2,462 matches
-
fu mirarea să aflu că mă găsesc față-n față cu fratele Mariței, bădia Costache din Delureni, care locuia peste drum de aleasa inimii mele, Anicuța. Mi-a spus că se îngrija să aducă vinuri alese în crâșma viitorului meu socru „tata Ilie” de care mă cam temeam, nu c-ar fi fost om rău, dar după obiceiul celor mai de neam, fetele mai înstărite nu prea erau lăsate să meargă după bărbat în altă comună. De cele mai multe ori socrii își
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
meu socru „tata Ilie” de care mă cam temeam, nu c-ar fi fost om rău, dar după obiceiul celor mai de neam, fetele mai înstărite nu prea erau lăsate să meargă după bărbat în altă comună. De cele mai multe ori socrii își aduceau în casă un ginere, chiar mai sărac, dar harnic și să-i placă fetii, și nene!... să fie respectuos și îndatoritor cu părinții soției. Cum ajunsei în crâșmă, Doamne!... raiul de pe pământ: căldură, muzică, joc și voie bună
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
meu, se însurase cu o fată cu zestre însemnată - pământ, vite, oi, capre -, moștenire de la cei care o înfiaseră. Am descris deja terenul din Capu’ Satului unde pe vremuri era casa bătrânească, precum și ceea ce mă îndreptățește să presu¬pun că socrul lui se numea Teșcuț. Haideți acum să vedem ce era și cu celelalte trei locuri din sat ale străbunicii mele. Locul numit La Cimitir era un pinten de pământ aflat înspre Olt, între Boia și Pârâu’ Cheișorii care traver¬sează
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
momente buclucașe, unele chiar stânjenitoare pentru părinți... Înainte de a se naște fetița, Marian s-a dus într-o delegație la Iași, iar la întoarcere l-a adus și pe băiat, care, de la mai puțin de un an, fusese crescut de socrii lui într-un sat de pe lângă Hârlău. Aceștia erau oameni mai cu stare decât părinții lui. Socrul său era de mulți ani responsabilul cazanului de făcut țuică al CAP-ului care era amplasat chiar în grădina casei sale. „Bădia” Sandu făcea
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
într-o delegație la Iași, iar la întoarcere l-a adus și pe băiat, care, de la mai puțin de un an, fusese crescut de socrii lui într-un sat de pe lângă Hârlău. Aceștia erau oameni mai cu stare decât părinții lui. Socrul său era de mulți ani responsabilul cazanului de făcut țuică al CAP-ului care era amplasat chiar în grădina casei sale. „Bădia” Sandu făcea o palincă grozavă, iar pe baza ei, era prieten cu toți mahării din județ, cu primul
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
de șireturi”. Ehei, câte n-a „rezolvat” el cu palinca aia!... Autoritățile „închideau și ele ochii” la faptul că seara casa lui se transforma în cârciumă particulară, adeseori se numărau printre mușterii. Bineînțeles că și Marian a folosit palinca de la socru-său pe post de mită de nenumărate ori după ce s-a căsătorit. Cei care se lăsau mituiți, în primul rând - medicii, se-nțelege, erau sătui de „Kent”, cafea și coniac „Drobeta”, atunci când vedeau pentru prima dată sticla „de țuică”, strâmbau
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
de „Kent”, cafea și coniac „Drobeta”, atunci când vedeau pentru prima dată sticla „de țuică”, strâmbau din nas, dar după ce o gustau, ar fi fost în stare să-i facă orice ca să le mai dea. Pe băiat l-au adus de la socrii pentru că mamă-sa tot intra în concediu de maternitate și voiau să-l aibă lângă ei, să crească și el împreună cu soră-sa... A doua zi după ce a venit cu băiatul din Moldova, spre seară, tatăl a ieșit cu el
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
da? Frumos!... Marian nu i-a mai răspuns bătrânelului - nu știa cum să ia acel „Frumos!” - drept o ironie sau o apreciere? O săptămână mai târziu soția i-a născut o fetiță pe care au numit-o Alexandra în memoria socrului său. Ca și în cazul băiatului, soția nu avea suficient lapte la sân pentru a o hrăni, de altfel, în cele din urmă l-a și pierdut de tot, și o hrăneau, ca și pe Sebastian, cu un lapte praf
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
pe Sebastian, cu un lapte praf unguresc, „Robebi” se chema. Problema era că începuse criza ceaușistă de orice și acel lapte se găsea destul de greu, însă cu ajutorul prietenilor și al foștilor colegi de facultate, dar și cu al palincii de la socru-său, s-au descurcat. În același an, într-o seară, pe la începutul lui decembrie, tocmai dăduse prima zăpadă, cei doi soți erau în bucătărie, iar copilul se juca undeva pe hol, nu l-au văzut. La un moment dat, soția
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
nu voiau să-l mai țină la ei... Nu era un copil rău, nu plângea din orice și nu strica lucrurile de prin casă sau curte. În Moldova însă, având libertate deplină, învățase să se cațere prin pomi după fructe. Socrii lui aveau o mulțime de cireși, vișini, caiși, meri și peri, iar de pe la doi ani, Sebastian începuse să dădea iama prin ei. Ai lui nu aveau decât pruni și nuci, și aceia - prin diferite locuri, departe de casă, dar obiceiul
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
condiționat, dar așa... tocmai motivația, condiționarea lipsea! Câinele ăsta se purta tare frumos cu toți copiii. Până la vârsta de 3 ani, Sebastian, pri- mul meu copil, născut în 1982, n-a prea stat cu noi, a crescut mai mult la socrii mei, într-un sat de pe lângă Hârlău. Tata-socru ținea enorm la nepotul lui, asta și pentru că fratele nevesti-mii avea... patru fete! Ba, la un moment dat, a apărut și o mică divergență între noi - ai mei, cel puțin, au sărit în
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
mei, cel puțin, au sărit în sus ca arși -, pentru că „bădia Sandu” - așa i se spunea acolo, în Frumușica -, ar fi vrut să-l înfieze și să i se schime numele din Pătrașcu în Chirica, sau, cel puțin în Chirica-Pătrașcu. Socrul meu era un om extraor¬dinar de harnic și de meticulos, tare gospodar și priceput la toate, soacră-mea îl diviniza. Făcuse războiul și fusese cinci ani prizonier la sovietici, între 1943 și 1948. Întors din Siberia, în șase luni
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
meu, se însurase cu o fată cu zestre însemnată - pământ, vite, oi, capre -, moștenire de la cei care o înfiaseră. Am descris deja terenul din Capu’ Satului unde pe vremuri era casa bătrânească, precum și ceea ce mă îndreptățește să presu¬pun că socrul lui se numea Teșcuț. Haideți acum să vedem ce era și cu celelalte trei locuri din sat ale străbunicii mele. Locul numit La Cimitir era un pinten de pământ aflat înspre Olt, între Boia și Pârâu’ Cheișorii care traver¬sează
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
meu, se însurase cu o fată cu zestre însemnată - pământ, vite, oi, capre -, moștenire de la cei care o înfiaseră. Am descris deja terenul din Capu’ Satului unde pe vremuri era casa bătrânească, precum și ceea ce mă îndreptățește să presu¬pun că socrul lui se numea Teșcuț. Haideți acum să vedem ce era și cu celelalte trei locuri din sat ale străbunicii mele.Locul numit La Cimitir era un pinten de pământ aflat înspre Olt, între Boia și Pârâu’ Cheișorii care traver¬sează
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
la cafeluță, sau în amurg, când ziua-și strânge catrafusele lăsând loc odihnei binemeritate, telefoanele își fac meseria și comunicarea cu măicuța de-acasă este literă de lege! Pe de altă parte, în curtea de-alături, se bucură de prezența socrilor, o familie de ciprioți veritabili, oameni simpli dar cu atâta bun simț și-atâta dragoste pentru fiul și nora lor, cum rar se mai poate întâlni în trepidația unei lumi atât de „colorate” și dificile, mai ales pentru un străin
GETA ELIA VOICU: „MI-AM LUAT DESTINUL ÎN PROPRIILE MÂINI, PICTÂND CURCUBEIE PE INSULA AFRODITEI” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366558_a_367887]
-
la Eletroputere), Tudor Gheorghe, Mugur Mihăescu (Vacanța Mare exista și pe atunci, doar că nu apărea la televizor!), Constantin Șerbănoiu (nedevenit încă Dilly), Iancu Samson (un privatizat precoce, din comunism, deținător al dughenei de încărcat brichete de pe Lipscani), Marin Vrapcea (socrul lui Rodion Cămătaru și director la IUG).” După revoluție, emigrează odată cu sutele de mii de români plecați împreună la bine și la rău, cuprinzând în fapt toate categoriile de cetățeni români și de etnie țigănească. Este emoționant episodul plecării, cu
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
îmbrăcăminte, iar în vârf se află o coroană din spice, asemenea celei care se face la biserică de Rusalii, reprezentând încununarea activității omului. „Instalația 1948/99” este făcută din vătale, 1948 reprezintă anul confecționării vătalelor, iar 99 este numărul casei socrului său. Altă instalație se numește „Înălțarea.” Pe o țesătură de cânepă albă, cu dimensiunile de 2,5 metri lungime și 0,80 metri lățime a prins mai multe sculuri de cânepă împletite între spete, lopățele cu găuri, la capătul terminal
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
toate străzile vecine, nu am dat de el! Asta a fost una dintre nedreptățile făcute de mine. Ehe, am am făcut eu mai multe... O altă nedreptate pe care am făcut-o a fost pe vremea când locuiam în casa socrilor din strada Gheorghe Misail, în dosul cimitirului Sfântă Vineri. Eram însurat pentru prima oară... În memoria lui Jup Întâi, acum aveam un lup autentic care se numea tot Jup. Între mine și Jup Doi era o prietenie de nedzdruncinat. Mă
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
Nu de mult și-a pus și-a pus la punct și-o mică rafinărie. Că-n final Mike se alege c-un câștig frumușel din toată afacerea asta, e meritul lui. Linda se află în relații excelente cu bătrânul socru. De fapt, ea duce tot greul hanului. Ea este și bucătăreasă, deși mai are patru fete angajate, este și chelneriță, și manager, și casier, și cameristă, chiar și spălătoreasă. Uneori, te și miri cum de poate face față la toate
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
bun și să primești, și să nu mă pedepsești. Sfinte, nevastă, de-aveai, Nu erai acum în rai ... Te implor, o... Doamne sfânt, Să fiu singur pe pământ! - Aoleuuu! ... și vai de mine, Vrei să fii singur, Mărine? Nu vrei socru și bunic!? Nu mai pot să rabd, îți zic: Pregătește-te de nuntă, Curca noastră crește-n burtă; De n-o dai, ce faci cu ea? - Dău-o!.. nu e fata ta? Mi-o păziși, te omorâși; Netă, iarăși mi-o
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
ei, că important e să te pregătești pentru moarte, pentru lumea de dincolo, pentru că cea de aici e acaparată de draci. Tata gândea altfel decât bunicul, dar îi era greu să-și impună modul lui de a gândi în fața autorității socrului lui, căci tataia provenea dintr-una din cele mai vechi familii creștine ale lumii. Am auzit de mai multe ori în casă legenda că Maica Domnului a ajuns prima oară pe Athos din întâmplare, vasul cu care călătorea împreună cu apostolul
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
puneam pe listă. Nu mi-ar fi trecut prin cap. Hai în casă. - Florico, îi zic eu, cît a fost de plină de viață casă asta, citi oameni veneau în curte ca să aducă cereale la negustorul de atunci Vasile Dumitrescu, socru-tău, cât de mulți și de veseli erați cu toții, de se auzeau seară cântecele voastre până departe, iar acum aici parcă e pustiu. Am mai fost și ieri și nu m-ai auzit când am strigat la poarta. - Așa e
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
am măritat, cât e casa asta de mare, era plină. Erau ei nouă înși și cu mine, nora venită în casă, zece. Apoi a venit și față noastră, Cerna, deci unsprezece. Acum am ramas numai eu. Erau ei șase frați, socrii și mama socrului, bunica. - Eu nu mi-o mai amintesc. - Când ea a murit, tu erai plecată la școală în București. A murit pe vremea secetei mari din 1946-1947. Nu îi era timpul să moară, dar au venit vremuri grele
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
e casa asta de mare, era plină. Erau ei nouă înși și cu mine, nora venită în casă, zece. Apoi a venit și față noastră, Cerna, deci unsprezece. Acum am ramas numai eu. Erau ei șase frați, socrii și mama socrului, bunica. - Eu nu mi-o mai amintesc. - Când ea a murit, tu erai plecată la școală în București. A murit pe vremea secetei mari din 1946-1947. Nu îi era timpul să moară, dar au venit vremuri grele și ea n-
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
mai are pe nimeni. L-am luat la mine să îl întrețin eu și el să facă ceva treburi pe afară pe care nu le mai pot face eu la 80 de ani. Și a început iar să povestească. - Daca socru-meu a fost negustor de cereale că și taică-tu, unchiul Spirea, stii și tu ce viață grea a venit peste noi. Și a mai venit și secetă aceea mare. Ajunsesem așa de săraci și de înfometați că vedeam stele
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]