1,041 matches
-
în hotarul moșiei Umbrăreștilor-partea din jos, neseparați nicicând în hotare deosebite, constituie dovezi sigure pentru a se înțelege că ceea ce documentul din 1635 a numit „satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu” nu-i altceva decât o grupare de locuitori, cu doi slujbași de stat în frunte, care s-a vrut desprinsă din vechea vatră a Umbrăreștilor devălmași, fără a reuși. Așa se explică și faptul că „mergu alți oameni de le cosescu fânul și le înpresoară ocina și moșia, cu tăria lor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
urmăreau să se desprindă de vechea obște. De altfel, vechea formă de stăpânire devălmașă îndreptățea pe răzeșii umbrăreșteni să acționeze în acest mod și la acest drept de stăpânire recurg ei în speța dată, situație neconvenabilă „nepoților lui Bilăiu”, deveniți slujbași ai statului cu pretenții de privilegii, pe care ceilalți devălmași nu le recunosc și nu le acceptă. I-am identificat pe acești slujbași într-un document din 12 aprilie 1628 ca vânzători de ocină din satul Fântânelele (Bucești) Tecuci, ei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și la acest drept de stăpânire recurg ei în speța dată, situație neconvenabilă „nepoților lui Bilăiu”, deveniți slujbași ai statului cu pretenții de privilegii, pe care ceilalți devălmași nu le recunosc și nu le acceptă. I-am identificat pe acești slujbași într-un document din 12 aprilie 1628 ca vânzători de ocină din satul Fântânelele (Bucești) Tecuci, ei fiind „Furduiu și fratele lui, Ionașcu, ficiorii lui Medelean, nepoții lui Bilăi vornic”. Furdui apare ca vânzător la Torcești, în 1633, fără însă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de bogate nevoi”, explică el. Într-un Catastiv ot volost Tecuci, ce cuprinde numele călărașilor și dajdiile lor în bani pe ținut, document fără dată, dar ce pare a fi de pe timpul domniei lui Gheorghe Duca, întâlnim, alături de alți asemenea slujbași, adică de călărași de prin satele ținutului, pe „Simion ot Umbrărești”, desigur cel cu dania din satul Ivești, înscris în unitatea militară zisă „Suta Dabijii căpitanul”, pe „Necula ot Umbrărești”, în aceeași formațiune călărășească, și pe alții de aici, precum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întărite inițial de oameni cu mici dregătorii, dar și de mari demnitari, precum Miron Costin, Ionașco Balș, Alexandru Buhuș, Cantemir serdar și alții. Este evidentă în atari situații cointeresarea și conlucrarea dintre marii și micii demnitari ai țării, atât ca slujbași, cât și ca stăpâni de ocine. În anul 1682, când Gavriliță Costache face un schimb, dând via sa de la Țifești pentru alta, de o falcie și jumătate „cu căsoaie cu tot la Bălești, alături de Mitrea căpitanul și de Gheorghiță Păun
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un Trif, acesta fiind „fiul lui Ionașco Căuia” (numele acesta, Căuia, bănuim că stă la baza prolificului neam al Căuleștilor, răspândit pe toate vetrele vechi umbrăreștene) - surprinde perioada de desăvârșire a fărâmițării obștii ancestrale, prin daniile și vânzările făcute unor slujbași de stat, cum a fost Ștefan căpitanul, în cazul din 1634, Mitre Apostol și Vasile Costache și altele, care vor urma la puțin timp. În documentul din 29 iunie 1697, prin care se face „Socotiala a patru bătrâni din satul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Deoarece, chiar în sate considerate în întregimea lor stăpânire aservită, așa cum am mai arătat, se mai mențineau mici enclave răzeșești, a căror putere și importanță economică și socială sunt estompate de prezența marelui și puternicului stăpân de aici și a slujbașilor săi atotputernici. Este, credem, și cazul satului Torcești. Ecouri privind menținerea stăpânirilor răzeșești până târziu răzbat printr-o mărturie a unor țărani deveniți, între timp, dijmași la Torcești, când, la data depunerii mărturiei lor, anul 1839, în favoarea proprietăresei vecine Torceștilor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
10 scutelnici ai „dumisale logofetesei Manolăchioae” (Costache), la Umbrărești; Toader Văscan, vornic; popa Ioniță, popa Vasîli și popa Timofti; Vasile Druțul (Druță), vătăman; Vasile Lungul ruptaș și Ion Drăgoi mazil; Radu Bosîioc, călăraș isprăvnicesc; Enache crâcimar, călăraș căpitănesc și alți slujbași scutelnici ai „dumisali vistierniceasa Nastasîia”, văduva lui Iordache Costache la satul de clăcași Torcești. Dacă în anul 1772, numărul preoților din satul Torcești este 5, observăm că, în 1774, el a fost redus la 3 (trei), la Umbrărești rămânând același
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Iordache Costache la satul de clăcași Torcești. Dacă în anul 1772, numărul preoților din satul Torcești este 5, observăm că, în 1774, el a fost redus la 3 (trei), la Umbrărești rămânând același număr, doi. Ei, împreună cu alte categorii de slujbași ai statului sau ai boierilor (scutelnicii), formau categoria rufetarilor, cu mai puține obligații fiscale comparativ cu categoria birnicilor, aceștia ducând greul dărilor și obligațiilor ce erau puse pe seama satului, sau, cum scrie în lucrare, „toată suma caselor” din care, după ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că oamenii încadrați pe posturi de cantoniști provin din satele componente ale comunei de mai târziu și nu erau străini de loc. E posibil ca, la început, să fi fost plătiți de sate. Toți se aflau permanent sub supravegherea unui slujbaș al Isprăvniciei, numit „epistat al cantoniștilor”. Iată, de pildă, ce cuprinde o adresă în legătură cu problema în discuție acum: „Cinstitei Isprăvnicii a ținutului Tecuci ! Epistatul cantoniștilor acestui ținut, Așa precum un pod di la Pocita veche Tecuci să gășăști tot stricat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ce trece/ în curmezișu șușălii și cu trecerea carălor pe acolo să dărâmă șușaoa, cari nu ar trebui să să zmintească”. Raportul acesta este din 16 iulie 1846 și poartă semnătura umbrăreșteanului de loc „Căpit/an/ Miron Bute”. Deși exprimarea slujbașului poartă pecetea vremii sale, din text rezultă clar grija epistatului pentru apărarea și păstrarea șoselei în permanentă stare de funcționare, în special în punctele unde construcția era periclitată. Mai rezultă din acest raport că drumul, respectiv șoseaua națională, nu era
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
beneficiarii actului din 1813 s-a aflat și Elencu Manu, căreia i se atribuise ca moșie Umbrăreștii și alte sate. De altfel, un document anterior datei respective și menționat în urmă, o scrisoare către Gavril Conachi din 1795 de la un slujbaș de-al său, îi face cunoscut cum un „țigan anumi Onofrei cojocar, cari au fostu aice la Perieni, ducându-să în gips la Umbrărești, au luat pe fata lui Dudă țiganu”, evident că din Umbrărești, unde Gavril Conachi avea țigani pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să fi contribuit la școlarizarea lui. Știutori de carte trebuie să fi avut la Umbrărești marele logofăt Manolache Costache și urmașul său la moșie, marele vornic Gavril Conachi. Avem în vedere pe acel vătav Darie, pe care îl folosește ca slujbaș și „logofeteasa Manolăcheoaie”, sau pe vătafii Lupu sin Manole (descendenți Corpăcești), Gheorghiță Bute, Ioniță Trușan, Vasile Tonul, Grigoraș Butunoi, nume pe care le întâlnim în sămile Conăchești din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Este adevărat că nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prin alte locuri. Hai să organizăm o distracție aici, împreună cu domiciliul nostru 1, care tocmai a primit niște mobile așa frumoase, pentru că papa s-a trudit atâta pentru frumusețea domiciliului nostru. Hai, Desirée, toarnă-i lui tata o bere, acestui slujbaș plătit în mobile al nostru, iar tu, Bianca, toarnă-mi niște lichior de ouă într-un păhăruț, așa cum se poate vedea peste tot în sânul familiilor, unde doamna casei dă peste gât un lichior, iar stăpânul gospodăriei își răcorește harnicul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-se printre legi și bugete, acele instituții „mediocre”. Cer subvenții mereu și pensie de la tinerețe. Dar numai verbal, pentru că scrierea unei cereri, pentru a nu mai vorbi de anexarea documentelor, este o preocupare trivială care ar trebui lăsată pe seama unor slujbași mediocri. Măcar Eminescu, înainte de a stârni oroarea doamnei Slavici, a predat și a fost inspector școlar. Urmașii lui (și ai Romei) când au predat câte o oră, au lăsat o amintire teribilă, consemnată pe-alolcuri cu sarcasm de elevi sau studenți
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
meșteri" la furat, cam prea mult nu le mai merge cu hoț ia. Tot la muncă trebuie să fie nădejdea ! (MERIDIANUL, An IX, nr.2 (680), joi, 11 ianuarie 2007, Editorial) FINANȚE, finanțiști și... oameni ! Ce salarii ar fi având slujbașii de la finanțe de uită ce-s, de n-au mamă, nici tată... ?! Mărturisesc: scriu cu toată mânia împotriva unor oameni care aplică legea (Codul fiscal) cu toată ura împotriva celor după care își câștigă pâinea. Ca și polițiștii de pe la pușcării
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
în Tristan sau reflecții despre iubire atât o "denudare" a comportamentului conjugal sub comunism, cât și o parodie a limbii de lemn, lucru mai rar întâlnit în perioada apariției acestui text. La fel, romanul-parabolă din 1981 al lui Ismail Kadare, Slujbașul de la palatul viselor, reprezintă o rescriere a Procesului lui Kafka, pe o altă scenă, cu alte măști, însă prezervând aceeași viziune centrală asupra societății opresive, labirintul, și aceeași problematică a protagonistului, emblematic pentru condiția umană în genere. Trebuie să adăugăm
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Securității, Viktor Abakumov, care controlase jaful de război. Periodic, aceștia sunt înlocuiți în funcțiile lor, în virtutea unei "legi tainice de înnoire a Organelor", așadar pot ajunge oricând laolaltă cu deținuții. Totuși, regimul are grijă să nu-i trimită pe foștii slujbași în cercurile de jos ale infernului concentraționar și le rezervă un regim privilegiat, într-o închisoare specială. În Arhipelagul GULAG, Soljenițîn prezintă asemenea cazuri, cum este al colonelului I.J. Vorobiov, deținut la închisoarea specială Marfino 381. Tot aici, scriitorul prezintă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
tot atât de democratic. Păcat numai că proverbul acela cu „Unde dai și unde crapă!", de data aceasta a dus și la moartea unui diplomat român care a fost pur și simplu decapitat în Afganistan, ca răspuns la tâmpenia pastorului. Motivul, era slujbaș al ONU, organizația evreiască a crimei mondiale, legal înfăptuite. Nu găsise și el alt loc de muncă... Giusepe Verdi la Cursești Stau în cutiuța mea de beton de la bloc și car zi de zi bolovanul vieții spre niciunde. Este multă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
aiuritor realizat de Prahova TV. Intr-un sat oarecare, un sat curat, cu case frumoase de oameni gospodari, un tânăr reporter îi întreabă pe trecători dacă știu cine a scris Biblia. Doamne, îți mulțumesc și mă bucur că nu sunt slujbaș al Bisericii, preot, teolog sau profesor la seminar, fiindcă aș cădea, după cele șase minute ale reportajului, într-o neagră nevroză din care nici medicii de la Viena nu m-ar scoate, fiindcă n-aș avea parale să ajung la ei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
hand. Have you no more to say? Să-ți credințez un lucru scump. E vrajba Deși ei încă față i-o acopăr Cu viclenii, -ntre Cornwall și-Albany, Ce au ca orișicare ce de marea-i stea-i 'Nălțat și întronat slujbași părînd ce sînt, Cari Franței sînt spioni și ochi, pe-ascuns Dînd știri de starea-ne. Ce s-a văzut De cerțile și lucrăturile-ntre duci, De greul frîu pe care l-au impus Bătrînului bun rege, -or din mai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu și a criticii literare. Spune autoarea, o critică de direcție, sau o critică majoră nu are posibilitatea să se formeze fără independență etică absolută a criticului. Dar criticul din țară este fatidic supus sistemului și devine un fel de slujbaș. Îi lipsește, deci, independența necesară pentru a se chema, cu adevărat, critic. "Avântul critic se oprește pe pragul instituțiilor și în fața personalităților oficiale de care depind. Fiecare critic de oarecare importanță visează la propria lui revistă. Dar această revistă nu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
învinuit, tot așa: Pentru că împăratul slobozește, slobozesc și eu, nu numai că n-ar scăpa de vină prin această apărare, ci dimpotrivă, ar aprinde împotriva lui și mai mult mânia. Și pe bună dreptate. Nici la beție nu au dreptul slujbașii mai mici să facă fapte pe care numai cei mari au puterea să le facă, și să se apere că au făcut asta din pricina beției, pentru că și apărarea aceasta este o ocară mai mare adusă celor ce le-au dat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
piață, călătorul era acostat de cămătari și vânat de negustori cu ocaua măsluită. Locul viermuia a marafeturi și mișmașuri... Peste tot, mustea a viclenie și mârșăvie. Tocmeala răspândea un iz acru de șarlatanie. Păcălit, străinul își căuta dreptatea în fața unui slujbaș. Dădea peste un agă nădușit care nici nu se scremea să-l asculte fără să știe, musai, de bacșiș. Îl apucau hachițele dacă nu era măcar măgulit. Brusc, străinul era înconjurat de o liotă de lefegii mărunți, dar plini de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
grele și ocări nemeritate. Nu se gândise vreodată că i-ar fi fost mai bine pe meleaguri străine. Fusese de câteva ori pe la talciocul și iarmarocul din târgul de peste deal. Dar se înspăimântase când văzuse gloata de precupeți, zarafi și slujbași vicleni. Năravurile dănțuiau în tot locul. Se temuse să mai treacă pe sub poarta orașului, pentru ca neomenia să nu îl ia sub stăpânire. Se culcase în fiecare seară, mulțumindu-i lui Dumnezeu că îl așezase departe de acest loc venetic. În
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]