1,640 matches
-
la biserică, răspunse mama. Platon, care era la fel de mititel ca și tatăl său, Întrebă, cântând și mimând dojana: ― Rușine să-ți fie, Callie. Ce ai făcut? Își frecă În mod repetat arătătorul drept de cel stâng. ― Nimic, am spus. ― Hei, Soc, Îi șopti Platon fratelui său. Verișoara Callie roșește cumva? ― O fi făcut ceva ce nu vrea să spună. ― Ia tăceți din gură! spuse mătușa Zo. Părintele Mike se apropia, cădelnițând. Verișorii mei se Întoarseră. Mama Își plecă fruntea În rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se vadă limpede pietrele rotunde și pietrișul mărunt de pe fund. Trecuse destulă vreme, când Rutger, fără să spună nimic, urcă din nou malul jos din partea lui și o porni pe o cărare ce mergea în sus, printre tufele de soc, către un țanc împădurit. Balamber se mulțumi să se uite cum dispărea printre copaci, dar nu-l urmă, ci începu din nou să cerceteze latura care îi revenea. Ecoul unui strigăt, însă, îl făcu să-și oprească animalul. Fusese, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzut. Traseul era din ce în ce mai ostil și nu era ușor să porți cu adevărat o conversație. Urmând-o pe Frediana, Sebastianus se trezi aproape pe neașteptate pe buza unei văi adânci, unde vegetația se îndesea: o încrengătură de stejari, sălcii și soc, prin care se auzea gâlgâitul unui curs de apă. Puteai coborî acolo, aventurându-te pe o cărare abruptă și abia vizibilă ce putea fi străbătută numai în șir indian și nu fără a pune caii în primejdie, însă Frediana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poate albia unui râu din vechime, dispărut acum ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și soc parfumat - se făcu repede întortocheată și se îngustă până nu mai putură să meargă pe ea decât în șir indian. Răzbătură, în sfârșit, ieșind într-un luminiș larg, în care se adunaseră zeci de persoane adunate între ziduri înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-n amiaza mare. În trecut, Jina era nevoită s-alerge ca să țină pasul cu el. Acum, din fericire, Zach își mai scurtase pașii, cei doisprezece ani îi mai încetiniseră mersul. A condus-o dincolo de-o mână de tufe de soc, către o zonă acoperită c-o iarbă surprinzător de luxuriantă. Firele verzi de iarbă erau încovoiate din cauza propriei lor greutăți, atât de mari crescuseră. Jina a simțit aroma umezelii și-a mușchiului de copac, dar n-a auzit nici un susur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încă, sub toamna asta blestemată, căprioarele încă mai fug pe coline, aramă bătură-n amurg e glasul frunzei pe cărări fără șir, izvoare răzlețite din munți cu umbre fugare de cerbi, curg prin mine. doine de dor în fluiere de soc, iarba, pământul, cerul sunt sângele meu și mi-e dor de câte un plâns după vise ce-au trecut, și mi-e dor de umbra ta, de pașii tăi legănători, pierduți în zborul de cocori, de gura ta, de ochii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ale unora. Încheindu-și concediul la Ialta, Gheorghiu-Dej m-a invitat să-l însoțesc până la București, cu avionul oferit de Hrușciov. A fost unica dată când am trecut granița fără pașaport, neavându-l la mine, când am fost trimis la Soci. La București, suita înalților conducători a fost întâmpinată și salutată la aeroport de Nicolae Ceaușescu. Deși am căutat să mă fac nevăzut, Ceaușescu m-a observat și mi-a întins și mie mâna, dar cu suspiciunea-i caracteristică, parcă dorea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la Pionerskaia Pravda, că dorim să corespondăm cu pionieri sovietici. Ne vor răspunde, vom primi scrisori, ne vom face prieteni dintre școlarii sovietici, vom învăța mai ușor limba rusă și poate vom merge în vacanța de vară în tabără la Soci. Am scris, dar multă vreme nu am primit răspuns. În toamnă m-am mutat la R. De la școala noastră dintr-un sat din josul hărții la o alta din capătul ei de sus. Și acolo mi-au trimis ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de bucate nu le găsești. — Iar la plecare ne-au dat și la pachet. Am și anșoa acolo. Dacă vrei, îți dau o bucată, să duci și copiilor. A virat brusc pe dreapta și a oprit chiar lângă rondul de la Socului. — Meserie, și-a frecat bucuros mâinile. De când vreau să mă lămuresc ce-i cu anșouaul ăsta. Au urmat câteva clipe de tăcere, timp în care Paul, răsucit spre bancheta din spate, descoperise parcă neantul și-l studia speriat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iubești tu, parcă ai face pipi... Dar dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei. Am făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă mine. Împrăștia fierbințeală în jur iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scris favorabil despre poezia lui Simion Bogdănescu, Theodor Codreanu, Gruia Novac, Valeriu Stancu, Doina Mandache, Ion Mariș, Petruța Chiriac ș.a. Dintre volumele sale de versuri evidențiem: „Totem interior” (1991), „Dioptrii” (1992), „Adio Somnoroasă” (1994), „Obscure” (1996), „Elegii fără timp” (1997), „Soc” (2000), „Poeme maxime” (2007). MAMĂ Am secerat hectare‐ întregi cu tine, mamă , Dar viața și ea este un hectar. Mă tem că n‐ am luat din vreme seamă Că timpul tot ne seceră‐n zadar. Am pus atâtea clăi în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cotroceni a cârnit spre stânga nasul, înfierând în acest fel gestul de a fi publicate pe Internet, marile măgării ale marelui licurici american. Și uite așa acest Ioan T. Morar, a pornit modesta-i artilerie formată din trei pușcoace de soc, și dă-i, și luptă cu activitatea „teroristă” a lui Assange. Caută să ne explice el, că nu SUA sunt vinovațe, pentru că privesc lumea precum curtea propri,e plină cu tot felul de orătănii, ce pot fi jumulite oricând la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fotografie, un colț de acoperiș de stuh). - Nici măcar bojdeucă nu era, de să zici..., zice tata. Cândva, demult, fusese casă, dar noi am găsit o ruină, vecinii azvârleau În curtea ei gunoaiele, trecătorii Își făceau nevoile. Nu numai tufele de soc crescuseră mai Înalte decât acoperișul, dar și cele de boz, de ștevie, de brusture. Când am sosit noi la Mana, am Închiriat o odaie la Severin, tatăl lui Pantelimon: ziua era sală de clasă, noaptea locuință. Sub ruși satul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
grad, că-i mare-n grad, bradu’ - da’ nu ț-oi spune dacă nu mi-o spus minciuni... - Dar fag, Moș Iacob? De unde vine fag? - Nici fag nu găsești pe la noi, da’ aista tre’ să vie de la fluieraș-de-fag-mult-zice-el-cu-drag. - Așa. Și soc? - De la mult zice-cu-foc - de unde alta? Așa o duceam până ajungeam la aluni. - Dar la alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe Teofana. Nu-i scăpa joc sau dans și-l lua și pe Ptatrik să-l învețe să joace. Ba mai mult, era animatoarea strigăturilor. Unora din acestea le împrumuta izul din șatră ca de plidă: „Foaie verde foi dă soc Hai pirando, hai la joc Bate pământul că-i tare Așa cum bați în căldare.” Hiu! Hiu! Hiu! striga în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret c-am venit la nunta ta. Am jucat și m-am distrat ca niciodată. Mai rămâne
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
loc să stai de atâtea flori. Cel puțin sus, în camera lui Egor, te înăbușeai: erau crini albi și roșii, desfăcuți la limită, vărsând din ei staminele grele de polen, erau trandafiri galbeni, erau mormane întregi de gura-leului, flori de soc, mușețel pe tulpini încîlcite, albăstrele. Mai erau , cactuși înfloriți și niște flori întortocheate, colorate în albastru și roșu, cu limbi cleioase, desigur orhidee, cărora pe atunci nu le știam numele și pe care le vedeam pentru prima oară. într-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un teren de tenis. Mai supraviețuiau și rămășițele unei grădini de zarzavat. (Bătrânul nu mai venea decât arareori la treabă.) Pearl o porni în direcția opusă casei Belmont, croindu-și drum printre tufele de liliac, de călini, de azalee, de soc și de arțari pitici, japonezi, care scoseseră muguri roșii, creți, ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Porni de-a lungul cheiului, în direcția Druidsdale. Patru persoane, staționate în ascunzători diferite, îl urmăreau pe George. Valerie intrase în curtea unei fabrici și îl privea printre gratiile gardului. Diane, aflată pe chei, se pitise pe după un arbust de soc. Părintele Bernard, ceva mai în spatele Dianei, era ascuns de curba pe care o făcea cheiul și-i ținea sub observație atât pe Diane cât și pe George. Eu, care mi-am dat seama de obiectivul lui George, făcusem un ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mea că George era norocos dacă putea fi iubit de o fată atât de frumoasă și de inteligentă, dar acest „noroc“ nu avea absolut nici o valoare pentru el. Ceva mai departe o vedeam pe sărmana Diane, incomod ghemuită sub frunzișul socului, iar în spatele ei silueta neagră a părintelui Bernard ba apărea, ba se ascundea, poalele sultanei fluturându-i în vânt. Întreaga scenă avea o notă ridicolă și patetică totodată. Veniserăm cu toții, probabil, să-l „supraveghem“ pe George, deși preotul fusese mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sportiv e reprezentat de acțiuni sociale sportive cu mecanisme de pedeapsă (sancțiunea, pedepsirea, învinovățirea, umilirea, cearta, bătaia), palier folosit pentru corectarea comportamentelor greșite ale membrilor sportivi (reacția președintelui Medvedev după Olimpiada de iarnă, 2010 și succesele, probabile la Olimpiada de la Soci, 2014). Deasupra ordinului ideilor sociale specifice sportului se află supraordonate ideile superioare (limbajul transcendent): Binele, Frumosul, Adevărul, Mișcarea, Repaosul. În dialogul Lysis, despre dragostea de oameni și despre lucruri, Platon (427-347 î. H.) sugerează că obiectele sensibile (limbajele sportive) sunt
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ai PUTERII. Cauza reală a trecerii contemporane spre mondializarea festivităților rămâne aceea importanța politică și economică a acțiunii sportive (președintele Federației Ruse, Vladimir Putin/el însuși un sportiv de performanță/a anunțat sprijinul Kremlinului pentru găzduirea Olimpiadei din 2014 la Soci), întrucât este vizibilă relația socială a competiției sportive spre PUTERE, chiar dacă se reduce uneori LA PRESTIGIU (firma de consultanță PricewaterhouseCoopers a realizat un studiu în care estimează veniturile generate de Olimpiada de la Vancouver, în jurul a 1 miliard de dolari, de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Trauma and the therapist: The experience of therapists working with the perpetrators of sexual abuse. Australian Journal of Disaster and Trauma Studies, 1, 3. Stephan W.G., Finlay K.A. (1999) The role of empathy in improving inter-group relations. J Soc Issue; 55:729-743. Stordeur S., D'Hoore W. & Vandenberghe C. (2001) Leadership, organisational stress and emotional exhaustion among hospital nursing staff. Journal of Advanced Nursing 35: 533-542. Stroebe, M. S. & Stroebe, W. (1991) Does "grief work" work?. Journal of Consulting
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
therapist. In B. H. St. (ed.). Secondary traumatic stress: Self-care issues for clinicians, researchers, and educators. Lutherville, MD: Sidran Press. Wispe L. (1986) The distinction between sympathy and empathy: to call forth a concept, a word is needed. J Pers Soc Psychol; 50:314-321. Wolpe, J. (1952) The formation of negative habits: A neurophysiological view. Psychological Review, 59, 290-299. Wolpe, J. (1958) Psychotherapy by reciprocal inhibition. Stanford, CA: Stanford University Press. Wortman, C. B. & Silver, R. C. (1989) The myth of
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
noi să ne facem toate singuri și să creștem plantele cu care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem coaja de sumac, și de nuc, și coji de nuci și de soc ca să facem vopsele și să limpezim lîna În apă cu vitriol pînă căpăta un negru lucios, pe care nu-l mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am Învățat eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o să plec acum“. Se sprijini de parapetul unui pod de peste o mică rîpă din apropierea turnului cu ceas. Barele de jos erau ascunse de iarbă rară și de bucăți de coșuri rupte din răchită. Pe maluri creșteau din berșug tufe de soc și muri, dar zări printre ele un peron crăpat, plin de mușchi și de gunoaie. Se întoarse gînditor în salon. Un bărbat cu o figură spilcuită și proaspătă, de vreo treizeci de ani, stătea lîngă pastor care i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]