600 matches
-
luând cu el frâul calului. "zânele se jucau într-o grădină frumoasă de nici raiul doar nu putea fi mai frumos decât grădina aceea." Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor îl primește ca slujnică pentru un an. "Fata" se împrietenește cu zânele și învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi, gura. Zânele observă o schimbare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
include povești. Tot povești cuprinde și volumul antologic Flăcăul cel isteț, apărut în 1956. De asemenea, la Editura Casa Școalelor, în 1925 și 1927, au fost publicate în colecția „Teatru școlar” mai multe feerii pentru uzul serbărilor școlare (Prinosul îngerilor, Slujnica Maicii Domnului, Steluțele de aur) și basme sumar dramatizate (Domnița adormită din palatul fermecat, Volbură-Vodă, Meșterul Papuc, Doftorul Știe-Tot, Urciorul fermecat), toate jucate cu succes în fața micilor spectatori. Volumul Teatru școlar (1936) va relua câteva dintre ele. Schițele și nuvelele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
București, 1909; Un vis, București, 1911; Fără noroc și alte nuvele, București, [1914]; Suflete zbuciumate, București, [1921]; A fost odată ca niciodată..., București, 1922; Împărăția de zăpadă, București, 1924; Domnița adormită din palatul fermecat, București, 1925; Prinosul îngerilor, București, 1925; Slujnica Maicii Domnului, București, 1925; Steluțele de aur, București, 1925; Volbură-Vodă, București, 1925; Doftorul Știe-Tot, București, 1927; Meșterul Papuc, București, 1927; Urciorul fermecat, București, 1927; Scene banale, București, [1927]; Teatru școlar, București, 1936; Flăcăul cel isteț, București, 1956. Traduceri: Alphonse Daudet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
pentru ca să vă recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu!" (25 de minute); aluzia aparent inocentă călăuzește cititorul spre esența relației: O blană rară "doamna Cuțopolu merge la bal, domnul Cuțopolu e oprit acasă de afaceri politice: ...o tînără slujnică unguroaică servește domnilor ceaiul și face patul domnului...", cînd aceasta nu e numită chiar de gura... păcătoasei: "Veta: Zițo, Zițo, tu mi le faci toate, tu m-ai dus la "Iunion", tu ai dat nas amploiatului să se ție după
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ideologice au început să se prindă în urma catastrofei totale provocate de al Doilea Război Mondial a antrenat o revizuire substanțială a relației simbolice dintre prezent și trecut. În secolele derulate sub zodia naționalismului, trecutul a continuat să fie, ca întotdeauna, "slujnica autorității" (Plumb, 1969, p. 33), folosit ca instrumentum regni, ca unealtă simbolică de legitimare politică a autorității prezente. În acest mod, națiunile și-au prelucrat, invariabil, un trecut glorios, încărcat de fapte de vitejie și sacrificii de sânge, ca temelie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Coughlin, 2003, p. 37). Toate aceste măsuri emblematice pentru "politicile regretului" relevă că trecutul își păstrează relevanța simbolică și însemnătatea politică, iar memoria colectivă continuă să fie o sursă primară de legitimitate politică, așa cum a fost dintotdeauna. Trecutul rămâne, astfel, slujnica autorității. Ce s-a schimbat radical este, însă, modul de raportare la trecut. Spre deosebire de epoca naționalistă în care prevalentă era paradigma triumfalist-eroică a trecutului național, memoria colectivă fiind meta-narativa unui destin istoric glorios, în paradigma regretelor specifică vremurilor postnaționaliste avem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-o cinste, ca și 162 Ibidem, p. 82. 163 Ibidem. 164 Ibidem. 165 Ibidem. 166 Ibidem, p. 83. 68 cum n-ar mai fi pe lume alte femei cinstite decât acelea care nu știu să șadă de povești decât cu slujnica, cu spălătoreasa sau cu brutărița.”167 Prostia este păcatul cel mai stigmatizat și mai ironizat în toate povestirile Decameronului. Orice se iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei abordări (IX, 9), deoarece este evocat legendarul rege Solomon ce dă sfaturi enigmatice, dar pline de subtilitate, unor tineri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeile ar fi de argint, n-ar face nici doi bani, fiindcă nici una barem nu s-ar împotrivi 549 Ibidem, p. 402. 550 Ibidem, p. 256. 149 încercării”551. Femeia ofensată îi va înscena o noapte de dragoste cu grotesca slujnică Cintazza și îl va demasca în fața episcopului. Dacă concupiscența și viclenia sunt păcatele cel mai des incriminate în povestirile Decameronului, ele nu sunt unicele. Li se reproșează slujitorilor Bisericii, și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și avariția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o pervertire a elementelor sacre sub imperiul dorințelor de înavuțire. Dar ironia nu se oprește aici: fratele Huberd purta în haine cuțite și spelci pentru femei, cânta nu doar cu vocea, ci și din alăută, știa toate hanurile, hangii și slujnicele lor, și, cu toate că era un simplu 553 G. Chaucer, op. cit., p. 32. 554 Ibidem, pp. 32-33. 555 Ibidem, p. 33. 556 Ibidem. 557 Ibidem, p. 32. 558 Ibidem, p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr cerșetor, avea înfățișarea unui papă sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a opta a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a opta a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea: „o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cea care trebuie să decidă și să dezlege misterul. Când nu mai este altceva de așteptat decât confruntarea directă dintre necunoscutul înspăimântător de afară și protagoniștii terorizați dinăuntru, Caragiale introduce, prin câteva mișcări teatrale, o nouă răsturnare a dramei: e slujnica, Leonido, Safta, anunță Efimița care își reia rolul de garant al realului. Safta aduce lumina peste misterul nopții terorizate de spaimă și, totodată, căldura confortului sub protecția realului. La întrebarea stăpânei: Ce-i afară, Safto?, ea răspunde simplu: Bine, cocoană
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
atinsese lobii urechilor, sub plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va ajunge asta, adăugase. Apoi, după ce se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari de pământ (râdea Încetișor, și așa o auzise Faulques depărtându-se), Își potrivise geanta cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe moșia lui, nu scapă nepedepsit." (Petre Ispirescu, Aleodor Împărat) (c) " Nimeni n-a băgat de seamă că tocmai pe fundul vasului în care s-a spălat carnea, între crăpătura doagelor, au rămas două bucățele din creierii mielușeilor. Când apoi slujnica împăratului s-a dus la vale după apă, bucățelele de creieri s-au spălat și au mers cu pârâul până în apa cea mare, care curgea prin mijlocul împărăției. Aici din cele două bucățele s-au făcut doi peștișori cu solzii
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
al prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc părți de tot hazul, ca scena cu slujnica țigancă: "- Neneecoo! nenecoo! fa nenecoo! - Țe-ai, psihimu! - Iote, Stanca nu va să vază de mine, ioite căzui alergând pân curte după Truică, ca să-i dau o palmă. - Faa! țoroica țe esti! De țe nu vezi di coconița, hai! Cum o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt actorii săi "de suflet". Pe Ion îl interpretează Florin Zamfirescu... va rămâne un "rol al vieții" sale... Dragomir este Corneliu Dumitraș... Dorel Vișan (învățătorul Gheorghe) disimulându-și farmecul personal sub masca unei acuzate agresivități... Vladimir Găitan (Dumitru), Valeria Sitaru (slujnica mută), Cornel Revent (preotul-cârciumar), Radu Panamarenco (jandarmul)... Leopoldina Bălănuță, personaj-simbol, de-a dreptul senzațională... (Călin Căliman) Această a treia experiență cinematografică... Năpasta... o adaptare după Caragiale, ultimul film al lui Alexa Visarion vine să rotunjească coerent un veritabil ciclu care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui Monet. În jurul mesei cu de toate, cei dragi și apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la aparat e și dulăul curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce căzuse în mîinile rîndașilor veniți la putere, poate chiar ale slujnicei care servise
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce căzuse în mîinile rîndașilor veniți la putere, poate chiar ale slujnicei care servise la boiereasca masă, e preluată, scurt timp, de Uniunea Artiștilor Plastici, ca lăcaș de oaspeți. Aici, l-am găsit, într-o dimineață, pe Ciucurencu, înconjurat de pînzele întoarse cu fața la perete, rodul peregrinărilor prin pomăturile și viile din preajmă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este cu legendara casă.. Mi-a trebuit o oră pînă s-o descopăr, pînă să-mi dau seama că cea pe lîngă care tot treceam, nerecunoscînd-o, era chiar casa lui Pallady. Avea un aer lugubru. De sediu de colhoz. Urmașii slujnicei de la masa boierilor spurcaseră totul, modificaseră totul, de la acoperiș la poartă. Cum făcuseră cu țara întreagă. Cineva trebuie s-a ivit momentul să se gîndească acum și la venerabila casă din Bucium. Să-i redea chipul și duhul de altădată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor, totul emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contact „nu a putut să șteargă trăsăturile latine predominante”; 3. Factorul religios, încreștinarea timpurie, puternica legătură sufletească între popor și biserica sa; 4. Factorul rațional, menținerea limbii române („Și nicidecum nu este îngăduit a degrada limba maternă la rolul de slujnică a unei limbi străine”); 5. Factorul tradițional, comunitatea istorică de obiceiuri, datini, amintiri; 6. Factorul juridic, obiceiurile juridice românești, păstrate veacuri de-a rândul; 7. Factorul moral, conștiința și solidaritatea națională; a lipsit timp îndelungat și s-a închegat „prin
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
prin trup, cap. IV, XXXI, în PSB, vol. 15, p. 127) „Îndrăznirea fericitului Petru este cea mai grăitoare dovadă a învierii! Ce dovadă mai mare decât aceasta poți să ai, când cel care înainte de răstignire nu putea îndura amenințarea unei slujnice (In. 18, 17), iar acum el singur se ridică cu atâta îndrăznire împotriva întregului popor iudeu? Și, în fața unei atât de mari mulțimi înfuriate, le grăiește cuvinte, care le putea ațâța și mai mult mânia”. (Sf. Ioan Gură de Aur
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
al faptelor și cel al cuvintelor) într-o suverană cunoaștere numită istorică. Iluzia lingvistică occidentală, conturată la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin Wittgenstein și Saussure, a acreditat o altă iluzie, conform căreia orice cunoaștere este "retrogradată la statutul unei slujnice a scopurilor noastre practice, și lumea însăși nu e decât imaginea proiectelor noastre de viață"187. Această iluzie, așa cum a arătat Roger Hausheer, se susține prin patru mari curente de gândire: pragmatism, existențialism, subiectivism, relativism. Filosofiile în "-ism" sunt, într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cei ce se nășteau. Influența ei malefică se exercita și pentru a zădărnici nașterea copiilor ori pentru a-i omorî pe cei care se nășteau. Vechiul Testament îi consemnează prezența numind-o năluca nopții. Ea mai este asociată și cu Hagar, slujnica egipteană a lui Abraham / Avraam cu care l-a avut pe Ismael, strămoșul popoarelor arabe. Hagar / Agar este o sclavă egipteană, servitoarea Sarei, soția patriarhului Avraam. Pentru că nu avea moștenitori, Sara, învinovățindu-se pentru nerodnicia ei, a încuviințat relația lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]