2,620 matches
-
adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește ,,taină teologică,,. La fel, întreaga sa viață sau întregul
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
de evaluare a realității transcendente dar cu deosebire a reflectărilor ei mentale, a gradului de conștiență a celui implicat („liber asumat și nesilit”) a entităților relevate direct sau pe cale onirică. Adjudecate și integrate printr-o „procesualitate” din care „umilința și smerenia” să fie bornele și reperele unui parcurs moral către paradigma hristică trebuitoare și fără de care nu poate fi admisă însușirea plenitudinii trăirii individuale sau comunitare. Actul de credință este neapărat individual, nu există vreun „cântar” care să măsoare pas cu
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
într-o relație individuală marcată de tainele duhovnicești ale adevărului în curs de „desfoliere -relevare”, pentru a dobândi prin sinceritatea și onestitatea rostirii, izbăvirea de păcat - supuse toate și trecute prin lentilele cu drioptrii (în plus sau în minus) ale smereniei, în funcție de calitatea actului de evaluare, de conștiență a celui ce reclamă, asigură și împlinește prin perpetuă iubire actul credinței, devoțiunea și aproape identificarea cu „subiectul evlavios, venerat și tri-personificat” la superlativ. Unica evaluare a nivelullui de credincioșie și cuantificare a
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
nepăsarea, după unii, de a fi „lăsat” („permis”, după alții!) unora din membrii familiei mele de a sparge „zăgazurile” cultului creștin ortodox, în care au respirat generații de-a rândul de înaintași (chiar dacă nu toate „beneficiare” ale aceluiași climat de smerenie și pocăință) - și de a adera la un alt cult, ale cărui precepte își trag seva tot din filonul sacrosant al doctrinei creștine: cultul creștin adventist de ziua a 7-a. Ajuns la acest mod de interpretare a unor opțiuni
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
unei astfel de icoane - iată, așadar, valoarea sacramentală, harică și sfințitoare a sfintelor icoane!... Cu alte cuvinte icoanele scurtează calea între cer și pământ, întrețin un permanent dialog între Dumnezeu și om, îl urcă pe om spre cer, după măsura smereniei lui și îl coboară pe Dumnezeu spre pământ, după nemăsurata Lui dragoste!... Așa stând lucrurile, noi suntem chemați să recunoaștem felul în care Creștinismul este perceput ca fiind relația omului cu Dumnezeu. Această relație are caracter istoric, prin urmare problema
DESPRE VALOAREA SFINTELOR ICOANE.. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367379_a_368708]
-
Împărăția Cerurilor - unde nu vom mai avea nevoie de icoane fiindcă îi vom vedea pe toți cei reprezentați în ele față către față!... Să dea Dumnezeu să putem să le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc și cu smerenie și să îndrăznim înainte cu Mântuitorul, căci „El a biruit lumea” păcatelor, inclusiv cea a iconoclaștilor, pentru care suntem datori să ne rugăm, chiar la icoanele și la slujbele pe care ei le resping și ză zicem cu toții: „Iartă-i
DESPRE VALOAREA SFINTELOR ICOANE.. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367379_a_368708]
-
dragostea față de Dumnezeu prin săvârșirea virtuților. Asceza, ca luptă permanentă ce se duce împotriva autonomismului, egoismului și orgoliului personal, înduhovnicește ființa umană și îi oferă demnitatea stăpânirii de sine. Persoana care și-a exercitat voința prin post, rugăciune, milostenie, cultivarea smereniei și altele descoperă în străfundurile sale capacități noi de raportare la Dumnezeu. Sufletul și trupul trăiesc împreună dorințe și sentimente, neopunându-se nici unul funcției pe care celălalt o reprezintă. Chiar dacă la prima vedere această luptă de renunțare și de încălcare
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
păgână? Și cum credeți voi că poate împlini El, iubitor de oameni și Mântuitor al lumii, un așa mare păcat?! Nu știți voi că prin acatiste se scapă de necazuri și nevoi? Ba da, dar numai atunci când sunt scrise cu smerenie și credință, Titino și voi astelalte... Păi, nu cu acatistul, Lino! ... Mi-adusei aminte... A aprins lumânări cu vârful în jos. Din asta se moare. Cel care este închinat pe ele nu mai are viață... - Ptiu, ptiu, piei drace! scuipă
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
a da lui, în loc să primești de la el, pentru că este mai bucuros a da decât a lua. Iubirea în Biserica lui Hristos este o virtute universală și de aceea se leagă foarte strâns de celelalte virtuți teandrice. Iubirea se leagă cu smerenia, rugăciunea și milostenia. Sfântul Apostol Pavel reliefează rolul smereniei, mai cu seamă în Filip. 2, 1 - 11, unde o pune în relație cu chenoza dumnezeiască a lui Iisus Hristos, adică cu esența însăși a Bisericii. Sfântul Ioan Hrisostom numește smerenia
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
mai bucuros a da decât a lua. Iubirea în Biserica lui Hristos este o virtute universală și de aceea se leagă foarte strâns de celelalte virtuți teandrice. Iubirea se leagă cu smerenia, rugăciunea și milostenia. Sfântul Apostol Pavel reliefează rolul smereniei, mai cu seamă în Filip. 2, 1 - 11, unde o pune în relație cu chenoza dumnezeiască a lui Iisus Hristos, adică cu esența însăși a Bisericii. Sfântul Ioan Hrisostom numește smerenia „temelia filosofiei noastre” , adică temelia vieții în Hristos. Rugăciunea
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
smerenia, rugăciunea și milostenia. Sfântul Apostol Pavel reliefează rolul smereniei, mai cu seamă în Filip. 2, 1 - 11, unde o pune în relație cu chenoza dumnezeiască a lui Iisus Hristos, adică cu esența însăși a Bisericii. Sfântul Ioan Hrisostom numește smerenia „temelia filosofiei noastre” , adică temelia vieții în Hristos. Rugăciunea neîntreruptă o cere Sfântul de la toți creștinii și accentuează de asemenea caracterul ei bisericesc. Rugăciunea Bisericii, potrivit Sfântului Ioan, este însăși viața „în Hristos în Duhul Sfânt”. Iubirea leagă toate celelalte
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
mântuire. Drept pentru care, preoția este harisma dumnezeiască și diaconia potrivită îngerilor. Se săvârște pe pământ, dar are ordinea cetelor îngerești. Motiv pentru care nu se permite să fie dorită de oameni lipsiți de calitățile necesare: iubirea către turmă, râvnă, smerenie, elocință didactică, capacitate administrativă. Responsabilitățile clericului sunt foarte grele, fiindcă acesta își asumă lucrarea mântuirii sufletelor păstoriților. Despre toate aceste calități serioase vorbește lucrarea Sfântului Ioan Hrisostom, „Cuvinte despre Preoție”. Abordând în cele ce urmează, latura duhovnicească ce se desprinde
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
Sfintei Biserici, să nu precupețesc niciun efort de-a face ce mă-nvață ai ei clerici. Dator sunt să-mi iubesc neîncetat familia și patria, pe care Te rog Părinte Binecuvântat să le-ocrotești cu drag și îndurare. Rugăciune pentru smerenie Smerit de bunăvoie, fără trufia minții, știind că îngâmfarea este deșertăciune, încerc să dau tărie în adevăr credinței făcând-o să rodească deplin în fapte bune. Smerită se înalță mereu fierbintea-mi rugă în care arde, Doamne, superb, a Ta
RUGĂCIUNI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367458_a_368787]
-
a lui Iisus Hristos este să păstreze cu sfințenie dreapta învățătură. Cu o bucurie extraordinară că este în acest loc autentic al lui Iisus Hristos și fără să privească cu indiferență și cu aroganță, fără triumfalism, fără mândrie, ci cu smerenie, fară dispreț față de celelalte confesiuni. Toate valorile ce le avem nu sunt meritul nostru, ci al lui Dumnezeu. Triumfalismul este propriu confesiunilor care s-au abătut de la dreapta credință. Disprețul și mândria il stăpânesc numai pe sectar. - V-am auzit
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, aceia este mai mare în Biserică, în Împărăția cerurilor. Să știți că smerenia este singura cale de salvare. S.G. - Vă rugăm să ne tălmăciți mai mult citatul din Sfântul Teodor Studitul. P.A.P. - Eu am vreo 44 de arestări, Iar la Rugul Aprins am fost condamnat 40 de ani. Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
ți se înfigeau acele de brad în gât. Și era atât de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum să exemplific, cum să le materializez? M-am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Dacă nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi în viață, dar mai ales în pușcărie și în pustie, n-o duci. S.G. - Unde credeți sfinția voastră că a fost mai greu: la pustie sau în închisoare? P.A.P. - Acum, vă dați seama, în închisoare nu
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biserică, în Împărăția cerurilor. Să știți că smerenia este singura cale și modalitate de salvare. - Ce este Sfânta Împărtăsanie, Preacuvioase Părinte Arsenie, și care este rostul ei în mântuirea credinciosului? - Aceasta este întrebarea cea mai de vârf, cea mai importantă. Toți credincioșii știu că este Dumnezeu. Domnul Iisus
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
îndoială, în mod logic, că așa va fi suna această întrebare. Și mă tem că vom răspunde foarte greu. Noi, ortodocșii, nu apăsăm pe pedala cunoașterii atât de mult, cât neapărat pe trăire, pe această formare interioară a noastră, de smerenie, pentru ca să fim scriși și noi sus, în cartea cea mare. Și omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adevărat cerurile, respectiv pe Dumnezeu. Nu o smerenie rațională, ci o smerenie smerită, trăită. Mă întreba cineva, la o
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
cât neapărat pe trăire, pe această formare interioară a noastră, de smerenie, pentru ca să fim scriși și noi sus, în cartea cea mare. Și omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adevărat cerurile, respectiv pe Dumnezeu. Nu o smerenie rațională, ci o smerenie smerită, trăită. Mă întreba cineva, la o altă înregistrare: “Părinte, cum să scăpăm de satana, de diavol?”. “Ce ne facem fără diavol?”, i-am răspuns eu. Pentru că e lăsat de Dumnezeu să ne mai ispitească. Putea
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
pe această formare interioară a noastră, de smerenie, pentru ca să fim scriși și noi sus, în cartea cea mare. Și omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adevărat cerurile, respectiv pe Dumnezeu. Nu o smerenie rațională, ci o smerenie smerită, trăită. Mă întreba cineva, la o altă înregistrare: “Părinte, cum să scăpăm de satana, de diavol?”. “Ce ne facem fără diavol?”, i-am răspuns eu. Pentru că e lăsat de Dumnezeu să ne mai ispitească. Putea să-L omoare Mântuitorul
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
Apostoli, cu martirii, mucenicii și cu Sfinții Părinți contemporani ai lui Iisus Hristos. Drept urmare, scrierile Părintelui Academician Dumitru Popescu sunt impregnate de prezența Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aici Domnul Iisus Hristos este prezent în măreția slavei Sale, dar și în smerenia Sa slujitoare. Nu este un Hristos conceptualizat, ci Hristos Cel unic și adevărat, Dumnezeul - Om, prin care suntem trecuți de la moarte la viață. De aceea, și din acest punct de vedere, opera Părintelui Popescu trebuie considerată un punct de reper
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]
-
întoarce definitiv la Dumnezeu. În cazurile cele mai fericite. Alții probabil se vor pocăi spre sfârșitul vieții sau pe patul morții, când omul, fiind disperat, își dă seama că a trăit în zadar. Atunci Dumnezeu îi dă cunoștința deșertăciunii vieții, smerenia și pocăința. Stelian Gomboș: - Nu este târzie și tardivă această întoarcere? Mitropolitul Serafim Joantă: - Cum nu a fost tardivă întoarcerea tâlharului de pe cruce, probabil că nu va fi nici a noastră în cazul în care ne întoarcem în al doisprezecelea
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
eu cine se mântuiește și cine nu? Cunoașteți prea bine pilda din Pateric cu monahul care a fost întrebat care sunt oile și care sunt caprele la care face referire Mântuitorul Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie. Părintele a răspuns cu smerenie: "Toți sunt oi, eu singur sunt capră". Stelian Gomboș: - Așadar, noi nu putem judeca cine și cum se mântuiește? Mitropolitul Serafim Joantă: - Cine se duce în iad, cine se duce în Rai? Toți se duc în Rai, numai eu mă
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
e despărțită de nimic. Cel care invocă Numele devine prietenul Mirelui, se roagă ca toți să fie uniți cu Mirele: „Acela trebuie să crească iar eu să mă micșorez”. Nu mai vorbește de iad decât pentru el însuși, cu o smerenie fără margini. Ca acel cizmar din Alexandria, care i-a dat o lecție Sfântului Antonie, dezvăluindu-i că se roagă ca toți să fie mântuiți, el fiind singurul care merită să fie osândit. Ca Simeon Noul Teolog care spunea că
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
Dumnezeu - Infinitul este perceput ca o bucurie nesfârșită, ca o lumină. Exprimându-le prin cuvinte, omul sugerează această bucurie care depășește orice limite. Deși încă foarte slab, cuvintele rugăciunii lui Iisus exprimă acest sentiment de bucurie, de recunoștință și de smerenie infinită. Dar lucrul principal nu e să rostim cuvinte. Principalul se află în această experiență a bucuriei, a recunoștinței, a iubirii, a smereniei și chiar a durerii nesfârșite care provoacă păcatul. Cuvintele nu mai formează un obiect de reflexie pentru
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]