idei, Preacuvioase Părinte Stareț, ce caracterizează mai mult monahismul actual? - Monahii de acum au o mare deficiență în a se supune
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
Semne > TRĂIESC Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1331 din 23 august 2014 Toate Articolele Autorului Sufletul meu, un câmp de maci înfloriți, striviți de copitele cailor ce mi-au trecut în galop prin viață. Le-au fost lăsate slobode frâiele, rănind și iar rănind petalele prin cuvinte și fapte. Iar el, sufletul, câmp însângerat la apusul soarelui, ajuns altar de jertfă, și-a pierdut scânteierea. Doar fumegă, semn că ar fi ars cândva, precum soarele. Din când în când
TRĂIESC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376480_a_377809]
-
a cortului și ies tiptil din cort. Nu departe de mine, în mijlocul poienii, un cârd de căprioare pășteau liniștite sub atenta supraveghere a unui superb țap! Din când în când, rotindu-și capul să cuprindă toată poiana cu privirea, mai slobozea în noapte câte un țipăt. Ecoul lui se spărgea în valea adâncă a cetății de stejarii poleiți în argint, stejari ce căpătau forme umane ca și cum vechii locuitori ai acestor locuri se porniseră într-un dans fantastic. Ilie Fîrtat este bibliotecar
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... XXIII. DILEME ( FRAGMENT 24), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Lea primea cu recunoștință
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
-n Adevăr, Întâmpinându-L s-a-Închinat, C-a simțit Noua Putere, smerit, L-a Binecuvântat : Stăpâne, ochii mei văzură Mântuirea ce-ai gătit Pentru orice om din neamuri, ce vrea să fie Mântuit ! Acum Te rog Stăpâne DOAMNE, pe robul Tău slobozește, În Pace !(că văd Cuvântul Tău, Care, mă Mântuiește ! Știu că EL este LUMINA și Slava lui Israel ; Dar și pentru orice neamuri, ce vor crede doar în EL ! Să-L Întâmpinăm și noi, deândat ' și fără preget Nu formal
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375902_a_377231]
-
Kyparissos era. Iar în cerb avea un amic tandru, Așa cum legenda ne povestea. Însă într-o zi la vânătoare, Când ceasul rău,malefic,a sunat, Prințul zărește din întâmplare, Că-ntr-un tufiș,ceva s-a mișcat. Din arc,el sloboade-o săgeată, Ce crunta moarte aduce cu ea. Și cerbul este ucis pe dată, Fără să-l vadă și fără să vrea. Când fapta în față îi arată, Că el a ucis pe cerbul iubit, Se-aruncă la pământ îndată
LEGENDA CHIPAROSULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376750_a_378079]
-
DIANA CIUGUREANU-ZLATAN - SATUL PARCOVA - LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEȘTI Autor: Diana Ciugureanu Zlatan Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tot ce-i preafrumos, poate fi și-adevărat! Frumusețea poate fi savurată în orice, dacă slobozim lumina din interior, găsindu-ne, astfel, adevărata fericire în suflet pentru a deveni iubire necondiționată și dăruire din preaplinul nostru spiritual. Doresc să exemplific această constatare, prin chiar recenta poveste intens trăită în nordul țării. Aprecierea pitorescului sat Parcova drept
SATUL PARCOVA – LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEŞTI de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375096_a_376425]
-
Fiecare direcție de plecare avea șef de coloană. Acele patru cârduri deja formate în curtea școlii nu aveau voie să se urnească din loc până nu primeau semnalul de deplasare de la ilustrul învățător. Moșul, ca omul, nu se grăbea să slobozească cele patru „legiuni”. Se ducea mai întâi prin casa lui, molfăia ceva pe acolo, apoi ieșea în curte și slobozea oștirile. Nu se pleca fără ca toți copiii încolonați să strige tare: Buna ziua, domnule învățător! Coloanele trebuiau să se deplaseze
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
se urnească din loc până nu primeau semnalul de deplasare de la ilustrul învățător. Moșul, ca omul, nu se grăbea să slobozească cele patru „legiuni”. Se ducea mai întâi prin casa lui, molfăia ceva pe acolo, apoi ieșea în curte și slobozea oștirile. Nu se pleca fără ca toți copiii încolonați să strige tare: Buna ziua, domnule învățător! Coloanele trebuiau să se deplaseze în cea mai desăvârșită ordine, șeful de coloană chiar avea un caiet în care scria orice act de insubordonare. În
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și plăpând care în urma cu câteva zile doar, slobozea chiote de veselie și entuziasm, era pe moarte după spusele doctorului ce o consultase cu o seară înainte. Sofia era ultima sosită în familie și adusese tuturor imensă bucurie și drăgălășenie cu frumusețea, inteligența și neastâmpărul ei adorabil. Era un
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
nr. 802 din 12 martie 2013. Ostenit de un precar mers pe sârmă Cu echilibrul impus de tăceri interzise Și vinovați de a nu ține ritmul pașilor - Ce dezmăț în poiana de iască și truveri tembeli - Fumăm narghileaua pe rând slobozind rotocoale Întârâtând slăbiciunea abstinenților Facem poștă gânduri arvunite Pe care alții nu dau doi bani Și traficăm la greu mișcări de coapse Când bătrânii își fac semnul crucii Că ce lume au lăsat ei dimpreună cu ruga Ca urmașii s-
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
viață mereu chinuită de tortură ... Citește mai mult MondenitățiOstenit de un precar mers pe sârmăCu echilibrul impus de tăceri interziseși vinovați de a nu ține ritmul pașilor -Ce dezmăț în poiana de iască și truveri tembeli -Fumăm narghileaua pe rând slobozind rotocoaleîntârâtând slăbiciunea abstinențilorFacem poștă gânduri arvunitePe care alții nu dau doi baniși traficăm la greu mișcări de coapseCând bătrânii își fac semnul cruciiCă ce lume au lăsat ei dimpreună cu rugaCa urmașii s-aibă parte de seninul ceruluiSă nu mai
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
din ani ce pe rând au murit în bazalt și-n trupuri de păsări prefăcute-n țărână. În nopțile senine și târzii, când liniștea-i nemărginire și timpul parcă s-a oprit, pădurea freamătă-n tăcere. Din când în când sloboadă un oftat venit parcă din vremuri de demult, din plânset de izvoare adunat și tânguiri de bucium în amurg. Se aude foșnind pădurea de brazi, o lungă poveste parcă ne-ar spune; și nu știm cât dor și câtă chemare
POVESTEA PĂDURII DE BRAZI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373210_a_374539]
-
butoniada. • Frumusețea de azi depinde de bisturiu. • Ne plac animalele cît mai sălbatice. Nu O fi chestiune de gust sau de înrudire genetică. • Florile au graiul lor... înflorit. • Pe măsură ce avansăm, sentimentele au unde tot mai scurte. • Dacă oamenii ar fi slobozi la gură, ar fi în lume mare tevatură. • Aproape orb, rătăcesc printre cuvinte, căutând poteca luminilor sfinnte. • Trăim cu visul cu nu vom muri niciodată. Întrebarea este: cât poate supraviețui această speranță? • Jaful e o modalitate de a- ți rotunji
GÂNDURI REBELE (9) – AFORISME (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372110_a_373439]
-
ale unui destin din capul locului ratat, de a cărui lucrătură nu se simțea vinovat și nici nu împărtășea, cum făceau alții, distribuția pe felii a răspunderii ... Închidea ochii pe jumătate, apăsa amândouă urechile cu palmele ca vara la scaldă, slobozea un mârâit pițigăiat și nerecunăscător ale unui posibil refren interior ce s-ar fi întors în sfârșit în cheia unei muzici de demult dar pe care el n-o știa și nici n-o fredonase vreodată. I se părea din
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
liceu! Înghițind greu, întinse lanterna spre sursa vocii necunoscute și, într-un flash, descoperi îngrozită că Americanul nu mai era cel cu care porniseră urcușul pe Jepi, ci... ipostaza lui de acum cincizeci de ani. Se sperie cu adevărat și slobozi cel mai tare țipat, mirându-se de vrednicia propriilor plămâni: -Americanule! Tu ești?! Americanul luă lanterna și o poziționă pe chipul lui Miramoț, reușind să intre și el în plasa de surprindere a acesteia. Descoperi, în locul chipului de septuagenară, chipul
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
1821’’. SĂNDEL DUMITRU este unul dintre noii reprezentanți ai școlii istorice locale, apărută de vreo trei decenii, care a purces să construiască acest proiect ambițios. Se pretinde din stirpea unui ȘTEFAN STANCIU sau PAUL PĂLTĂNEA, două nestemate ale actului istoriografic slobozit de constrângerile dogmelor și canoanelor politice, încercând să reînnoade tradiția și să regăsească drumul către obiectivitate și rigoare științifică. El este din anul 2006 membru permanent al „Comisiei pentru Istoria Orașelor din România”, subordonată „Secției de Științe Istorice și Arheologie
DESPRE GALAŢI ŞI SUDUL MOLDOVEI-, EDITURA CENTRULUI CULTURAL DUNĂREA DE JOS, 2016, 539 PAG. RECE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/376160_a_377489]
-
înțelesul... Frumusețea lui zăcea sfărâmată sub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi... Le-au îngropat sub asfalt așteptând să-ncolțească. Treceau mașinile ca niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei poezia. Și s-a-nălțat precum un megalit din fier aproape frumos în hidoșenia lui ocoperită de cărămiziul ruginii ce-i pregătea pieirea încă din fașă. Citește mai mult Efemeride (1) Au spart cuvântulsă-i smulgă înțelesul...Frumusețea luizăcea sfărâmatăsub
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Lumina lumii și Soarele dreptății, Sunt Adevărul, Calea ce duce-n veșnicie... Veniți...acum e timpul din somnul ce vă ține Să vă treziți cu toții...la ape să veniți... Eu vă voi da odihnă...comoara mântuirii Ce vă va face slobozi...copii Mei....veniți! Veniți...cât încă Glasu-Mi vă cheamă cu iubire... Cât încă vestea bună puteți să auziți... Cât harul nu-i sfârșit și cerul mai așteaptă Veniți acum la Mine! Nu ezitați...veniți! Trezește-te omenire! Trezește-te omenire
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
de suflul antichității romane, cel de-al doilea de epoca fanariotă în Țările Române, iar ultimul de un aspect particular deviant al legislației naționale din anii pe care am ajuns să îi trăim. Sulla (foto) nu este un substantiv comun slobozit cu multă lipsă de discernământ, în fel și fel de variante lingvistice, de către anumiți inși ai speciei Homo sapiens sapiens de azi. Dimpotrivă. Se poate, de fapt, lesne constata din însăși modalitatea scrierii sale cu majusculă și cu dublă consoană
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
copacului, eu l-am prins de mână și atunci copilul a început să plângă. I-am explicat că nu trebuie să se teamă de mine și m-a privit cu uimire încetând să mai verse lacrimi. Mai apoi l-am slobozit din strânsoarea mâinii și copilul nu a mai fugit. Spre surprindrea mea, băiatul a prins curaj și m-a rugat să-l las să mai adune câteva mere. I-am explicat că merele nu sunt încă coapte pentru a fi
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
vacanța de iarnă... Cea mai mare bucurie era să mergem cu colindețele...Așa se face că, de cu ziuă, îmi pregăteam traista și un ciomag cu care să mă apăr de câinii, din curțile oamenilor care nu doreau colindătorii, lăsați slobozi pe uliță. Toți cei din ceata de colindători aveau traistă și ciomag. Pe 23 decembrie, de cum se lăsa înserarea, plecam cu colindețele ( cu colindatul). Oamenii lăsau porțile deschise, legau câinii, și ne așteptau cu nerăbdare și bucurie. Ei considerau colindul
COLINDEŢELE-TRADIŢII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375739_a_377068]
-
De-acolo privește pe terasa clădirii vecine unde-și face exerciții de întreținere un... tânăr cam tot de vârsta noastră, cu care se și vede în piațetă ori în scuar, dar se fac că n-aude n-a vede... Și slobozi un râs nebunatic, fericită c-avusese cui s-o pârască. De-i spunea doar lui Nicole, nu și-ar fi avut hazul de acum. La dezvăluirea copilăroasă asistența mustăci numai. În linia glumiței suportate, Agripina adăugi cu calm nedisimulat: -O
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]