636 matches
-
adversitatea împotriva sa. A reușit să târască în apostazie numai soldații cei mai fragili spiritual, care erau creștini de nume și nu în suflet, aceia care în locul fericirii veșnice preferau bogățiile și onorurile lumii. Printre aceștia se numărau și filozoful sofist constantinopolitan Hecebolius, care în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un sofist mizerabil, unul dintre atâția oportuniști; au fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lumii. Printre aceștia se numărau și filozoful sofist constantinopolitan Hecebolius, care în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un sofist mizerabil, unul dintre atâția oportuniști; au fost și mulți soldați apostați care se întreceau în aducerea de sacrificii; expresia sa este mai mult hiperbolică. Nefiind satisfăcut de numărul și de consistența apostaziilor, la care se mai adăugau și aceea că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în antichitate, mai concret în dialogurile platoniciene, care, cum știm, discută locul retoricii în contextul general al abordării, de către om, a lumii fenomenale din jur. Cum ne amintim, desigur, în Gorgias și Phaidros, Platon distinge retorica sa de a predecesorilor (sofiști), propunând-o în termeni de instrument în serviciul dialecticii, al cărei obiectiv, cum știm, îl constituie descoperirea adevărului. Nici profesorul McKerrow, prin urmare, nici eu, nu elaborăm mai mult pe marginea acestui "început al retoricii" pe scena raportării omului la
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
apăruse deja în insulele grecești o gîndire separată de religie, care încerca să conceapă lumea nu prin referire la mituri și la zei, ci la elemente: apa, pămîntul, aerul, focul, și concepte: Unul, Logosul, Devenirea (Zenon, Heraclit, Empedocle, Democrit). Ulterior sofiștii au instituit la Atena arta argumentării polemice, făcînd din îndoială arma permanentă a criticii ideilor. S-a instaurat și răspîndit astfel în lumea elenistică și în cea romană o sferă autonomă proprie dialogicii ideilor. Triumful creștinismului în Imperiu va închide
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
copleșită de auto-mitologizarea rațiunii, rațiunea deschisă a putut mereu să secrete antidoturile care să neutralizeze raționalizarea, iar aspirația emancipatoare, care se găsește la originea greacă și umanistă a rațiunii, a refuzat să se lase sufocată de rațiunea instrumentală. Începînd cu sofiștii greci și, mai tîrziu, începînd cu Occam și Montaigne, rațiunea s-a slujit de aptitudinea sa critică de a se autoexamina și autocritica pentru a recunoaște relativitatea și limitele puterilor sale. Critica rațiunii pure a lui Kant (1781) reprezintă un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în orice idee, în orice sistem, în orice teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu": Mefistofel. Însă negativitatea nu este diabolică decît pentru ceea ce neagă; ea este de asemenea așa cum afirmase Hegel cu privire la scepticismul sofiștilor energia spiritului și cea care însuflețește vîrtejul. Negativitatea a luat chipul îndoielii, al ironiei, al contestării, al revoltei. Îndoiala europeană este cu atît mai însuflețitoare cu cît asociază scepticismul cu ceva care îl neagă la rîndul său. Astfel, îndoiala nu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Lysis, pref. trad., Sibiu, 1941, Euthyfron. Menexen, pref. trad., Sibiu, 1943, Menon. Euthydemus, pref. trad., Sibiu, 1943, Alcibiade, I-II, pref. trad., București, 1943, Parmenide, introd. trad., Sibiu, 1943, Hippias Maior, pref. trad., Sibiu, 1943, Symposion, pref. trad., București, 1944, Sofistul, pref. trad., Sibiu, 1945, Scrisorile. Dialoguri suspecte. Dialoguri apocrife, introd. trad., București, 1996; Aristofan, Norii, București, 1924; ed. București, 1955 (în colaborare cu Demostene Botez), Păsările, Arad, 1926, Plutus, Sibiu, pref. trad., 1944; Lucian din Samosata, Dialogurile morților și dialogurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
prezența eticii convertită constant, dar în modalități diferite (în funcție de loc și timp) în areté (virtute, excelență umană). "Scandalul" generat de mișcarea sofistă se referă la "instrumentalizarea" aspectului etic al educației, adică la încercarea de a transforma etica într-o tehnică. Sofiștii democrați, aceia care gândeau sub semnul nomos-ului (normă umană, convenție), au încercat să delegitimeze idealul de om conținut în paideia, ideal de sorginte nobilă, legitimat ca atare prin physis (natură, element primordial care își are originea în efortul de creație
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
delegitimeze idealul de om conținut în paideia, ideal de sorginte nobilă, legitimat ca atare prin physis (natură, element primordial care își are originea în efortul de creație al zeilor) și care prezerva avantajele naturale obținute prin sânge și prin naștere. Sofiștii au considerat că orice tehnică este însoțită în mod implicit de o etică; cu alte cuvinte, însușirea tehnicii politice, de pildă, este echivalentă și cu deținerea "excelenței", adică a acelor calități care califică un cetățean pentru manifestarea în spațiul public
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de opinie în favoarea unui punct de vedere, a câștiga un proces în fața tribunalului etc.) se transformă în mod implicit în eficiență etică (punctul de vedere promovat este cel just, procesul a fost câștigat de persoana îndreptățită etc.). Prin această abordare, sofiștii au încercat să separe excelența umană de suportul de legitimare, reprezentat prin tradiție de noblețea de sânge. De altfel, cu excepția lui Lykrophon și a lui Alkidamas, sofiștii nu au încercat să elimine legitimarea prin naștere; ei nu au făcut decât
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cel just, procesul a fost câștigat de persoana îndreptățită etc.). Prin această abordare, sofiștii au încercat să separe excelența umană de suportul de legitimare, reprezentat prin tradiție de noblețea de sânge. De altfel, cu excepția lui Lykrophon și a lui Alkidamas, sofiștii nu au încercat să elimine legitimarea prin naștere; ei nu au făcut decât să extindă acest gen de legitimare la scara întregului polis, devreme ce nu puteai deveni cetățean decât dacă te nășteai bărbat, în cetatea respectivă, din părinți cetățeni
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
succesul imediat; dintr-o asemenea perspectivă contează mai puțin controlul de sine, "asemănarea cu zeii pe cât le stă oamenilor în putință". Așa au gândit Alcibiade și Critias, cei pentru care Socrate ar fi trebuit să fie "cel mai rafinat dintre sofiști", de la care sperau să deprindă arta de a câștiga disputele în agora și nu efortul apropierii de perfecțiunea întruchipată de zei. Ei nu au sesizat acordul fundamental al ființei lui Socrate, acela dintre ideile și faptele sale, singurul care poate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care, atunci când au conștientizat pericolul unui derapaj de la proiectul implicării lor în politică, sau dimpotrivă, atunci când au constatat că sunt pe cale de a-și regândi total proiectul de viață, l-au părăsit pe Socrate...". (Stan, 2007, p. 95) Poate că sofiștii au conștientizat pericolul seducției exercitate de magiștri, poate au considerat că un asemenea "rapt" în lumea spiritului este inacceptabil pentru că se soldează cu pierderea libertății, în numele unei ipotetice ulterioare descoperiri de sine; să nu uităm, "Un Maestru carismatic, un "prof
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
stăpânire în chip de-a dreptul "totalitar", psihosomatic pe spiritul viu al discipolilor sau studenților lor. Privilegiile și primejdiile acestei situații sunt infinite". (Steiner, 2005, p. 39) Raționaliști prin excelență, axați pe tehnica argumentării și pe pozitivitatea "lucrului bine făcut", sofiștii au reușit să mute centrul de greutate al discursului de pe oralitate pe cuvântul scris, ceea ce a avut ca efect instalarea mediocrității calme în școală. Pagina scrisă nu poate exercita niciodată asupra celuilalt atracția "dezacordului cooperant" al dialogului viu, surprinzător: "Sofiștii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sofiștii au reușit să mute centrul de greutate al discursului de pe oralitate pe cuvântul scris, ceea ce a avut ca efect instalarea mediocrității calme în școală. Pagina scrisă nu poate exercita niciodată asupra celuilalt atracția "dezacordului cooperant" al dialogului viu, surprinzător: "Sofiștii le citeau studenților cu voce tare la ore pe care suntem îndreptățiți să ni le imaginăm ca pe niște cursuri și seminarii atât din autorii clasici, pe care îi interpretau, cât și din scrierile proprii". (Steiner, 2005, p. 25) 2
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care se află la capătul gândirii și care poate fi citit, poate fi înțeles, dar nu ne învață să gândim. Cartea ca imagine a gândului ne face să credem că educația înseamnă acumulare de cunoștințe, adică exact ceea ce considerau și sofiștii: "Contrar a ceea ce fac sofiștii, care pretind că toarnă știința în suflet așa cum ai vărsa vederea în ochii unui orb, paideia nu constă în acumularea cunoștințelor... Educația ține mai puțin de posesia cunoștințelor sau a metodelor de dobândirea acestora, cât
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
gândirii și care poate fi citit, poate fi înțeles, dar nu ne învață să gândim. Cartea ca imagine a gândului ne face să credem că educația înseamnă acumulare de cunoștințe, adică exact ceea ce considerau și sofiștii: "Contrar a ceea ce fac sofiștii, care pretind că toarnă știința în suflet așa cum ai vărsa vederea în ochii unui orb, paideia nu constă în acumularea cunoștințelor... Educația ține mai puțin de posesia cunoștințelor sau a metodelor de dobândirea acestora, cât mai ales de "convertirea sufletului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de origine divină". (Jaeger, 2000, p. 216) Această transcendere a constituit ținta și realizarea mișcării sofiste, pentru care "acordarea în masă a drepturilor civile" impunea ca noua areté să fie una politică: "în concepția greacă (de fapt a unora dintre sofiști n.a.), această educație este exclusiv politică", iar paideia sofistă (înțeleasă ca o techné), a folosit "cunoașterea această nouă și uriașă forță intelectuală a epocii ca pe un instrument de modelare a caracterului uman, servindu-se de ea pentru atingerea idealului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sofistă (înțeleasă ca o techné), a folosit "cunoașterea această nouă și uriașă forță intelectuală a epocii ca pe un instrument de modelare a caracterului uman, servindu-se de ea pentru atingerea idealului său". (Jaeger, 2000, p. 216). Cu alte cuvinte, sofiștii au dislocat areté din contextul aristocratic al naturii (physis), care miza pe calitățile tradiționale moștenite prin sânge (a se vedea contextul epopeilor homerice), pentru a o reașeza în contextul democratic al convenției umane (nomos), care miza pe forța educativă, modelatoare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tradiționale moștenite prin sânge (a se vedea contextul epopeilor homerice), pentru a o reașeza în contextul democratic al convenției umane (nomos), care miza pe forța educativă, modelatoare a cunoașterii, adică a adevărului care se dezvăluie (alétheia). Pentru Protagoras, dar pentru sofiști în general, paideia nu era știință a educației, nu era artă a educației, ci techné, un meșteșug în sensul în care sculptorul are nevoie de meșteșug pentru a ciopli marmura sau pictorul pentru a pregăti și combina culorile; dar techné
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de dreptate, cumpătare, înțelepciune". (David, 1977, p. 48) În plus, deși se poate vorbi de o diviziune a preocupărilor umane în planul cunoașterii (diferențierea domeniilor, elaborarea de manuale de aritmetică, retorică, geometrie, arta picturii etc.), Protagoras îi reproșează lui Hippias, sofist ca și el, că îi obligă pe învățăcei la studiul unor astfel de discipline particulare, ignobile, în dauna artei totale, universalizante a politicii; în acest context, cunoștințele și deprinderile practice, învățarea unor meșteșuguri, profesii etc. sunt ignorate și disprețuite pentru
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și deprinderile practice, învățarea unor meșteșuguri, profesii etc. sunt ignorate și disprețuite pentru scopul lor (câștigarea traiului zilnic), dar și pentru irelevanța lor în plan paideic: Căci ceilalți îi plictisesc pe tineri; aceștia caută să scape de anumite discipline, iar sofiștii îi împing la ele împotriva voinței lor, învățându-i calculul și astronomia și geometria și muzica zicând acestea a privit către Hippias pe când venind la mine nu va învăța despre alt lucru decât cel pentru care a venit. Iar învățătura
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a experienței dobândite în afara școlii, dar și a creșterii relevanței experiențelor școlare pentru viața cotidiană a copilului este veche, dar nerezolvată; credem că această incompatibilitate între experiența zilnică a copilului și experiența sa școlară își are sursa uitată în paideia sofiștilor, care punea accentul pe cultivarea areté (excelența politică) în dauna deprinderii unui meșteșug: Dar este tot atât de clar că Protagoras are grijă să distingă propria sa techné de meseriile tehnice în sens strict și să o prezinte drept ceva vast și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
are grijă să distingă propria sa techné de meseriile tehnice în sens strict și să o prezinte drept ceva vast și universal. Din același motiv face o distincție netă între ideea sa de cultură "universală" și educația dată de ceilalți sofiști, care nu era decât o școlire de specialitate. După opinia sa, aceștia chiar "ruinau tineretul". Deși tinerii veneau la ei tocmai ca să scape de învățământul pur tehnic al artizanilor, ceea ce le ofereau sofiștii era contrar dorințelor lor din nou cunoaștere
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cultură "universală" și educația dată de ceilalți sofiști, care nu era decât o școlire de specialitate. După opinia sa, aceștia chiar "ruinau tineretul". Deși tinerii veneau la ei tocmai ca să scape de învățământul pur tehnic al artizanilor, ceea ce le ofereau sofiștii era contrar dorințelor lor din nou cunoaștere tehnică. Cu adevărat "universală" pentru Protagoras este numai cultura politică". (Jaeger, 2000, p. 224) Deși rădăcinile acestei disjuncții au fost uitate, ideea este (a fost) mereu prezentă, după cum afirmă și Dewey: "Din punctul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]