748 matches
-
Război Mondial și retragerea Habsburgilor de la tronul Austro-Ungariei, deoarece naționalitățile din "dubla-monarhie" aspirau de multă vreme să fie, după caz, independente (maghiarii; cehii și slovacii împreună) sau unite cu semenii lor de pește hotarele imperiului (italienii, polonezii, ucrainenii, românii, apoi slovenii, croații și sârbii împreună). Dispariția imperiului a fost oficializata prin tratatele de la Saint-Germain și de la Trianon, cu atat mai ușor cu cat corespundea cu al 10-lea din "Cele paisprezece puncte" ale președintelui american Woodrow Wilson, bazat pe "Dreptul popoarelor
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]
-
proces a început spre finalul secolului XVII, s-a intensificat după Ausgleich, care a adus o autonomie sporită a guvernării maghiare din Austro-Ungaria. Regatul Ungariei (denumit și Translethania) era o țară multietnică, locuită de maghiari, germani, slovaci, români, ucrainieni, sârbi, sloveni, rusini, evrei, țigani și alte etnii. Conform recensămintelor din 1910, maghiarii erau grupul cel mai larg, cu 48% din totalul populației. Dacă Croato-Slavonia ar fi exclusă, procentajul ar crește la 54%, dar și așa această cifră este contestată de istorici
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
Pontifice". Din anul 1911 primește titlul de "Canonicus a latere", ocupând totodată funcția de cancelar episcopal. În urma împărțirii Banatului și implicit a teritoriului aproape milenarei Dieceze de Cenad, în anul 1918, între Ungaria, Regatul României, și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, s-a impus și o reorganizare, cel puțin temporară, a administrației bisericești. Partea vechii Dieceze de Cenad de pe teritoriul României este organizată la 17 februarie 1923 într-o Administratură Apostolică, cu sediul la Timișoara. Astfel, în urma retragerii ultimului episcop de
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
Gaj optează pentru „limba ilirică”, în schimb pentru Vuk Karadžić aceasta este limba sârbă. Denumirea de limbă sârbocroată apare la filologi care manifestă interes pentru poeziile populare publicate de Karadžić. Îl folosește mai întâi Jacob Grimm în 1818, apoi filologul sloven Jernej Kopitar, în 1822. Termenul este folosit de autoritățile Imperiului Habsburgic, apoi și în alte țări. De exemplu în Franța este folosit prima oară în 1869. Și în Croația este acceptată denumirea de croatosârbă sau sârbocroată. Începând cu acea epocă
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
și în 1907 adoptă oficial denumirea de limbă sârbocroată, ceea ce contribuie la răspândirea concepției conform căreia sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit mai târziu Regatul Iugoslav, sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Ideea de limbă sârbocroată este din ce în ce mai mult promovată de autoritățile de la Belgrad, însă croații sunt dezamăgiți de soluțiile politice adoptate în statul unitar și revin la standardul croat
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
s-a impus standardul unitar al limbii croate pe baza dialectului štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, punându-se capăt literaturii în celelalte dialecte. Ideologia Mișcării ilirice nu se mărginea la Croația. Idealul ei era unirea tuturor slavilor de sud, de la sloveni la bulgari, care trăiau toți sub stăpâniri străine, într-o utopică națiune ilirică. Aspirațiile ei se potriveau cu cele ale unor intelectuali sârbi, ceea ce a dus, pe plan lingvistic, la ideea limbii sârbocroate. Există o convergență între reforma lui Vuk
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
standardul acesteia tot pe dialectul štokavian, și cea a lui Ljudevit Gaj. Aceasta se reflectă, de exemplu, în așa-numitul „Acord de la Viena”, din 1850, semnat de șapte cărturari croați și sârbi (printre care și Vuk Karadžić), la inițiativa lingvistului sloven Franc Miklošič, care stabilea unele norme comune pentru limbile croată și sârbă. Începând cu această epocă, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua de azi, relația dintre limba croată și limba sârbă pendulând de la epocă la epocă între ideea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
termenul „iugoslav”, și înființează la Zagreb Academia Iugoslavă de Științe și Arte. În domeniul limbii se conturează două școli principale: Apropierea limbii croate de limba sârbă se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad caută să impună ideea limbii sârbocroate, ba chiar să facă din limba sârbă cu pronunțare ekaviană limba întregului stat, ceea ce nu este pe placul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Slovenia. Adrian Severin a și facturat cu 12.000 de euro firma de lobby, după care a fost sunat de editorul publicației și i s-a explicat în ce situație se află. Ceilalți doi europarlamentari acuzați, Zoran Thaler, fost ministru sloven de externe și fostul ministru austriac de interne Ernst Strasser au demisionat imediat ce Sunday Times a dezvăluit scandalul. Adrian Severin a refuzat să demisioneze din Parlamentul European, deși Grupul Socialiștilor Europeni, din care făcea parte, i-a cerut acest lucru
Adrian Severin () [Corola-website/Science/303928_a_305257]
-
punct de vedere militar, animată de revanșism. În noile state formate după încheierea războiului au rămas minorități naționale importante din punct de vedere numeric și compacte din punct de vedere al distribuției teritoriale. De exemplu, Iugoslavia (Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor) avea cinci grupuri etnice importante (sârbii, croații, macedonenii, muntenegrenii și slovenii), și a fost creată după război. Un alt exemplu este cel al fostei Austro-Ungarii. Ungaria, care a fost găsită vinovată de declanșarea războiului în aceeași măsură cu Austria, a
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
după încheierea războiului au rămas minorități naționale importante din punct de vedere numeric și compacte din punct de vedere al distribuției teritoriale. De exemplu, Iugoslavia (Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor) avea cinci grupuri etnice importante (sârbii, croații, macedonenii, muntenegrenii și slovenii), și a fost creată după război. Un alt exemplu este cel al fostei Austro-Ungarii. Ungaria, care a fost găsită vinovată de declanșarea războiului în aceeași măsură cu Austria, a pierdut două treimi din teritoriu, pe teritoriul statelor succesoare rămânând un
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
ruse literare laice. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul Vuk Stefanović Karadžić întreprinde o reformă radicală a normelor limbii sârbe, cu ajutorul unor filologi de seamă ai vremii, precum frații Grimm, și al puterii austriece, reprezentată de lingvistul sloven Jernej Kopitar. Prin lucrarea "Dicționar sârbesc" (publicată prima dată în 1818, dar mai larg răspândită abia prin ediția a II-a din 1852), prin traducerea să a Noului Testament din 1847 și prin alte lucrări, el pune bazele limbii sârbe
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
pronunțare (i)jekaviană. Mai mult decât atât, au loc și consultări directe între elaboratorii celor două standarde, de exemplu așa-numitul „Acord de la Viena”, semnat de sapte intelectuali croați și sârbi, printre care și Karadžić, în 1850, la inițiativa lingvistului sloven Frânc Miklošič. Mai tarziu, în normele limbii se încetățenește și pronunțarea ekaviană a orășenilor din Voivodina și Șerbia, care chiar devine dominantă, dar nu elimina pronunțarea (i)jekaviană. În 1868, normele propuse de Karadžić sunt adoptate oficial în Șerbia. Începând
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
srpskoga jezika" (Dicționarul limbii croate sau sârbe) al Academiei Iugoslave de Stiinte și Arte, înființată la Zagreb în 1866. Apropierea dintre limba sârbă și limba croată se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Șerbiei, țara învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad susțin din ce in ce mai mult ideea limbii sârbocroate. În Iugoslavia comunistă de dupa al Doilea Război Mondial, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
căsătorii a fiicei sale mijlocii cu prințul sârb, deși nu făcea parte dintr-o dinastie cu renume. După război, Casa Regală a României a încheiat câteva alianțe matrimoniale, în 1921 cu Grecia, iar în 1922 cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Astfel, în ziua de Crăciun a anului 1921, la Castelul Peleș, se oficiază în mod solemn logodna dintre Alexandru, noul rege al Iugoslaviei, și principesa Mărioara. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922, la ora 17
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
de rezistență a fost formată în Liubliana, Slovenia, pe 26 aprilie 1941, (deși, mai târziu, era sărbătorită oficial ziua de 27 aprilie). Numele acestei prime mișcări a fost „Frontul antiimperialist”. Mai târziu, a fost rebotezată „Frontul de eliberare a poporului sloven” (în limba slovenă: "Osvobodilna fronta", OF). În rândurile OF luptau comuniști, social-creștini, membri ai mișcării slovene de tineret „Șoimii” și alte câteva grupuri mai mici. În Croația a apărut pe 22 iunie 1941 „Brigada I de partizani din Sisak” în
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
Trieste cu doar o zi înaintea atacului aliaților. Ultima bătălie a celui de-al doilea război mondial în Europa a fost „bătălia de la Poljana” de pe 15 mai 1945 dintre partizanii iugoslavi și forțele Wehrmachtui și ale forțelor colaboraționiștilor croați și sloveni, aflate în retragere spre Austria. Partizanii au avut sarcina găsirii, îngrijirii și evacuării piloților aliați doborâți în regiunea Balcanilor. Între 1 ianuarie și 15 octombrie 1944, în conformitate cu statisticile americane, partizanii au evacuat cu succes 795 de piloți, iar cetnicii 356
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
majore, precum masacrul de la Bleiburg (uciderea în masă a cetnicilor, belogardiștilor sloveni și a ustașilor) sau masacrele din doline (execuțiile în masă a fasciștilor și naționaliștilor italieni și a opozanților noului regim comunist iugoslav). Comisia mixtă de istorici italieni și sloveni înființată în 1993, care s-a ocupat de investigarea incidentelor petrecute pe teritoriul prezent al Italiei și Sloveniei, se pare că execuțiile au avut ca obiective eliminarea persoanelor legate în vreun fel de fascism, (indiferent de responsabilitatea personală a lor
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
primit denumirea dupa râul Mura. Regiunea este plată și favorizează practicarea agriculturii. Cei doi poli de putere sunt orașele Murska Sobota și Lendava. Regiunea se întinde pe o suprafață de 1000 km,aproape 90.000 de oameni ocupand-o. În afară de sloveni, populația este formată și din minoritatea maghiară. Koroška Koroska este o zonă alcatuită din trei văi (Meziška, Dravska și Mislinja) și din trei lanțuri muntoase (Alpii Pohorje, Karavanke Savinjske). Are aproape 74.000 de locuitori pe o suprafață de 1
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
Lacul Bled și Lacurile Triglav. Alpii Sloveni au ajutat la dezvolatrea alpinismului, care este unul dintre cele mai vechi și mai populare activități din țară. Înființarea Societății Alpine Slovene a avut un rol important în trezirea conștiinței de sine a slovenilor în timpul ocupării Austro-Ungare. Parcul, de o frumusețe rară, oferă multe activiăți plăcute turiștilor (pescuit, echitație, ski). Se spune că dacă nu mergi la Aljazev Stolp, aflat în vârful muntelui Triglav, nu ești un sloven adevărat. Istoria parcului începe cu mult
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
în trezirea conștiinței de sine a slovenilor în timpul ocupării Austro-Ungare. Parcul, de o frumusețe rară, oferă multe activiăți plăcute turiștilor (pescuit, echitație, ski). Se spune că dacă nu mergi la Aljazev Stolp, aflat în vârful muntelui Triglav, nu ești un sloven adevărat. Istoria parcului începe cu mult timp în urmă. A fost pentru prima oară menționat în 1689 într-o carte scrisă de Valvasor. În carte este descris un castel ale cărui ruine încă mai există. Parcul se remarcă printr-o
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
în exil, împreună cu armata să. Negotin a fost ocupat în curând și a rămas așa până în toamna anului 1918, cănd armata sârbă a revenit victorios înapoi în țară. Negotin a devenit o parte a Regatului nou-format al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Perioada dintre cele două războaie mondiale a semănat mult cu anii de dinainte de război. Negotin a continuat să piardă din dimensiune și importanța și Zaicear a devenit noul centru regional. O mare parte din acestea, de asemenea, s-au intamplat
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
și Papa (suveran al religiei catolice) erau cei aflați la conducere. Religia catolică era răspândită în tot Apusul Europei. Centrele maritime italiene (ex:Veneția, Genova, Pisa, Amalfi) au dominat comerțul mediteranean câteva secole. În estul Europei, slavii rușii și bulgarii, slovenii, croații, bosniacii, slovacii și bielorușii. Un alt centru de putere era Imperiul Bizantin, capitala sa fiind orașul Constantinopol. Datorită splendorii acesteia, Imperiul Bizantin va rezista puternic până în secolul XIII, atunci pierzând teritorii. Acesta va rezista până în secolul XV, când va
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
a Imperiului Roman, rămânând după 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, care vor asimila populația autohtonă (iliri, celți, traci, coloniști romani), în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este adoptat creștinismul (catolicismul), slovenii stabiliți în extremitatea nord-vestică a lumii
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este adoptat creștinismul (catolicismul), slovenii stabiliți în extremitatea nord-vestică a lumii slave meridionale, ducându-și existența într-un spațiu cultural-politic german. Comitatele și ducatele se constituie din secolul X, dependente de Imperiul Roman, sunt anexate treptat de casa de Habsburg: Steiermark (Štajertska - 1280), Karinthia (Koroška
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]