634 matches
-
Xenofan pare să fie fost primul care a stabilit raportul ierarhic dintre cunoașterea științifică și senzație (aísthēsis), însă prin aducerea în planul inferior și a termenului dóxa - de către Parmenide, invocat mai târziu în Politeía și comentat critic de către sofiști. Relația mult discutată dintre conceptele grecești care trimit la existență și la cunoaștere a condus în mod necesar la reflecții asupra metamorfozei vizibilului în invizibil, dar și asupra unui alt raport relevant, cel dintre imaginea−copie și imaginea−simulacru (Védrine
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o negociere continuă a "lucrurilor posibile", a prezenței și a absenței. Înțelegerea imaginației și a imaginii s-ar afla, "strategic, în inima platonismului" (Védrine 21), pentru că implică nu doar raportul dintre esență și aparență, ci și statutul politicului (tratat de către sofiști ca un tip de "performanță verosimilă"). Problema relației dintre politeía, justiție și imaginație interesează direct analiza de față, pentru că, prin intermediul imaginii unei pólis, create prin discurs, se ajunge la esența teoretică a sintagmei "imaginar al politicului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prin apelul la model, este, prin definiție, și anti-sofistică. Și aceasta pentru că, spre diferență de autorii clasici precedenți, care concepeau societatea umană prin imitarea, spuneau ei, a ordinii stabilite de zei în univers, precum și a legăturii dintre natură și instituții, sofiștii dezvoltă o viziune antropocentrică a cosmosului și pun problema politicului în termeni exclusiv umani. În perspectiva lor, autarhia individului față de divin desacralizează în mod necesar legea, o desparte de natură și o transformă în "opinie a cetății". Naturii îi rămâne
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
politicului în termeni exclusiv umani. În perspectiva lor, autarhia individului față de divin desacralizează în mod necesar legea, o desparte de natură și o transformă în "opinie a cetății". Naturii îi rămâne un rol "consultativ", o funcție de ideal normativ și neaplicabil. Sofiștii sunt aceia care pun în valoare capacitatea critică a rațiunii umane, dar într-un sens restrictiv în raport cu restul; de aceea, s-au situat polemic față de valorile tradiționale, la corodarea cărora au contribuit, nu fără a plăti ei înșiși un preț
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a putea fi "memorată" de cetate, trebuia acreditată de putere prin discursuri oficiale. Deși în realitate este o perioadă cu o politică expansionistă, agresivă, secolul lui Pericle rămâne în imaginarul european cu o aureolă mitică și senină. Interpretarea politicii de către sofiști dezvoltă o reală bază fenomenologică pentru exercitarea puterii, cu ecouri până în renaștere. În primul rând, binele colectiv este înterpretat ca fiind datoria supușilor din afara cetății/ republicii de a realiza tot ce este util celui puternic, pentru a-l bucura. În
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a mers atât de departe în filosofia lor, încât au ajuns la concluzia că nu divinul a creat omul, ci că omul înțelept a gândit divinul, așa cum a gândit singur adevărul. Modernitatea îi va fi descoperit cu mult interes pe sofiști. Radical împotriva lor și într-un mod ireconciliabil, Socrate reia întregul discurs asupra valorilor etice care fondează practica politică, printr-o formulă nouă și explicit critică la adresa "democrației" imaginate de ei, o lume pentru care nu există standarde sigure și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cel dintâi text filosofic care propune modelul unei societăți politice clădite în baza cunoașterii adevărului divin. Gândirea radicală a "dublului" Socrate-Platon ilustra astfel o opțiune morală profundă și, de ce nu, un nou tip de atitudine civică. Cum democrația ateniană a sofiștilor era construită pe privilegiul puterii autoritare, deținut de aristocrația cetății lor, Platon atacă în primul rând tema fracturii dintre demos și aristoi. Ideea sa de construcție politică este condiționată de unitatea pólis-ului, implicit de ideea de concordie − temă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a fost mai curând exercițiul platonician de filosofie, chiar dacă nu cel legat de formele de guvernare. De altfel, teoria politicului și "imaginarul" lui se afirmă târziu în raport cu apariția cetății−stat și cu dezvoltarea practicii politice corespunzătoare ei. În realitate, filosofia sofiștilor a reprezentat un sindrom al crizei pe care deja o traversa cetatea; în viziunea lui Platon, ea era și o cauză a ei. De aceea, Politeía (ca și Legile, printre altele) poate fi înțeleasă ca o soluție imaginată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ce va fi atribuită divinității) se regăsește alături de cea a particularului; justiția egalitară sau cea distributivă, alături de justiția corectoare sau de cea punitivă. Meritoriu pentru filosofia lui Aristotel, și aici, este faptul că, deși în acord cu Platon în ceea ce privește condamnarea sofiștilor, care înțeleg justiția drept "ceea ce este util celui mai puternic", optează nu pentru o dreptate determinată de obiectivitatea ideii de bine, ci pentru specificitatea actului de justiție, determinată de modurile variate în care poate fi concepută o constituție anume. Relativismului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
este util celui mai puternic", optează nu pentru o dreptate determinată de obiectivitatea ideii de bine, ci pentru specificitatea actului de justiție, determinată de modurile variate în care poate fi concepută o constituție anume. Relativismului realist și chiar cinic al sofiștilor, care acuzau justiția de convenționalism, i se opune Platon, prin susținerea legăturii de netăgăduit dintre justiție și binele ideal. Pe de altă parte, Aristotel propune fenomenul, experiența, componenta naturală și componenta legală a justeței politice, pentru înțelegerea și proiectarea politicului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
demonstrației și al discursului "iconoclast". Desconsiderarea imaginației și, implicit, a întregii rețele de imagini care organizează planul simulatoriu al realității are la bază, printre altele, și diferența dintre dēmiourgós (Timaios 29d-30c), meșteșugarul divin, și cel uman, care produce cópii, eikōnes (Sofistul 267a). "Metafora" Patului, în Politeía (596a-598d) este suficient de complicată în sine ca să nu pună probleme de interpretare: tâmplarul care realizează obiectul fizic, după originalul creat de meșteșugarul divin, realizează o eikōn față de eídos. Abia această eikōn este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care realizează obiectul fizic, după originalul creat de meșteșugarul divin, realizează o eikōn față de eídos. Abia această eikōn este originalul pentru pictor, ceea ce creează o problemă legată de chiar statutul "originalului" (ce este el, de fapt?). Inadvertențele se complică în Sofistul (256c-d), unde demiurgul nu produce eíde-le, ci obiectele naturale din lume, în timp ce produsele sale mimetice ar fi doar umbrele și tot ceea ce este miraj; în Timaios (30c-31b), el nu produce nici măcar ideile preexistente, ci doar lumea ar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
raportului dintre meșteșugarul divin, cel uman (admis în schema socială a pólis-ului ideal) și artist (exclus, dacă arta sa se dovedește înșelătoare și deformantă spiritual). Problema de fond poate să fie, ca și în cazul acuzației aduse "democrației" sofiștilor, tot una de situare polemică a lui Platon față de discursul filosofic al acestora și față de retorica lor, creatoare a unui discurs politic "verosimil și probabil" (deci dezavuat). Nu intenționez să reduc chestiunea inadvertențelor cu privire la imagine la una cu semnificație politică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu semnificație politică sau la o problemă de înfruntare "profesională", în clasa filosofilor; ar însemna să simplificăm diversele probleme spirituale până la a le reduce la cadrul lor istoric. Dar este importantă și identitatea interlocutorului lui Socrate, care, atunci când este un sofist, provoacă o atitudine polemică vehementă, chiar cu anumite inconsecvențe. Cu metafora Patului, Platon creează o ierarhie a celor trei ipostaze: nivelul realului divin, nivelul realului uman și cel imitativ−artistic (sau sofistic) sau al i-realului imaginii, al non−existentului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
elaborează cu sprijinul imaginii și al simbolului. Exigența de adevăr a vremii sale impune la Platon o perspectivă morală asupra mímēsis-ului în relație cu interpretarea critică a imaginilor. În discuția purtată asupra conceptului, lumea inteligibilă devine parádeigma lumii sensibile. În Sofistul, mímēsis este o artă (téchnē), diferită de meșteșugul demiurgului (256b); în schimb, în Politeía, noțiunea are un pregnant caracter etic, atunci când, în analogia Liniei (509d-511e), deja comentată, se face diferența între o realitate "adevărată" și una mimetică: epistēmē
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Liniei (509d-511e), deja comentată, se face diferența între o realitate "adevărată" și una mimetică: epistēmē are ca obiect al revelației "originalele", pe când ființa mimetică poate fi cunoscută doar prin opinii, prin dóxa, așadar într-un mod incomplet și inferior. În Sofistul însă, problema ontologică se schimbă radical: imaginea copiază o realitate în funcție de ceea ce trebuie să perceapă privitorul; este chiar asemănarea cu realitatea, în timp ce aparența asemănării cu realitatea este în sine iluzorie, magică (precum sofistica) și înșelătoare. Apariția terțului exclus, opinia (sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
trebuie să perceapă privitorul; este chiar asemănarea cu realitatea, în timp ce aparența asemănării cu realitatea este în sine iluzorie, magică (precum sofistica) și înșelătoare. Apariția terțului exclus, opinia (sau non-existentul - în raționamentul sofistic), primejdioasă, ajunge să fie teoretizată și acceptată în Sofistul de către Platon însuși. Dacă arta discursului sofistic amenință dreapta opinie a cetățeanului, arta lui Homer, în schimb, pentru că menține unitatea întregului, a imaginarului politic grec așa cum îl propune chiar viziunea lui Platon, e admisă printre bunurile cetății (ceea ce nu se
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de aprehensiunea intuitivă, apar ca o prezență nefiltrată, dar rămân mai curând intelectuale, nu imaginative (Peters 175-84)39. Într-un comentariu anterior asupra unor observații făcute de Platon în legătură cu imaginația, am amintit diferența dintre imaginația icastică și cea iconică. În Sofistul (235a-236c), se subliniază distanța, din interiorul artei de a produce imagini (eídōlopoïetica), dintre tehnica icastică și imitația alterată, care vine din tehnica fantastică, ce produce iluzia asemănării. Diferența nu se mai regăsește în același fel la Aristotel. În cadrul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de mijloc între brahmanismul rigid, neagreat de marea masă a credincioșilor și noile mișcări extremiste care i se opuneau. Buddhologul japonez Fumio Masutani a sugerat că relațiile celor șase maeștri rivali cu Buddha pot fi comparate cu cele existente între sofiști și Socrate. Filosofia înțeleptului atenian avea numeroase puncte comune cu cea a sofiștilor, dar o depășea în domeniul dialecticii. În aceeași manieră, învățătura lui Buddha se asemăna în anumite privințe cu cea a contemporanilor săi, dar în același timp o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mișcări extremiste care i se opuneau. Buddhologul japonez Fumio Masutani a sugerat că relațiile celor șase maeștri rivali cu Buddha pot fi comparate cu cele existente între sofiști și Socrate. Filosofia înțeleptului atenian avea numeroase puncte comune cu cea a sofiștilor, dar o depășea în domeniul dialecticii. În aceeași manieră, învățătura lui Buddha se asemăna în anumite privințe cu cea a contemporanilor săi, dar în același timp o transcenda prin perfecțiunea căii de eliberare. 4. O nouă religie Secolul în care
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
parte dependența de lumea divină, iar eroii buni și generoși îndură nevinovați nenorocirea, ceea ce nu pune însă în cauză justiția divină, ci evidențiază doar nimicnicia oamenilor față de sublimitatea zeilor. La Euripide, scriitor influențat de religia tradițională, dar și de filosofia sofiștilor, concepția despre divinitate și rolul ei în destinul omenesc este mai complexă: tragediile lui, în care coexistă pandemonismul ancestral, antropomorfismul homeric, scepticismul, negația, divinizarea unui element cosmic și teodiceea explicativă, mărturisesc oscilația permanentă între îndoiala cu privire la justiția zeilor și încrederea
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
o atitudine de adversitate față de filosofia păgână, căreia i se reproșează formalismul, excesul de erudiție care este fără folos pentru viață, disensiunile insurmontabile dintre școlile filosofice, contradicția dintre teorie și practică, chiar lăcomia câștigului aici fiind vizați în primul rând sofiștii -, pretinsul elitism"20. Filosofia pre-creștină era văzută ca un izvor nesecat și periculos de erezii, care îi inducea omului iluzia fatală că rațiunea îi oferă posibilitatea de a descoperi adevărul pe cont propriu. Această ruptură între filosofia înșelătoare, păgână și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de azi a filosofiei. De cel mai mare ajutor în schematizarea epistemică a istoriei filosofiei occidentale, în funcție de marile socluri tematice, marile probleme și marile soluții, este ceea ce s-a numit trilema lui Gorgias. Trilema, dilema cu trei alternative a celebrului sofist grec, poate fi formulată astfel: mai întîi, nu există nimic; apoi, chiar dacă ar exista, nu putem cunoaște; în fine, chiar dacă putem cunoaște, nu putem comunica. în intenția ei primă, trilema reprezintă o negație succesivă a "ceea ce este" (to on), a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fapt, instaurativă, poietică. Numai respectul, declarat sau afișat, pentru tradiție o face să apară ca restaurativă. Semnificațiile și sensul se reconstituie prin exegeza textului și în temeiul analizei gramaticale și a celei retorice. Aceste procedee sunt acreditate inițial de practica sofiștilor, care au relaxat legăturile logice riguroase ale silogismului și l-au infuzat cu procedee semantico-retorice. Semnificațiile oculteazî relațiile logice, contururile logice ale diviziunii noțiunilor, îngăduind construirea sofismelor, a silogismelor intenționat eronate. Dar ei nu sunt conștienți decât de retorica pe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
meritele individuale, bariera lingvistică și culturală le interzice accesul la condiția de universalitate. ,Fama nu are încă trâmbițe pentru noi", constata melancolic, dar și cu o anume speranță în viitorul ce va să vină, ,mesianicul pozitiv" Kogălniceanu. Pentru scepticul și sofistul Ionescu, drumul parcurs apare mai degrabă ca o tristă mascaradă ,constructivă": De o sută de ani - ați observat? - se pun neîntrerupt bazele culturii românești. Cred că a venit timpul primei cărămizi.". Criticul urmărește cu atenție distributivă închegarea și evidențierea complexelor
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]